joi, 31 octombrie 2019

DEZUMANIZAȚII CONTEMPORANI, VICTIME ALE UNEI ROTORICI MINCINOASE INIȚIATE ÎN COMUNISM

- Reumanizarea României - 

DEZUMANIZAȚII CONTEMPORANI, VICTIME ALE UNEI RETORICI MINCINOASE INIȚIATE ÎN COMUNISM!

România este împânzită cu mari proiecte realizate în vremea regimului comunist, care inițial au fost lagăre de muncă forţată pentru deţinuţi politici de la începutul anilor ’50. Multe dintre aceste colonii au fost adevărate locuri de exterminare pentru prizonierii lor, din cauza condiţiilor inumane şi a muncii până la epuizare la care erau supuşi oamenii. Printre acestea s-a numărat și lagărul de la Izvorul muntelui (un exemplu selectat la întâmplare!), în care deţinuţii politici lucrau la barajul Bicaz, proiectat cu mult înainte de instaurarea regimului comunist la noi în țară.

Răspunsul la întrebarea cine sunt acești deținuți este dilematic și se complică și mai mult dacă luăm în calcul că România, odată cu regimul ceaușist, devenise ea însăși ”o imensă închisoare”! Pentru că, fără a fi efectiv legionari sau comuniști, aceștia s-au trezit striviți de ambii monoliți ai totalitarismului dictatorial din secolul XX! Au fost etichetați de unii și alții doar pentru ca aceste două dictaturi să devină funcționale exercitându-și puterea prin înfricoșarea mulțimilor! Sunt victimele dezumanizării care, deși n-au cerut răzbunare, au dreptul la neuitare!

Atâta timp cât una dintre ideologii (judecata comunismului continuând să treneze!) este susținută în detrimentul alteia (care este tributară celor care jubilează constatând că reabilitarea celeilalte este imposibilă! a se vedea cazul lui Mircea Vulcanescu: http://www.ziare.com/…/de-ce-a-respins-justitia-reabilitare… ), aceste victime sunt captive indeciziei generațiilor care le-au urmat de a rupe definitiv orice conexiune compromițătoare cu ele! Așa se explică de ce, la împlinirea a 30 de ani de la căderea regimului comunist, 84% dintre români, urmașii acelor victie, nu au încredere în cei din jur, conform studiului "Barometrul de Consum Cultural 2018. O retrospectivă a anului centenar", lansată de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), la Conferința Națională a Managerilor Culturali (CNMC) (https://www.digi24.ro/…/barometrul-cultural-84-dintre-roman…) Dacă luăm în calcul influența exercitată asupra acestor generații de români, care nu aveau cum să rămână imuni la astfel de tendințe provenite din Occident, de faptul că ”o treime dintre oamenii din generaţia "millennials" americană, respectiv cei născuți în perioada 1981 - 1996, ar vota în 2020 cu candidaţii de extremă stângă, potrivit rezultatelor unui sondaj realizat la cererea Victims of Communism Memorial Foundation, un ONG cu sediul în Washington, SUA (http://mobile.hotnews.ro/stire/23464085), prognozele sociologice sunt înspăimântătoare!

Faptul occidentalii găsesc comunismul tot mai atractiv se datoarează nostalgicilor autohtoni care continuă să atribuie nemeritat realizarea unor asemenea proiecte, cum este cel care reprezintă premiza prezentului articol, altor autori decât cei de drept: alte regimuri politice și oamenii care au slujit lor. Ba, mai mult, au ars cărțile de istorie și geografie care reflecta adevărul, tipărind altele cu ceea ce le convenea lor, un "holocaust" despre care am scris în romanul "Osânda cărților" (Editura Cuvântul vieții, 2017) care a condus la analfabetism istoric. Acest fenomen, la care se adaugă crimele comise în închisorile comuniste atribuite ”deținuților care se torturau între ei”, o retorică ”palimpsest” pe care o regăsim din păcate și la Mihai Demetriade&Mădălin Hodor, arată dezumanizarea călăilor la care și-au condamnat să ajungă și victimele, iar nu invers!

