vineri, 31 octombrie 2008

Copii de la Sfantul Pantelimon pregatesc sceneta de craiun Irozii


Copiii bisericii Sfantul Pantelimon din Bucuresti au inceput, inca de la sfarsitul lunii octombrie, pregatirile pentru sceneta de Craciun. Este un cadou pe care ei, in data de 25 decembrie 2008, ora 12.00, la Biserica Sf. Pantelimon din Bucuresti (str. Iancu Capitanu 24, sect. II) il vor face parintilor si credinciosilor care vin biserica "socarilor".

In fiecare seara de vineri, la ceas de vecernie, copiii se intrunesc in casa parohiala din curtea bisericii pentru a repeta si a pune la punct detaliile legate de aceasta piesa de teatru pe care, in mod traditional, tinerii o interpreteaza in ajunul Nasterii Domnnului.


Piesa pe care o vor interpreta ei, imediat dupa Sfanta Litrughie din ziua de Craciun, este o adaptare mai scurta a binecunoscutelor scenete ce se joaca cu prilejul Nasterii Domnului. Scopul ei este de a valorifica in sens crestin personajul lui Mos Craciun, contrapunandu-se, astfel, personajului negativ reprezentat de Irod. Mos Craciun, care isi va face aparitia la sfarsitul piese de teatru, va imparti bucurie copiilor din biserica, stergand impresia creata de crima comisa de imparatul Irod asupra pruncilor din propria sa imparatie.

marți, 28 octombrie 2008

Obiceiul preotului de “a umbla cu botezul” în ajunul Botezului Domnului (6 ianuarie)

La fel ca şi Crăciunul, sărbătoarea Bobotezei este precedata de datina bisericească a "umblatului preotului cu botezul”, “cu crucea" sau “cu Iordanul” . În zilele premergatoare marelui praznic al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos preoţii merg pe la casele oamenilor pentru a le sfinţi, stropind cu apă sfinţită şi binecuvântând pe toţi cei ai casei, lucrurile pe care aceştia le folosesc şi curţile lor.
La fiecare casă, toţi membrii familiei, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, aşteaptă într-o încăpere special pregătită sosirea preotului. Acesta, trecând pragul casei, fiind aşteptat cu uşa larg deschisă, şi purtând în mâna dreaptă crucea de lemn, cântă: "În Iordan, botezându-te tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat". Cu buchetul de busoic, înmuiat în vasul cu aghiasmă pe care îl poartă cu el, preotul stropeşte binecuvântând. După capul familiei, la rând, toţi ai casei se închină sarutând crucea din mâna preotului, care-i "aghezmuieşte", stropindu-i cu buchetul de busuioc pe creştet. Credincioşii ortodocşi care vor să primească în casele lor preotul cu apa sfinţită şi pe cei care-l însoţesc, îi aşteaptă cu uşa casei deschisă poarta deschisă.
Apoi preotul sfinţeşte încăperile casei cu busuiocul muiat în apa sfinţită, în timp ce rosteşte următoarele cuvinte: „Sfinţesc, Doamne, casa aceasta, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”. După aceasta, membrii familiei sărută crucea, în timp ce preotul îi stropeşte şi pe ei cu apă sfinţită, dorindu-le apoi gazdelor sănătate şi toate cele bune. Credincioşii pun pe masă banii pregătiţi pentru Biserică şi preot, iar banii pentru băieţi îi aruncă în găleata cu apa sfinţită. Obiceiurile legate de sfinţirea caselor cu apă sfinţită are la bază credinţa în puterea de a curăţa sufletul şi de a tămădui trupul, deci credinţa în puterea divină a apei care s-a sfinţit tocmai de Bobotează.

Obiceiul preotului de “a merge cu icoana” în ajunul Naşterii Domnnului (25 decembrie)

Sărbătoarea Crăciunului, respective Naşterea Mântuitorului, este vestită în Ajun prin obiceiul vechi bisericesc al "mersului cu icoana”, formă de colindat a preoţilor din comunităţile locale cu icoana Naşterii Domnului pentru a se binecuvânta casele şi creştinii din enoria lor. Dar, întrucât enoria unui preot este, uneori, mai mare, preotul porneşte cu ajunul cu vreo 2-3 zile mai înainte. Enoriaşii ştiu lucrul acesta şi se pregătesc ca să îl primească pe preot cu icoana în casele lor.

Datina de a umbla preotul cu Ajunul, ca să sfinţească masa şi să vestească enoriaşilor Naşterea Domnului, este foarte veche la români. Diaconul Paul de Aleppo, notarul şi însoţitorul pa­triarhului Macarie al Antiohiei, călătorind în ţara noastră pe la jumătatea sec. al XVII-lea, înseamna următoarele: "e de observat că în această ţară se obişnuieşte în seara dinspre Naşterea lui Hristos, ca toţi preoţii din diferite târguri, însoţiţi de sărmani, de ceteţi şi de corişti, să se ducă în cârduri, purtând icoane şi să umble prin norod toată noaptea, vizitând casele boierilor şi urându-le bucurie. Astfel umblau ei toată noaptea, cântând Naşterea lui Hristos".

„Mersul cu icoana” nu este acelaşi lucru cu colindul de seară al tineretului, ci reprezintă ve­stirea Naşterii în casele creştinilor. Cum intră pe uşa casei, preotul începe să cânte troparul sărbătorii Naşterii Domnnului "Naşterea ta, Hristoase..." şi, intrând, dă tuturor celor din casă să se închine şi să sărute icoana praznicului. În zona Sucevei şi prin unele părţi din Mol­dova, precum în părţile Cernăuţilor, nu se face cină de seară, ci se mănâncă, doar după ce a venit şi a blagoslovit masa preotul. Îndată după plecarea preotului, gazda, dând ceva turte celor din casă, pleacă prin vecini cu alte turte şi bucate, spre a le da de pomană, pentru sufletul morţilor, pentru sănătatea celor vii şi pen­tru rodul câmpului.

Vizitele acestea, prin care preotul se întâlneşte cu credincioşii din enoria sa, în Ajunul Crăciunului, au intrat deja, de secole, în tradiţia creştinilor ortodocşi de la noi din ţară. Cu prilejul acestor vizite se creează o legătură sufletească între preot şi credincioşi. Vizitarea credincioşilor de către preot trebuie îneleasă ca un act liturgic, dar şi ca un bun mod de cunoaştere a credincioşilor din parohie, cu bucuriile sau necazurile lor, iar , dupa caz, ajutorarea lor. Tot acum se pot discuta probleme legate de adevărurile de credinţă şi morală creştin ortodoxă, urmând învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos care a spus:"mergând, învăţaţi toate neamurile...".

Umblatul cu icoana este unul din cele mai vechi obiceiuri creştineşti, amintit chiar din primele secole, constituind una dintre cele mai importante vizite pastorale ce trebuie cultivate şi păstrate cu sfinţenie. Acest obicei face parte din bogăţia de datini şi tradiţii ce au însoţit prăznuirea solemnă a marii sărbători a Naşterii Domnului. Prin prezenţa preotului, a icoanei ca simbol al prezenţei lui Hristos, şi prin binecuvântarea sluji­torilor, adusă cu acest prilej, sărbătoarea Crăciunului capătă o frumuseţe şi o solemnitate suplimentară.