vineri, 27 ianuarie 2012

LANSARE DE CARTE: CUVINTE PENTRU COPII ŞI PĂRINŢII LOR

Duminică, 28 ianuarie 2012, la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc, începând cu ora 12.00, în cadrul Şcolii de duminică, va avea loc prezentarea cărţii în format electronic "Cuvinte pentru copii şi părinţii lor" a preotului Bogdan-Aurel TELEANU cu ocazia intrării în cel de-al cincilea an de slujire preoţească la Biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc. Cartea este dedicată memoriei părintelui Gheorghe Popescu-Colibaşi, cel care a lansat conceptul de "Ateneul Sfântului Pantelimon".


vineri, 20 ianuarie 2012

LANSARE DE CARTE













Duminică, 22 ianuarie 2012, la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc, începând cu ora 12.00, în cadrul Şcolii de duminică, a avut loc prezentarea cărţii "Eminescu istoric, preţuit de N. Iorga. Mileniul întunecat" a domnului Dan Ion Predoiu. Cu acest prilej, a fost lansat blogul BUCURIA ÎNTÂLNIRII, pruducţie a ATENEULUI SFÂNTUL PANTELIMON.

Dan Ion Predoiu. Inginer constructor, Doctor în ştiinţe tehnice. Membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Analist economic. Publicist.












Autorul prezintă o sinteză a Istoriei Românilor...













Un rol deosebit în continuitatea şi unitatea neamului daco-românesc l-a avut Biserica Ortodoxă Română...



luni, 9 ianuarie 2012

MATINEU LA ATENEU DE BOBOTEAZĂ

8 ianuarie 2012 - MATINEU LA ATENEU DE BOBOTEAZĂ: PIESA DE TEATRU RELIGIOS CĂTRE TINERI ŞI PĂRINŢII LOR/DUMNEZEU S-A MILOSTIVIT (DESPRE DREPTATE & CONTRA CINISMULUI): Proiectarea pieselor de teatru religios din arhiva personala a parohei in cadrul Scolii parohiale de duminică. După vizionarea piesei de teatru DUMNEZEU S-A MILOSTIVIT (Viaţa Sf. Ioan Botezătorul), cu ajutorul fişei auxiliare se vor discuta principalele teme puse în dezbatere. Ca de exemplu:
1. DOGMA SFINTEI TREIMI;
2. TAINA SF. BOTEZ;
3. VIAŢA SF. IOAN BOTEZĂTORUL.

marți, 3 ianuarie 2012

ANUNT: POVESTEA LUI NICODIM

În cadrul Şcolii de duminică de la Biserica Sfântul Pantelimon - Foişorul de Foc din București (str. Iancu Căpitanu 24, sect. II), va avea loc duminică, 9 septembrie 2012, orele 12:00, premiera scenetei POVESTEA LUI NICODIM, o piesă de teatru de umbre cu ajutorul căreia va fi interpreatată pentru cei mici evanghelia duminicală după un text adaptat de Pr. Bogdan-Aurel TELEANU în interpretarea trupei de teatru ATENEUL SF. PANTELIMON (afis, scenariu, ARHIVA AUDIO, arhiva fotobanda desenata).

Evenimentul face parte dintr-un ciclu de cinci scenete organizate în cadrul campaniei "Conectează-te la viaţa parohială!" pe parcursul lunii semptembrie 2012 cu scopul de a stimula interesul participanţilor la orele de cateheză HRISTOS ÎMPĂRTĂŞTI COPIILOR, dar şi pentru proiectele de educaţie social-filantropică. Astfel, în urma premierei scenetei PILDA LUCCRĂTORILOR RĂI din data de 2 septembrie 2012, s-au creat premizele implementării cu ajutorul unora dintre credincioşi a miniproiectului de educaţie social-filantropică, intitulat “Masa Micii Sfintei Mării”. 

Proiectul  Masa Micii Sfintei Mării se va derula în data de 8 septembrie 2012 şi se înscrie în campania 'Stop însingurării!' lansată de parohie pentru ajutorarea   bătrânilor din blocul de garsoniere din Oborul Nou (Nr. 13, P 10). Programul urmareste sensibilizarea copiilor în privinţa suferinţelor provocate de boală şi singurătate; dezvoltarea coeziunii la nivelul parohiei între bătrâni, tineri şi persoane suferinde; creşterea motivaţiei pentru proiectele de asistenţă socială la nivelul parohiei; dezvoltarea spiritului antreprenorial al copiilor şi valorificarea potenţialului trupei de teatru "Ateneul Sfântului Pantelimon" şi creşterea relevanţei sale în peisajul bisericesc parohial. 

duminică, 1 ianuarie 2012

Copilul învață iubirea lui Hristos

La inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în ședința de lucru din 16-17 februarie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2012 să fie declarat „Anul omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor” în Patriarhia Română.