Problema este că această condamnare la dezumanizare s-a aplicat nu doar celor din închisorile comuniste, ci și familiilor lor, copiilor lor, ajungând din generație în generație până la noi, fiind preluată și perpetuată cu sârg de politicieni, jurnaliști, cercetători istorici etc., precum Mihai Demetriade&Mădălin Hodor. Din acest punct de vedere, după principiul ”tonul face melodia”, este îngrijorătoare lipsa de empatie și înțelegere a victimelor, dublată de acordarea de circumstațe atenuante nemeritate călăilor lor!

Poate ca a sosit vremea ca lanțul trofic al minciunilor comuniste și al germenilor lor sa fie rupt! Este cumplit să vezi cum printre cei infectați cu virusul dezumanizant injectat de comuniști sunt exact persoanele la care te-ai fi așteptat cel mai puțin! Iată una din explicațiile pentru piedicile cu care m-am confruntat în cercetările inițiate în domeniul rezistenței în fața regimului comunist, subiect asupra căruia voi mai reveni în viitor!

PS Ținând cont de afirmațiile scandaloase ale lui Mihai Demetriade şi Mădălin Hodor, inițiative precum cele care au dus la lansarea filmului „Între chin și amin” sunt mai mult decât binevenite! În contextul unei justiții părtinitoare, incapabilă să facă dreptate, poate că până la urmă n-ar mai trebui judecați și condamnați nici unii, nici alții! Până la urmă, poate se va gândi cineva să ia în serios un proiect de țară care să aibă ca scop reumanizarea României, unul din idealurile ”Atenelui Sfântului Pantelimon”!

marți, 22 octombrie 2019

Ateneul Sfântului Pantelimon, dignus est?

”Ateneul Sfântului Pantelimon” a intuit de fiecare data ”vântul schimbării”, propunând an de an programe cultural-religioase cel puțin interesante, dacă nu chiar valoroase. Până acum, abordarea departamentului pentru copii și tineret a fost una viguroasă și actualizată, perfect adaptată la agenda Patriarhiei Române, aducând un suflu nou nu doar la nivelul parohiei Sfântul Pantelimon-Foișorul de Foc din București, ci, prin intermediul rețelelor de socializare, unui public mult mai larg. Ceva s-a întâmplat de fiecare data, inclusiv anul acesta, cu programele ”Ateneului Sfântului Pantelimon”. 

Orice urmăritor atent al evenimentelor cultural-religioase organizate peste an la biserica Sfântul Pantelimon a remarcat că standardul acestora a fost depăşit an de an. Este mai puţin important dacă e meritul a fost al coordonatorului ”Ateneului Sfântului Pantelimon” sau al membrilor lui. Dacă ne amintim bine, la începtul reluării activității departamentului pentru copii și tineret de la această parohie bucureșteană, programul era neschimbat de la un an la altul. E poate nedrept să facem acum vreun reproş: programul abia renăscuse, după anii lungi de tăcere la care îl condamnase comunismul ateu, în care manifestarea era una extrem de restrânsă și tainică ca un secret bine ținut.

