Departamentul pentru copii şi tineret al Parohiei „Sfântul
Pantelimon“ - Foişorul de Foc din Bucureşti a organizat, începând cu data de 22 septembrie 2019 cel de-al doilea semestru al atelierului de pictură, coordonat de Cristina Teleanu şi Georgeta Muller.
Iconarii Departamentului pentru copii și tineret Ateneul Sfântului Pantelimon de la parohia Sfântul Pantelimon implicați în acest proiect sunt următorii: 1. Teleanu Eva – Antonia, 3 ani 2. Matei Dobre, 5 ani 3. Hurmuzache Maria, 6 ani 4. Teleanu Ana-Maria, 6 ani 5. Mincu Ioana, 6 ani 6. Petrașcu David- Gabriel, 7 ani 7. Maria Dobre, 9 ani 8. Teleanu Theodor-Ioan, 9 ani 9. Mincu Ana-Maria, 12 ani 10. Neacșu Mihai, 13 ani 11. Gavrilă Andrei, 13 ani 12. Ungurianu Elena, 13 ani 13. Mincu Ciprian, 14 ani 14. Grigoriu Ruxandra, 15 ani 15. Sergiu...
Iconarii Departamentului pentru copii și tineret Ateneul Sfântului Pantelimon de la parohia Sfântul Pantelimon implicați în acest proiect sunt următorii: 1. Teleanu Eva – Antonia, 3 ani 2. Matei Dobre, 5 ani 3. Hurmuzache Maria, 6 ani 4. Teleanu Ana-Maria, 6 ani 5. Mincu Ioana, 6 ani 6. Petrașcu David- Gabriel, 7 ani 7. Maria Dobre, 9 ani 8. Teleanu Theodor-Ioan, 9 ani 9. Mincu Ana-Maria, 12 ani 10. Neacșu Mihai, 13 ani 11. Gavrilă Andrei, 13 ani 12. Ungurianu Elena, 13 ani 13. Mincu Ciprian, 14 ani 14. Grigoriu Ruxandra, 15 ani 15. Sergiu...
Cu ocazia sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, cel de-al doilea hram al bisericii Sfântul Pantelimon-Foișorul de Foc din București, organizatorii doresc să realizeze o expoziție de icoane pe lemn dedicată Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei.
Icoanele vor fi așezate chiar lângă racla acestei biserici care
adăpostește veșmântul Sfintei Cuvioase Parascheva, împodobind cadrul de sub amvon.
Atelierul de pictură oferă un cadru
adecvat
dezvoltării activităţii de catehizare prin mijloace moderne, mai
apropiate de preocupările culturale ale copiilor în scopul atingereii
maturităţii întru credinţă nu prin constrângere, ci prin împărtăşirea
bucuriei întâlnirii creştine în spaţii publice deschise.
Organizarea unei expoziții cu tema Sfântului Ierarh Andrei Șaguna a fost aleasă ținând seama de apropierea slujitorilor bisericii Sfântul Pantelimon din București de ierarhii ardeleni, așa cum a fost cazul părintelui căpitan Gheorghe Crețu, bun tovarăș de arme pe frontul Primului Război Mondial cu unul dintre urmașii Mețienilor.
După sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, expoziția va fi găzduită de Școala Gimnazială Maica Domnului din București, situată în parohia bisericii Sfântul Pantelimon-Foișorul de Foc.
Numărul 57 din publicația parohială ”Ateneul Sfântului Pantelimon”, distribuit în data de 15 septembrie 2019, după Sfânta Liturghie duminicală, a avut ca scop susținerea atelierului în cadrul căruia copiii și tinerii de la parohia Sfântul Pantelimon din București vor realizata icoanele pe lemn dedicate Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei.