Între manifestările culturale, programate cu prilejul anului omagial, Sectorul teologic-educațional organizează Concursul național de miniproiecte de educație social-filantropică „Copilul învață iubirea lui Hristos”. Concursul se adresează copiilor, preoților și profesorilor de religie implicați în Programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor” și urmărește să educe copiii în sensul ajutorării semenilor aflați în suferință.

Concursul național de miniproiecte de educație social-filantropică „Copilul învață iubirea lui Hristos” este organizat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (Temei nr. 8712/2011), de către Sectorul teologic-educaţional al Patriarhiei Române, în perioada 1 februarie – 21 mai 2012. Prezentul concept a fost aprobat de Permanența Consiliului Național Bisericesc în ședința din 26 ianuarie 2012.

Scopul concursului este de a cultiva dragostea față de semeni și de a-i educa pe copii în sensul ajutorării semenilor aflați în suferință: bătrâni bolnavi, singuri, copii abandonați sau în situații speciale, familii sărace etc.

DUMNEZEU S-A MILOSTIVIT

DUMNEZEU S-A MILOSTIVIT
Scena 1
În vremea împăratului Irod cel Mare, dreptul Zaharia, preot din tată în fiu, şi soţia lui Elisabeta, deşi erau nişte oameni vrednici înaintea lui Dumnezeu, nu au putut până la bătrâneţe să aibă copii. La poporul evreu acesta era considerat un mare blestem. În timpul săptămânii când era de rând la templu, Zaharia a intrat să tămâieze, pe când tot poporul se afla afară şi se ruga.

IOANA (femeia lui Huza, economul lui Irod): Zaharia mai este şi preot ! Unul ca el n-ar trebui nici măcar să aducă jertfe la templul!
O FEMEIE: Cît a plîns, cît s-a rugat şi a postit ca nevasta lui să nască un copil, dar în zadar! Cine ştie ce blestem zace pe capul lui de nu poate avea măcar un copil!
ZAHARIA (mâhnit de cele auzite despre sine în popor păşeşte în templu cu ochii în lacrimi): Doamne, milostiv fii norodului acestuia şi mie păcătosului!
ARHANGHELUL GAVRIIL (arătându-i-se preotului Zaharia, stând de-a dreapta altarului tămâierii): Zaharia, rugăciunile ţi-au fost ascultate. Dumnezeu s-a milostivit de norodul acesta şi de familia ta. Neprihănita Elisabeta, nevasta ta, stearpă și înaintată în vârstă, va naște un copil al cărui nume trebuie să fie Ioan.
ZAHARIA (cuprins de panică, scapă cădelniţa din mână): Doamne miluieşte!
ARHANGHELUL GAVRIIL (apropiindu-se de el mângâindu-l): Nu te teme, Zaharie! Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu, şi sunt trimis să-ţi binevestesc naşterea unui fiu.
ZAHARIA (căruia nu-i vine să creadă ce aude): Oare, fi-vom vrednici eu şi soţia mea de o asemenea mare minune?
ARHANGHELUL GAVRIIL : Acum, după ce tu ai cerut-o, te mai şi îndoieşti de milostenia pe care Dumnezeu a făcut-o cu voi la bătrâneţe? Speram că vestea mea va fi pentru tine pricină de mare bucurie și veselie.
ZAHARIA (sceptic) : Dar, oare, nu o să râdă lumea de cărunteţile noastre?
ARHANGHELUL GAVRIIL: Ce-ţi pasă ţie de gura lumii? Dar, pentru că ai întrebat îţi voi spune că mulți chiar se vor bucura de nașterea lui, căci va fi mare înaintea Domnului. Va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.
ZAHARIA (plin de uimire): Dar, e mai mult decât am cerut noi de la Dumnezeu.
ARHANGHELUL GAVRIIL: Dacă rădăcina este sfântă, apoi sfinte sunt şi ramurile, părinte Zaharia. Prooroc Celui Preaînalt va fi cel ce va să se nască din voi!
ZAHARIA: După ce voi cunoaşte aceasta? Pentru că eu sunt bătrân şi femeia mea trecută în zilele ei.
ARHANGHELUL GAVRIIL : Iată, vei fi mut şi nu vei putea grăi până în ziua în care se vor plini acestea, fiindcă nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor.
ZAHARIA (adună de pe jos cădelinţa şi iese din templu făcâd semne că este mut şi ca lumea să se dea la o parte din drum ca să meargă spre casă) : Mmmmm…
O FEMEIE: O fi văzut vreo vedenie în templu de a zăbovit atâta timp înăuntru.
SOLDATUL: Să-l ajutăm pe bietul om să ajungă acasă! Of, amărâtul de el. Nu degeaba am spus eu că se umple de păcate dacă mai cădeşte la templu.
ELISABETA (ieşindu-i în cale şi făcâdu-şi loc prin mulţime să ajungă la el): De unde nou aceast mare necaz?
ZAHARIA (îmbrăţişându-o scrie pe o tăbliţă vestea că va naşte un fiu).
ELISABETA (după ce citeşte plină cu uimire cele scrise pe tăbliţă, strigă cuprinsă de bucurie către toţi cei adunaţi împrejur): Iată, de acum, datorită rugăciunilor preotului Zaharia, ne vor ferici toate neamurile. Minune mare ne-a făcut nou Domnul! Vom avea un copil şi numele lui va fi Ioan. Zaharia, să mergem cu toţii spre casă.
IOANA (auzind urarea fecioarei Maria): Văd că frica i-a cuprins pe toţi. Oare ce va să fie cu pruncii aceştia? Care din ei va să fie împăratul Iudeii? Sau poate Mesia? Trebuie să-i spun neapărat lui Huza, bărbatul meu, ca să-l informeze despre acest fapt imediat pe împăratul Irod.