În acest context, în care o bună parte a tinerilor din parohie au dat semne că s-au săturat de acest tip de abordare care nu-i „prindea” în niciun fel, ideea conducerii ”Ateneului Sfântului Pantelimon”, aplicată în ultimii ani, de a face un gest notoriu de gratitudine şi recunoştinţă față de o temă istorică adecvată și de actori săi principali care au avut legătură cu viața parohiei  noastre, este mai mult decât binevenită. Cu atât mai mult cu cât această manieră de programare a activității ”Ateneului Sfântului Pantelimon” vine după o perioadă în care totul părea că e lăsat la voia sorţii. Ca să amintim numai ultimele două astfel de gesturi: anul trecut, anul Centenarului, 100 de ani de Românie Mare, publicarea ”Jurnalului de front al părintelui Gheorghe Crețu” și publicarea poveștii sale extraordinare de viaţă. Anul acesta, când facem 30 de ani de la Revoluţia din ’89, ”Ateneul Sfântului Pantelimon” a avut ocazia minunată, şi la fel de surprinzătoare, de a publica primele zece numere din publicația patronată de el, care au marcat înființarea acestui departament din cadrul acestei parohii bucureștene. Astfel, această structură parohială a reuşit să aducă în faţa publicului subiecte pe care, şi o spunem cu toată mândria, chiar şi unui ziarist cu dare de mână i-ar fi fost greu să le adune laolaltă. Așa că, după aceste mari surprize, conducerea ”Ateneului Sfântului Pantelimon” se întreabă despre ce surprize ne va pregăti Dumnezeu în 2020, dar și în anii viitor. Sperăm că vor fi unele cel puţin pe măsura celor dinainte.

Un alt lucru demn de remarcat: contribuția culturală la viața parohiei şi creativitatea ”Ateneului Sfântului Pantelimon” este determinată de antrenarea aproape exclusive a tinerilor în activitățile parohiale au făcut ca parohia să pară tot mai întinerită și mai viguoasă și că cineva se preocupă să le ofere ceva special enoriașilor. 

Aşadar, cel puțin până acum, ”Ateneul Sfântului Pantelimon” a reuşit să iasă din acest clenci al obişnuinţei şi comodităţii organizatorice care, altminteri, l-ar fi făcut să regreseze demonstrând că are capacitatea şi imaginaţia de a face ceva în plus, adică ceva ieşit din tipare şi din calapodul obişnuinţei.

Dar, cum „finis coronat opus”, nu ne sfiim să ne întrebăm ce s-ar potrivi oare pe viitor ”Ateneului Sfântul Pantelimon”, mai ales că auzim vorbindu-se tot mai insistent de un ”declin al creștinismului” inlcusiv într-o țară majoritar ortodoxă, așa cum este România? Pare greu de spus, dar cu siguranţă de astfel de „invenţii”, dacă nu vrea să intre într-un blocaj și să abandoneze această mare luptă de catehizare a generaţiilor viitoare. 

Dacă ar trebui să existe totuși un reproș, atunci acela ar fi tocmai faptul că nu s-a reușit echilibrarea balanței dintre credința declarată și cea practicată de în comunitatea parohială din care și-a tras seva ”Ateneul Sfântului Pantelimon”! Atunci când am reluat activitatea acestui departament parohial de copii și tineret, biserica Sfântul Pantelimon mustea de credință, un ou de aur pe cât de valoros, pe atât de fragil. La fiecare slujbă, credincioșii se înghesuiau, umplând până la refuz lăcașul de cult. Preoții dinainte tocmai ieșiseră la pensie, lăsând ca testament continuarea misiunii pastoral-misionare de la această parohie. Comunitatea parohială de la acea vreme s-a capacitat în mod voluntar să facă tot ce putea pentru bunul mers al bisericii noastre, culminând cu ajutorul oferit la incendiul din iarna anului 2012. Dar, treptat, ea a început să se diminueze, o parte dintre credincioși migrând spre alte biserici. S-a încercat, pe cât a stat în putere, păstrarea lor, dar contul emoțional deschis în sufletul lor se epuizase deja din cauza dezechilibrului existent între încrederea unora și loialitate altora, ducând în final la ruperea relațiilor. Probabil că, dacă s-ar fi găsit la timp o formulă de echilibru, biserica încă mai mustea de credință și era plină și acum, cum era odinioară, de credincioși!
Iată, aşadar, o misiune importantă pentru oricine va dori să ghideze în viitor activitățile ”Ateneului Sfântului Pantelimon”. Oricine ar fi el…

vineri, 18 octombrie 2019

Periodicul ”Ateneul Sfântului Pantelimon” merge mai departe!