Răscoala din Zărneștiul anului 1760, cea mai însemnată așezare din zona
Branului încă din secolul al XVI - lea, a reprezentat începutul luptei
pentru recunoașterea sa ca sat liber, adică emanciparea de sub
stăpânirea ”domnului de pământ” reprezentat de Magistratul sas al
Brașovului. Chiar dacă a fost repede înăbușită, răscoala a produs
reverberații semnificative care au culminat cu Unirea Transilvaniei cu
România. Astfel, în anul 1798, birăul/primarul Stan Coleș (din al cărui
neam se trăgea și bunicul meu, Gheorghe Coleș) se numără printre
principalii răzvrătitori contra ”domnului de pământ”. În casa lui Coleș,
bătrânii satului au pus la cale scoaterea satului din statutul colonial
(de la lat. colonus, adică iobag), aducând dovezi din arhivele timpului
că ”satul lor nu este sat de iobagi”.
După ce birăul Coleș a fost cel mai probabil suspendat și pedepsit, lupta zărneștenilor - ”care nu erau stăpâni pe munca și pământul lor” contra exploatărilor făcute de arendașii Magistratului din Brașov - a fost continuată de preoții ortodocși, în special cei din familia Baiu din care se trăgea mitroplitul Ioan Mețianu al Ardealului. Astfel, ”Nicolae Baiul a aflat hrisoave pentru unii munți ai Zărneștenilor în care se arăta că proprietarii lor îi cumpăraseră de la boieri din Principate, pe când Magistratul susținea dreptul său de proprietate asupra pădurilor din acești munți, pentru că avea dreptul regal de pășunit, pescuit și crâșmărit” (cf. Candid C. Mușlea, Protopopul Bratu Baiul și fiul său Nicolae - Coconu Baiu, în ”Protopopi de altădată ai Brașovului”, Tipografia Unirea, Brașov, 1936, p. 75).
Meritul principal al acestui prim avocat român din Țara Bârsei a fost câștigarea unui un proces răsunător în epocă prin care a obținut recunoașterea dreptului de desbăgubire a românilor din Tohan și Șinca pentru daunele suferite prin militarizarea graniței sub Maria Tereza (care impunea trecerea forțată la Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică sau părăsirea vetrei strămoșești!).
În memoria bătrînilor și cronicarilor Țării Bîrsei, Nicolae Baiul a rămas gestul lui de merge din casă în casă pentru a găsi copii talentați pe care îi ducea la școli înalte, făcând ca Zărneștiul să se numere printre primele localități din Ardeal care au dat neamului o pleiadă de bărbați aleși, care au avut un rol național însemnat.
Episcopul Vasile Moga, rigid în gândire, a avut mai multe divergențe cu Nicolae Baiul din Zărnești. Printre copiii care s-au bucurat de sprijinu lor s-a numărat și nepotul său Ioan Mețianu. Făcând trimitere la casa în care s-a născut mitropolitul Ioan Mețianu, Candid C. Mușlea notează: ”Singurul dintre bătrânii de astăzi, care-și mai amintește de Coconu (Nicolae Baiu - n.n.), este venerabilul nonagenar brașovean Ioan Garoiu, care ne-a spus că pe când era la școală în Zărnești, după ce terminau cursurile, Coconu îi ducea pe copii la el acasă - oricât de mulți ar fi fost - și îi învăța diferite cântece...” (Ibidem, p. 77). Astfel, se cuvine să atragem atenția asupra faptului că administraţia locală trebuie să pună în valoare casa Mețianu din Zărnești întrucât reprezintă un spațiu de legendă cu o valoare inestimabilă pentru cultura și istoria acestui oraș și, de ce nu, ale întregii Românii. De la unchiul său, Nicolae Baiul, cel care l-a ajutat pe viitorul mitropolit al Ardealului, Ioan Mețianu, să-și continue studiile începute la sat, în Zărnești, la școli înalte, a deprins învățătura de a lupta pentru drepturile