Scena 2
La vremea cuvenită, Elisabeta a născut un fiu, iar vecinii şi rudele care auziseră că Domnul i-a arătat mare îndurare, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit cu toţii să taie pruncul împrejur, dorind să-i pună numele Zaharia. Gândind să-l ucida pe pruncul Ioan, împăratul Irod Antipa îi porunceşte soldatului care îi vestise această naşterea să meargă într-adins la casa lui Zaharia.

IROD CEL MARE: Soldat, cum se va numi acest copil a cărui naştere a înfricoşat tot ţinutul Iudeii?
HUZA (economul lui Irod): Femeia mea a spus că Ioan, mărite Iroade.
IROD CEL MARE: Poruncesc să moară! Nici un împărat al Iudei nu va purta acest nume! Unde le-a fost mintea părinţilor lui când s-au gândit să-mi facă probleme? Nu ştiau că mi se pun împotrivă? Acest copil nu trebuia să se nască! Voiesc să moară de mâna soldaţilor mei! Huza, ia cu tine un soldat şi mergi de-mi împlineşte pe dată porunca!
HUZA (însoţit de un soldat, iese din palat şi vine la casa preotului Zaharia cu gândul de a-l ucide pe Ioan, la poarta căreia se afla mulţime multă care aştepta ca pruncul să fie tăiat împrejur): Ce se întâmplă, aici?
O FEMEIE : Este ziua a opta de la naşterea pruncului lui Zaharia şi am venit cu toţii să ne bucurăm căci este tăierea-mprejur. Oare ce nume-i vor pune? Îl vor chema Zaharia, ca pe tatăl său?
HUZA : Am înţeles că Ioan?
O FEMEIE : Ce-nseamnă numele acesta?
MULŢIMEA : Chiar, aşa ! Nimeni din rubedenii nu poartă numele de Ioan. De unde atunci acest nume? De ce Ioan?
ELISABETA (ieşind în prag cu pruncul, însoţită de preotul Zaharia, care nu poate să vorbească) : Ioan, dragii mei, înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Pentru că Domnul a avut milă de bătrâneţile mele şi ale soţului meu, preotul Zaharia, îi vom da copilului nostru numele de Ioan.
HUZA: Încălcaţi tradiţiile ! Nimeni din neam nu poartă un asemenea nume!
ZAHARIA (cere o tăbliţă pe care scrie ceva şi o arată mulţimii. În acel moment îşi recapătă glasul şi strigă mulţimii adunată în pridvorul casei): Ioan este numele lui!
O FEMEIE (uimită de minunea petrecută sub ochii ei, strigă): Ce va fi oare acest copil? Stearpa a născut la bătrânete, mutul a început să vorbească. Ce tată şi ce mamă au mai dus o viaţă mai curată ca părinţii acestui prunc Ioan? Ioan. Ioan…
MULŢIMEA (scandează în cor) : Ioan, Ioan, Ioan.