A ieșit de sub tipar numărul 58 din publicația parohială ”Ateneul Sfântului Pantelimon” cu contribuția căreia Departamentul pentru copii și tineret de la parohia Sfântul Pantelimon – Foișorul de Foc din București a organizat în acest an evenimentele prin care a omagiat satul românesc și i-a comemorat pe patriarhii Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu!

Nou număr va fi distribuit duminică, 20 octombrie 2019, ora 11.30, d
upă Sfânta Liturghie.

vineri, 11 octombrie 2019

CE FRUMOASĂ E...MUZICA la biserica Sfântul Pantelimon - Foișorul

CE FRUMOASĂ E...MUZICA la biserica Sfântul Pantelimon - Foișorul de Foc din București, 13.10.2019, ora 15.00
(Concert aniversar de pian, manifestare găzduită în cadrul seratelor ATENEUL SFANTULUI PANTELIMON de la parohia Sfântul Pantelimon de la Foisorul de Foc din Bucuresti, duminică, 13 octombrie 2019, de la ora 15.00)

 În contextul „Anului omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești și cu ocazia celui de-al doilea hram al bisericii Sfântul Pantelimon - Foișoru de Foc din București dedicat Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, ATENEUL SFANTULUI PANTELIMON a organizat duminică, 13 octombrie 2019, de la ora 15.00, serata aniversară CE FRUMOASĂ E...MUZICA.
Serata a fost susținută de soliștii clasei de pian îndrumați cu măiestrie de doamna Olga Szel, profesor la Colegiul National George Enescu. 
Evenimentul a cuprins vernisarea expoziţiei de icoane cu chipul Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, pregătită pe parcursul celor patru ateliere de pictură pe lemn care s-au derulat în cadrul programului ”Ateneul Sfântului Pantelimon”.
Serata "Ateneul Sfântului Pantelimon" a fost prezentată de Cristina Teleanu.

***


Interesul față de trecut: Într-o lume dominată de totalitarismul consumist, Ateneul Sfântului Pantelimon dezgroapă file din trecutul parohiei Sfântului Pantelimon - Foișorul de Foc din București
Noi nu ne plângem că nu există interes față de trecutul parohiei noastre și de marile personalități care i-au călcat pragul. Spre exemplu, ne gândim la legătură parohiei Sf. Pantelimon cu provinciile istorice românești, precum Dobrogea părintelui Sorescu, Moldova părintelui Petre Gh. Savin și Ardealul pe care părintele Crețu și-l dorea eliberat cu orice preț! Toți acești preoți erau plini de speranță atunci când s-a lăsat cortina libertății şi zidurile comunismului au început să fie înălţate, iar viaţa lor s-a oprit. Această afirmaţie merită să fie atribuită lor!

Numai adepții unor trecute și viitoare ideologii totalitare nu au o problemă cu mistificările și falsurile istorice. Eroi precum părintele Gheorghe Crețu sau Petru Gh. Savin, a căror misiune pastorală s-a inspirat din idealul afirmării națiunii române inspirat de mitropolitul Andrei Șaguna, merită să ajung în sufletul copiilor noștri!
Iată de ce - în contextul aniversării la 11 octombrie a Zilei Şcolii Ardelene (instituită prin Legea nr. 93/2014) – Ateneul Sfântului Pantelimon s-a gândit la Șaguna, dar și la urmașii săi, începând cu Mețianu, făcând apel la memoria colectivă tocmai pentru ca preoții bisericii Sfântul Pantelimon să nu rămână îngropați în colbul filelor din trecut. 
Așa că, duminică, 13 octombrie 2019, ora 15.00, a lansat invitația publică de a remarca frumusețea muzicii, dar și istoria, vernisand expoziția de icoane pe lemn Sf. Ierarh Andrei Șaguna!

ARHIVA MEDIA