poporului său. Probabil că aprecierea de care s-a bucurat Ioan Mețianu din partea Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna s-a datorat, mai întâi, tocmai pătimirilor îndurate de Nicolae Baiul, zis Coconu din Zărnești, pentru îndrăzneala de a fi cerut episcopului Vasile Mogă, reforma pe care ulterior însuși Sfântul Mitropolit avea să o facă: ”sprijinirea introducerii alfabetului latin în școlile confesionale, în presa religioasă și în oficierea serviciului divin. Astfel, trebuie notat faptul că Nicolae Baiul este cel care ”a cerut în 1823 episcopului Vasile Moga să scoată literele chirilice din Biserică și să adopte pe cele latine și ortografia lui Șincai, recte a dicționarului de Pesta, la care lucrase și el, și să o adopte în afacerile scriptice oficiale. Cerea lui nu a fost o glumă, ci hotărâtă, căci repetând-o de multe ori, a ajuns în ură cu episcopul și atunci a cerut guvernului să ordone episcopului Moga să dea poporului român această necesitate de a scrie cu literele strămoșilor săi și a cerut să-i ordone ca și corespondența și actele Consistoriului să se scrie cu litere latine și a stăruit la guvern de repetate ori” (Candid C. Mușlea, idem, p. 44).
De notat faptul că protopopul Bratu Baiul, tatăl lui Nicolae Baiul, a fost inițiatorul moral al proiectului ”unui gimnaziu romano-catolic în Brașov pe seama tinerimii române ortodoxe din districtele Brașov, Treiscaune și Făgăraș”! Chiar dacă nu a apucat să își vadă proiectul pus în practică, după șase ani de la moartea lui, în 1837, o astfel de facilitate pentru tinerii creștini ortodocși din împrejurimile Brașovului a început să funcționeze cu ajutorul lui Gheorghe Barițiu, cărturarul care avea să pună în 1852 bazele Fabricii de hârtie din Zărnești, și al colaboratorului său apropiat Andrei Mureșianu. (cf. Gheorghe Barițiu (1812 - 1892) în ”Foi comemorative la aniversarea din 12/24 mai 1892”, Tiparul Tipografiei Archidiecesane, Sibiu, 1892).
Lupta de emancipare a zărneștenilor de sub stăpânirea Magistratului de Brașov a fost continuată de nepotul lui Nicolae Baiu, viitorul mitropolit Ioan Mețianu. Teodor V. Păcățianu afirmă că ”protopresbiterul I. Mețianu din Zărnești, în anul 1861, pune la cale o frumoasă mișcare printre locuitorii din cercul politic al Branului cu scopul ca acele comune care aparițineau la acest cerc politic să nu mai fie supuse politicește magistratului orășenesc din Brașov, de care se țineau mai înainte și unde limba română nu se putea valora și validita în măsura dorită, ci comunele acestea să se formeze un inspectorat separat, inspectoratul Branului...” (cf. Teodor V. Pocățian, Mitropolitul Ioan Mețianu, Editura Andreiană, Sibiu, 2015, p. 35). Lupta lui Mețianu a început, de fapt, în anul 1857, atunci când fruntașii din Zărnești, comună grav amenințată printr-un proces de segregare a pădurilor sale, l-au rugat să-i sprijine într-un proces de al cărui rezultat depindea soarta și viitorul acestei așezări: ”În urma intentării procesului magistratul orașului Brașov pusese sechestru, opriți fiind zărneștenii de la folosirea pădurilor până la terminarea procesului pe cale judecătorească. Parohul Ioan Mețianu, știindu-le acestea a cedat rugării frintașilor din Zărnești și s/a mutat ca paroh de la Rîșnov la Zărnești. A alergat de mai multe ori la guvernatorul Transilvaniei de pe atunci din Sibiu, principele Schwartzenberg și cu multă trudă a reușit să ridice sechestrul pus pe păduri. Prin aceasta, zărneștenii au intrat iarăși în libera folosință a pădurilor, ceea ce strîrnit teama magistratului orașului BRașov, că acum zărneștenii vor devasta de tot pădurile până la terminarea procesului și astfel s-au înduplecat cei din Brașov să sisteze de tot procesul și să lege împăcăciune cu comuna Zărnești”. (Teodor V. Pocățian, idem, p. 31)