ELISABETA: Domnul a venit în ajutorul poporului său, cum făgăduise părinţilor noştri. Din pântecele meu Ioan a săltat, văzând pe maica Domnului, Fecioara Maria, vara mea, cum de el s-a apropiat. Binecuvântată fie ea între femei şi binecuvântat fie şi rodul pântecelui ei. Ioan va merge înainte şi îl va mărturisi pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu ce se va naşte dintr-Însa.
ZAHARIA (privind către prunc, începe să proorocească): Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui,și să dai poporului Său cunoștința mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunerecul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!
HUZA: Oameni buni, în zadar căutaţi să vă faceţi o părere sigură, că tot nu puteţi judeca cu toată limpezimea. Chiar dacă lăudaţi pe cel care este vrednic de laude, cel defaimat a osândit copilul să moară!
O FEMEIE (înghiontindu-l pe soldat) : Cine? Spune-ne cine vrea să-l omoare?
SOLDATUL (fugind din mijlocul mulţimii înfuriate): Însuşi Împăratul Irod!
ZAHARIA (către mulţimea temătoare): Când e vorba de laudă ori de osândă, numai Dumnezeu este un judecător drept. Elisabeta, fugi în munte cu pruncul, iar eu mă voi duce la templu să mă rog! (pleacă spre templu, iar împăratul Irod şi ostaşii lui îl ajung chiar în momentul în care vroia să intre să slujească)
ARHANGHELUL GAVRIIL (o ia protector de mână pe Elisabeta ce poartă în braţe pe pruncul Ioan şi i se adresează lui Zaharia): Nu te teme, Zaharia! Eu o voi ascunde de ochii ostaşilor lui Irod într-o peşteră din munte. (luând în braţe sale pruncul, îi face următoarea proorocie) La plinirea vremii, pruncule,tu vei merge să botezi cu apă, iar peste Cel care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acela să ştii că este Cel ce va boteaza cu Duhul Sfânt şi vei mărturisi că El este Însuşi Fiul lui Dumnezeu.
IROD ANTIPA (însoţit de soldatul fugar, trece pe lângă Elisabeta care este acoperită protector de înger pentru ca să nu fie văzută şi se îndreaptă spre Zaharia) : Dă-mi-l pe fiul tău Ioan.
ZAHARIA: Eu acum slujesc Domnului Dumnezeului lui Israel, iar pe fiul meu nu-l ştiu unde este.
IROD CEL MARE: Unde ai ascuns pe fiul tău? Dă-mi-l ! De nu îmi vei da fiul, apoi tu însuţi vei muri.
ZAHARIA: Puteţi ucide trupul meu bătrân, căci Domnul va primi sufletul meu. (soldatul ucigaş se repede spre el şi îl ucide la intrare în biserică. Sângele lui care s-a varsat pe marmură s-a închegat şi s-a făcut ca piatra spre mărturia creimei şi osândirii lui Irod).

Scena 3
La răul Iordan, rând pe rând, oamenii vin la Sfântul Ioan Botezătorul să-şi spună păcatele şi să fie botezaţi.

SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL (îmbrăcat într-o haină aspră din păr de cămilă peste care se încinsese cu o cingătoare de piele, către mulţimile adunate în jurul lui, arată spre o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos): Iată Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica păcatul lumii. Am văzut Duhul coborându-Se din Cer ca un porumbel şi a rămas peste El. (către mulţimea adunată la Iordan) Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor!
HUZA: Dar, cine eşti tu ? Mesia? Nu mănânci, nici nu bei. Ai demon în tine!
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL : Nu sunt eu Hristos, ci doar glasul celui care strigă în pustie: îndreptaţi căile Domnului! Eu vă botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L ştiţi, Care este mai mare decât mine şi eu nu sunt vrednic sa Îi dezleg cureaua încălţămintelor Lui.
SOLDATUL: Dar, noi, soldaţii, ce trebuie să facem ca să fim vrednici de noua împărăţie?
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, ci să fiţi multumiţi cu solda voastră. Ar fi o crimă să se profite de harul lui Dumnezeu şi să fie îndrumat într-o direcţie greşită, pur pământească.
HUZA: Ce vorbeşti acolo ? Noi suntem popor ales. Putem să facem tot ce vrem, căci Dumnezeu nu se va răzbuna pe noi. (către soldat) : Anunţă-l pe Irod că l-am găsit pe Ioan, pe care tată-l său voria să-l omoare pe când era abia născut.
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL: Minciuna, laşitatea şi lăcomia voastră nu întreţin credinţa, ci, dimpotrivă, o fac insuportabilă. Pui de năpîrci, cine v'a învățat să fugiți de mînia viitoare? Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.
HUZA: Timp de peste 400 de ani naţiunea noastră nu a mai auzit voce de profet. De ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici proorocul? De vrei să te ascultăm pe tine tocmai acum?
IOANA: Rabbi, Acela Care era cu tine dincolo de Iordan şi despre Care tu ai mărturisit, iată că botează şi El şi toţi se duc la El.
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL: Un om nu poate sa ia nimic dacă nu i s'a dat din cer. Tu eşti martoră că am spus : Nu eu sunt Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui. Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea Viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
IOANA: Am trebuinţă să fiu botezată de Tine! (pleacă capul ca să fie botezată)
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL: Eu te botez doar cu apă spre pocăinţă, dar mergi şi te botează de către Cel ce este mai puternic decât mine. Cel ce m-a trimis pe mine să botez cu apă, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Şi am vazut şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu. Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.
HUZA: Gata! Ţi-ai împlinit misiunea de a-L face cunoscut lui Israel pe Mesia. Ce vrei să mai faci de acuma?
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL: Într-adevăr! A sosit vremea ca Mântuitorul Hristos să crească, iar eu să mă micşorez.
IROD ANTIPA (care trece pe acolo, prin mijlocul acelei mulţimi de la Iordan, împreună cu Irodiada, soţia fratelui său, îi face semn lui Huza să se apropie): Cine zice omul acesta că este?
SOLDATUL: Proorocul care vesteşte că Mesia a venit, măria ta.
IROD ANTIPA: Trebuia să fi murit atunci când tatăl meu, Irod cel Mare, a poruncit uciderea tuturor pruncilor din Betleem! (către soldat) Îmi subminează puterea. Arestează-l!
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL (zărindu-l pe Irod Antipa în timp ce este înlănţuit de soldat): Pocăieşte-te, împărate! Ştii bine că nu ţi se cuvine, Iroade, să o ai de soţie pe cumnata ta, Irodiada! Nu este drept nici înaintea lui Dumnezeu, nici înaintea fratelui său şi nici înaintea oamenilor.

Scena 4
Într-o întâlnire, la Roma, Irod Antipa se îndrăgosteşte de nepoata sa, Irodiada, soţia fratelui său Filip. Irodiada îşi lasă soţul şi se duce cu fiica ei la Irod Antipa. Sfântul Ioan devine o persoană incomodă, datorită faptului că, în repetate rânduri, atrăgea atenţia regelui Irod asupra desfrâului de la curtea regală şi, în principal, asupra conduitei sale imorale în cea ce priveşte căsătoria cu cumnata sa, Irodiada. În aceste condiţii, regele, la fel de diplomat, a recurs la o practică, actuală şi în zilele noastre, l-a închis pe Sfântul Ioan Botezătorul în temniţa din cetatea Macherus.