Prezent la sfințirea în 30 aprilie/13 mai 1906 a Catedralei din Sibiu, istoricul român Nicolae Iorga considera că ctitoria mitropolitului Ioan Mețianu reprezintă manifestul unirii cu țara a românilor din Transilvania! Astfel, vorbind în conferința festivă „Viața culturală românească de azi“,dedicată acestul eveniment, despre faptul că Mitropolia și catedrala din Sibiu erau un simbol al spiritului de jertfă al românilor și un simbol al Unirii, „Dl lorga zice, că mitropolia noastră, catedrala, înfăţişează înainte de toate un spirit de jertfă, care va trăi vecinie în cei ce-şi vor aduce aminte de cheltuelile duioase, muncite sîngeros, ale celor ce au înălţat-o. Ea reprezintă încă, mai ales prin zugrăvirea cupolei, idealul de înfrăţire al artei noastre vechi cu nevoile sufleteşti de azi ale Românilor, şi în sfîrşit catedrala închipue minunea unirii oamenilor prin idei înalte, ea cuprinde simţul de închinare cătră ce e mare”, scria revista Luceafărul.
PS Drept mărturie a relației apropiate dintre familiile Baiu/Mețianu și Coleş stă faptul ca printre susținătorii construirii Catedralei din Sibiu s-au numărat și primarul de atunci din Zărnești, Ioan Coleş, precum și alte rude de-ale sale. (prif.univ.dr. Ioan Vlad, Hora Brazilor, icoana la Zărnești a Marii Uniri, Editura Pastel, Brașov, 2019, p. 130)
Numărul 57 din publicația parohială ”Ateneul Sfântului Pantelimon”, distribuit în data de 15 septembrie 2019, după Sfânta Liturghie duminicală, a avut ca scop susținerea atelierului în cadrul căruia copiii și tinerii de la parohia Sfântul Pantelimon din București vor realizata icoanele pe lemn dedicate Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei.
Document:
RĂSCOALA ZĂRNEȘTENILOR, SCÂNTEIA UNIRII TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA?
(Cuvânt de comemorare la
deschiderea expoziției
dedicate Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, incinta bisericii Sfântul Pantelimon, duminică, 13 octombrie 2019)
După ce birăul Coleș a fost cel mai probabil suspendat și pedepsit, lupta zărneștenilor - ”care nu erau stăpâni pe munca și pământul lor” contra exploatărilor făcute de arendașii Magistratului din Brașov - a fost continuată de preoții ortodocși, în special cei din familia Baiu din care se trăgea mitroplitul Ioan Mețianu al Ardealului. Astfel, ”Nicolae Baiul a aflat hrisoave pentru unii munți ai Zărneștenilor în care se arăta că proprietarii lor îi cumpăraseră de la boieri din Principate, pe când Magistratul susținea dreptul său de proprietate asupra pădurilor din acești munți, pentru că avea dreptul regal de pășunit, pescuit și crâșmărit” (cf. Candid C. Mușlea, Protopopul Bratu Baiul și fiul său Nicolae - Coconu Baiu, în ”Protopopi de altădată ai Brașovului”, Tipografia Unirea, Brașov, 1936, p. 75).
Meritul principal al acestui prim avocat român din Țara Bârsei a fost câștigarea unui un proces răsunător în epocă prin care a obținut recunoașterea dreptului de desbăgubire a românilor din Tohan și Șinca pentru daunele suferite prin militarizarea graniței sub Maria Tereza (care impunea trecerea forțată la Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică sau părăsirea vetrei strămoșești!).
În memoria bătrînilor și cronicarilor Țării Bîrsei, Nicolae Baiul a rămas gestul lui de merge din casă în casă pentru a găsi copii talentați pe care îi ducea la școli înalte, făcând ca Zărneștiul să se numere printre primele localități din Ardeal care au dat neamului o pleiadă de bărbați aleși, care au avut un rol național însemnat.
Episcopul Vasile Moga, rigid în gândire, a avut mai multe divergențe cu Nicolae Baiul din Zărnești. Printre copiii care s-au bucurat de sprijinu lor s-a numărat și nepotul său Ioan Mețianu. Făcând trimitere la casa în care s-a născut mitropolitul Ioan Mețianu, Candid C. Mușlea notează: ”Singurul dintre bătrânii de astăzi, care-și mai amintește de Coconu (Nicolae Baiu - n.n.), este venerabilul nonagenar brașovean Ioan Garoiu, care ne-a spus că pe când era la școală în Zărnești, după ce terminau cursurile, Coconu îi ducea pe copii la el acasă - oricât de mulți ar fi fost - și îi învăța diferite cântece...” (Ibidem, p. 77). Astfel, se cuvine să atragem atenția asupra faptului că administraţia locală trebuie să pună în valoare casa Mețianu din Zărnești întrucât reprezintă un spațiu de legendă cu o valoare inestimabilă pentru cultura și istoria acestui oraș și, de ce nu, ale întregii Românii. De la unchiul său, Nicolae Baiul, cel care l-a ajutat pe viitorul mitropolit al Ardealului, Ioan Mețianu, să-și continue studiile începute la sat, în Zărnești, la școli înalte, a deprins învățătura de a lupta pentru drepturile poporului său. Probabil că aprecierea de care s-a bucurat Ioan Mețianu din partea Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna s-a datorat, mai întâi, tocmai pătimirilor îndurate de Nicolae Baiul, zis Coconu din Zărnești, pentru îndrăzneala de a fi cerut episcopului Vasile Mogă, reforma pe care ulterior însuși Sfântul Mitropolit avea să o facă: ”sprijinirea introducerii alfabetului latin în școlile confesionale, în presa religioasă și în oficierea serviciului divin. Astfel, trebuie notat faptul că Nicolae Baiul este cel care ”a cerut în 1823 episcopului Vasile Moga să scoată literele chirilice din Biserică și să adopte pe cele latine și ortografia lui Șincai, recte a dicționarului de Pesta, la care lucrase și el, și să o adopte în afacerile scriptice oficiale. Cerea lui nu a fost o glumă, ci hotărâtă, căci repetând-o de multe ori, a ajuns în ură cu episcopul și atunci a cerut guvernului să ordone episcopului Moga să dea poporului român această necesitate de a scrie cu literele strămoșilor săi și a cerut să-i ordone ca și corespondența și actele Consistoriului să se scrie cu litere latine și a stăruit la guvern de repetate ori” (Candid C. Mușlea, idem, p. 44).
De notat faptul că protopopul Bratu Baiul, tatăl lui Nicolae Baiul, a fost inițiatorul moral al proiectului ”unui gimnaziu romano-catolic în Brașov pe seama tinerimii române ortodoxe din districtele Brașov, Treiscaune și Făgăraș”! Chiar dacă nu a apucat să își vadă proiectul pus în practică, după șase ani de la moartea lui, în 1837, o astfel de facilitate pentru tinerii creștini ortodocși din împrejurimile Brașovului a început să funcționeze cu ajutorul lui Gheorghe Barițiu, cărturarul care avea să pună în 1852 bazele Fabricii de hârtie din Zărnești, și al colaboratorului său apropiat Andrei Mureșianu. (cf. Gheorghe Barițiu (1812 - 1892) în ”Foi comemorative la aniversarea din 12/24 mai 1892”, Tiparul Tipografiei Archidiecesane, Sibiu, 1892).