IROD ANTIPA (care îşi aniversa ziua de naştere i se adresează Sfântului Ioan Botezătorul care zace înlănţuit la picioarele lui): Te-am închis pentru că m-am săturat de mustrările tale, Ioane. Vrei să-mi pui în cap acest popor zelos? Sper să le fie de cap tuturor celor care vor mai îndrăzni să se mai ia de Irodiada!
IRODIADA (care participa la petrecere, către fiica ei): Irod e trist. Salomeea, acum e momentul să îl înveseleşti cu dansul tău! Ioan are din ce în ce mai mare influneţă asupra lui.
SALOMEEA: Farmecul meu îl va convinge, oare, pe Irod?
IRODIADA: Mi-e teamă să nu ne repudieze. Suntem în pericol de a rămâne pe drumuri şi chiar de a fi ucise cu pietre de popor pentru desfrânare.
SALOMEEA (dansând cu voluptate în faţa mesenilor aflaţi la banchet, placu privirii desfrânate a tatalui său vitreg): Dansez pentru tine împărate ca să te fac fericit !
IROD ANTIPA (mai mult decât „bine dispus”, este atât de încântat de dansul fiicei sale vitrege, Salomeea): Cere-mi orice vrei, și-ți voi da! Îţi voi îndeplini orice vei cere, până la jumătate din regatul meu.
SALOMEEA (se retrage, simţind nevoia să ceară sfatul mamei sale): Ce să-i cer, mamă?
IRODIADA (către Salomeea): Oferta atât de generoasă a lui Irod nu mă surprinde, chiar şi în condiţiile în care este mort de beat. Promisiunea lui este o minciună voalată. Tu eşti minoră şi nu poţi guverna singură, cu atât mai mult cu cât nu eşti fiica lui legitimă. Să-l încercăm doar. Cere-i capul lui Ioan!
SALOMEEA (cu voce tare să o audă mulţimea): Să-mi fie adus imediat pe tipsie capul lui Ioan Botezatorul!
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL (care priveşte ruşinat şi cu tristeţe la această scenă, i se adresează cu mânie Irodiadei): Prin păcat, te stăpânşete tiranic Satana. Seria fărădelegilor tale este totală, Irodiada! Ţi-ai dezonorat familia printr-un incest, ţi-ai necinstit soţul printr-un crunt adulter, ţi-ai pângărit sufletul împingându-i fiica la desfrâu şi îţi vei pătatmâinile de sânge prin moartea mea, doar pentru confortul tău. De ce mă-omori? Eu ştiu pentru ce pier: prin moartea mea, slujesc lui Dumnezeu! Sfinţenia mea este o formă de revoltă împotriva păcatului! Dar tu, Irodiada, ştii pentru ce-ai cerut să mor?
IRODIADA: Moartea ta este o uşurare pentru mine şi o garanţie că voi duce o viaţă fericită de acum încolo. De ce, Ioane, n-aş avea şi eu dreptul la păcat?
IROD ANTIPA(simţindu-se încurcat din cauza jurământului său): Să fie omorât Cel Drept (Sentiţa îi fu pe loc executată de soldat)
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL (ultimele sale cuvinte rostite în timp ce îşi pleacă capul deasupra căruia se afla spada unui soldat): Pe cât de mult cred eu în Tine, Doamne, pe-atât de mult şi Tu să crezi în mine!
SOLDATUL (are cu un platou în mână pe care se află o cupă plină cu sângele Sfântului Ioan Botezătorul): Aici se află sângele lui Ioan, ca dovadă că porunca ta, Iroade, a fost executată!
IROD ANTIPA (dându-i-l Salomeei) : Ioan era mai de preţ decât întreaga mea împărătie!
SALOMEEA (luând platoul cu potirul de la ostaş, arată mamei sale trofeul cu un aer satisfăcut): Manânca, o, mamă, trupul celui care a trăit ca unul fără trup, şi bea sângele lui. Cel nu înceta să ne facă reproşuri va tăcea de-acum pentru totdeauna. Capul Sfântului să fie aruncat într-un loc de ruşine, soldat.
HUZA (în acest timp Huza intră ducând un sul în mână): Pilat l-a trimis pe Hristos Galileeanul să-L judeci pentru că tu eşti regele iudeilor. Arhiereii şi cărturarii aşteaptă un răspuns? Ce să le spun?
IROD ANTIPA (panicat): Un alt răzvrătitor al poporului? M-am săturat! Nu mai suport. Nu cumva o fi şi înviat deja Ioan? Eu am pus să i se taie capul, iar el s-a sculat deja din morţi. Galileanul Hristos să fie judecat de sinedriu. Eu unul nu mai voiesc să-i găsesc singur nicio vină!
IOANA (femeia lui Huza, luând platoul din mâinile Salomeei) : Înaintemergătorule Ioane, te-ai arătat cu adevărat mai cinsitit decât proorocii pentru că L-ai botezat în Iordan pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare mila. Nu se cuvine ca trupul tău să stea într-un loc de necinste, ci o să fie îngropat cu multă cuviinţă.

Distribuţia actorilor în această piesă de teatru:
Sf. Ioan Botezătorul: Daniel Bouleanu
Preotul Zaharia: Cristian Constantinescu
Elisabeta: Ana Manicea
Sf. Ap. Petru: Florin Strâmbeanu
Sf. Ap. Ioan: Gabriel Sandu
Sf. Ap. Andrei:
Nicolae Constantinescu
Irod cel Mare: Mihai Tănăselea
Irod Antipa: Alexandru Stanciu
Soldatul: Andrei Barbu
Irodiada: Teodora Sandu
Salomeea: Alina Vlad
Huza: Alexandru Ştefan-Iancu
Ioana: Elena Sandu
Alţii: Antonia Chiroiu-Bolteanu, Cristina Chiroiu-Bolteanu, Camelia Oprea, Daniela Dumitru, Elena Nicolae-Romaniuc