Lupta de emancipare a zărneștenilor de sub stăpânirea Magistratului de Brașov a fost continuată de nepotul lui Nicolae Baiu, viitorul mitropolit Ioan Mețianu. Teodor V. Păcățianu afirmă că ”protopresbiterul I. Mețianu din Zărnești, în anul 1861, pune la cale o frumoasă mișcare printre locuitorii din cercul politic al Branului cu scopul ca acele comune care aparițineau la acest cerc politic să nu mai fie supuse politicește magistratului orășenesc din Brașov, de care se țineau mai înainte și unde limba română nu se putea valora și validita în măsura dorită, ci comunele acestea să se formeze un inspectorat separat, inspectoratul Branului...” (cf. Teodor V. Pocățian, Mitropolitul Ioan Mețianu, Editura Andreiană, Sibiu, 2015, p. 35). Lupta lui Mețianu a început, de fapt, în anul 1857, atunci când fruntașii din Zărnești, comună grav amenințată printr-un proces de segregare a pădurilor sale, l-au rugat să-i sprijine într-un proces de al cărui rezultat depindea soarta și viitorul acestei așezări: ”În urma intentării procesului magistratul orașului Brașov pusese sechestru, opriți fiind zărneștenii de la folosirea pădurilor până la terminarea procesului pe cale judecătorească. Parohul Ioan Mețianu, știindu-le acestea a cedat rugării frintașilor din Zărnești și s/a mutat ca paroh de la Rîșnov la Zărnești. A alergat de mai multe ori la guvernatorul Transilvaniei de pe atunci din Sibiu, principele Schwartzenberg și cu multă trudă a reușit să ridice sechestrul pus pe păduri. Prin aceasta, zărneștenii au intrat iarăși în libera folosință a pădurilor, ceea ce strîrnit teama magistratului orașului BRașov, că acum zărneștenii vor devasta de tot pădurile până la terminarea procesului și astfel s-au înduplecat cei din Brașov să sisteze de tot procesul și să lege împăcăciune cu comuna Zărnești”. (Teodor V. Pocățian, idem, p. 31)
Prezent la sfințirea în 30 aprilie/13 mai 1906 a Catedralei din Sibiu, istoricul român Nicolae Iorga considera că ctitoria mitropolitului Ioan Mețianu reprezintă manifestul unirii cu țara a românilor din Transilvania! Astfel, vorbind în conferința festivă „Viața culturală românească de azi“,dedicată acestul eveniment, despre faptul că Mitropolia și catedrala din Sibiu erau un simbol al spiritului de jertfă al românilor și un simbol al Unirii, „Dl lorga zice, că mitropolia noastră, catedrala, înfăţişează înainte de toate un spirit de jertfă, care va trăi vecinie în cei ce-şi vor aduce aminte de cheltuelile duioase, muncite sîngeros, ale celor ce au înălţat-o. Ea reprezintă încă, mai ales prin zugrăvirea cupolei, idealul de înfrăţire al artei noastre vechi cu nevoile sufleteşti de azi ale Românilor, şi în sfîrşit catedrala închipue minunea unirii oamenilor prin idei înalte, ea cuprinde simţul de închinare cătră ce e mare”, scria revista Luceafărul.
PS Drept mărturie a relației apropiate dintre familiile Baiu/Mețianu și Coleş stă faptul ca printre susținătorii construirii Catedralei din Sibiu s-au numărat și primarul de atunci din Zărnești, Ioan Coleş, precum și alte rude de-ale sale. (prif.univ.dr. Ioan Vlad, Hora Brazilor, icoana la Zărnești a Marii Uniri, Editura Pastel, Brașov, 2019, p. 130)
 |
| Casa lui Nicolae Baiul din Zărnești |
 |
| Coleș Gheorghe, bunicul părintelui Teleanu Bogdan |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu