marți, 14 aprilie 2009

VARSTA DE LA CARE FATUL ESTE PERSOANA LEGALA, SUBIECT DE CONTROVERSE RELIGIOASE SI CIVICE

Biserica ar vrea ca noul Cod penal sa interzica avortul - Gardianul (Val Valcu, Dumitru Manolache), marti, 14 aprilie 2009, nr. 2078

Noul Cod penal ar putea interzice avortul daca fatul de pâna la 24 de saptamâni capata statutul de persoana legala. In prezent, parintii care vor sa-si ingroape fatul mort in uter la fel ca pe un copil se izbesc de refuzul primariilor, care nu vor sa elibereze certificate de deces si autorizatii de inhumare. Deputatii care lucreaza la elaborarea noilor coduri sustin ca vor reglementa situatia astfel incât legea sa permita si ingroparea fatului cu vârsta sub 24 de saptamâni de sarcina, dar si avortul.
Grupari religioase, dar si oameni obisnuiti au solicitat ca fatul mort sau avortat sa poata fi ingropat, respectandu-se demnitatea fiintei umane. In actuala legislatie, actele necesare inhumarii presupun existenta unei “persoane legale” careia sa i se elibereze certificatul de deces. “Am avut un singur caz in peste 30 de ani, cand familia a dorit sa ingroape fatul mort si stiu ca au avut mari dificultati la primarie”, ne-a declarat prof. dr. Florin Nanu, de la Spitalul Caritas. “Pana acum vreo patru ani, o calugarita venea si lua avortonii, pe care ii ingropa undeva, pe terenul Bisericii, ne spune si prof. dr. Bogdan Marinescu. Cam la limita legii, cred, de aceea este posibil sa fi renuntat. Ar trebui gasita o solutie legala”. Fatul mort sau avortonul este considerat deseu biologic si este incinerat in crematoriul spitalului sau de catre firme specializate. Medicii considera ca se poate face avort la cerere pana in saptamana a 14-a de sarcina si avort terapeutic pana in saptamana 24, dincolo de care se vorbeste doar de nastere inainte de termen. Folosindu-se de aceasta clasificare medicala, legiuitorul recunoaste umanitatea fatului nenascut incepand din a 24-a de saptamana de sarcina.
Fatul nu este gunoi uman de care te debarasezi in mod igienic.
Conceptia crestina considera trupul omului drept templu al sufletului si deci incinerarea este apreciata drept o “cruzime fata de corp”. Iata de ce mai multi preoti pledeaza in favoarea unei legi care sa apere dreptul la inhumare a copiilor nascuti morti, inclusiv cei ai mamelor care se aflau in primele luni de sarcina. Aceasta idee este exprimata de preotul Aurel Bogdan Teleanu pe blogul personal ateneulsfantuluipantelimon blogspot.com. Sfintia sa apreciaza faptul ca, pentru prima data in legislatia romaneasca, un copil nenascut este declarat persoana umana, dar considera prevederea legala nesatisfacatoare din punct de vedere teologic, pentru ca limita recunoasterii legale a umanitatii copilului nenascut trebuie extinsa la mai putin de 24 de saptamani, stiut fiind faptul ca «omul este om din secunda conceptiei sale». “Traim intr-o societate in care primim, la cerere, un apendice, o masea extrasa sau bucati dintr-un organ genital, dar trupurile copiilor morti inainte de nastere nu pot fi recuperate de parinti spre a fi inhumate, ci sunt incinerate automat ca «gunoaie sau reziduuri umane de care te debarasezi in mod igienic». Aceasta anomalie juridica este determinata de arbitrariul eliberarii unui certificat de deces si a adeverintei de inhumare, care ar presupune automat inscrierea copiilor morti, inclusiv ai mamelor care se aflau in primele luni de sarcina, in registrele Starii Civile. Motivul impiedicarii obtinerii unui astfel de document este acela ca, prin intocmirea unui act copilului mort inainte de cel putin sase luni de nastere, se incalca dreptul la avort si contraceptie”. Parintele vede o solutie care ar rezolva problema in acordarea dreptului preotilor care asigura asistenta sociala in spitale sa solicite inhumarea tuturor copiilor nascuti morti. Totodata, in baza acestui drept, respectivii preotii ar trebui sa fie abilitati sa conduca la groapa, dar fara a savarsi slujba inmormantarii, trupurile tuturor copiilor nenascuti, morti nebotezati.
Noua prevedere nu recunoaste ca viata incepe in momentul conceptiei
Prevederile legale sunt criticate si de catre Bianca Brad, fondatoarea organizatiei E.M.M.A. ”Problema de fond este: de cand se recunoaste identitatea vietii, ne-a declarat Bianca Brad? Cum adica, pana la 24 de saptamani fatul nu reprezinta nimic si, asa dintr-o data, este om?”. La randul sau, domnul Bogdan I. Stanciu, presedintele filialei Bucuresti a Asociatiei “Provita” pentru nascuti si nenascuti, ne-a declarat: “Noi militam pentru recunoasterea drepturilor persoanelor nenascute incepand cu momentul conceptiei, pentru ca atunci incepe viata. Recunoasterea fatului ca om va insemna o multitudine de schimbari, inclusiv de atitudine, si poate chiar deschiderea unei dezbateri publice asupra momentului de inceput al vietii si asupra dreptului la viata al copilului nenascut”. Amendamentul propus de deputatul PSD Florin Iordache la noul Cod Penal a fost, de fapt, cel care a generat protestul asociatiilor religioase. L-am intrebat pe domnul deputat daca s-ar putea da dreptul familiilor sa-si ingroape copiii nenascuti, indiferent de varsta, mentinand in acelasi timp si dreptul femeilor la avort. “Am discutat cu reprezentantii Colegiului Medicilor, in functie de expertiza carora s-au facut unele amendamente, ne-a declarat domnul Iordache. Reglementarea modului in care se va face inhumarea nu tine de articolele de Cod Penal discutate, care se refera strict la avort. Vom tine seama de propunerile avansate de gruparile religioase si vom introduce aceste modificari in alte articole ale codului”.

luni, 13 aprilie 2009

ŞANSE PENTRU FIECARE COPIL:

Dreptul la înhumare
al copiilor morţi înainte de naştere,
implicit cei ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină
Din pacate, noul cod penal românesc e pe cale să nu recunoască statutul de persoană legală a fătului de până la 24 de saptamani (art. 199, alin 6), conform amendamentului introdus de deputatul Florin Iordache. Este trist ca societatea noastră lasă lucrurile să ajungă aici. Dar, întrucât nu este votat încă, sperăm că se mai pot face schimbari. Chiar dacă pentru prima dată în legislaţia românească un copil nenascut este declarat persoană umană, această prevedere legală nu este satisfăcătoare din punct de vedere teologic pentru că limita recunoaşterii legale a umanităţii copilului nenăscut trebuie extinsă la mai puţin de 24 săptămâni, ştiut fiind faptul că "omul este om din secunda concepţiei sale".
De ce, oare, omul politic nu s-a gândit şi la următoare situaţie? Trăim într-o societate în care primim la cerere un apendice, o măsea extrasă sau un bucăţi dintr-un organ genital, dar trupurilor copiilor morţi înainte naştere - mai ales ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină - nu pot fi recuperate de părinţi spre a fi înhumate, ci, ca o regulă generală, dar cu origine în practicile oculte, sunt incinerate automat. Această incinerare a copiilor, consideraţi “gunoaie sau reziduri umane de care te debarasezi în mod igienic”, îşi are originea şi în teoria unuia din primii susţinători ai incinerării corpurilor de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, binecunoscutul povestitor Jacob Grimm. În 1849, într-o comunicare făcută la Academia din Berlin, Jacob, unul din celebrii fraţi Grimm care au scris printre altele şi povestea lui “Hansel şi Gretel”, „emisese ipoteza că arderea unui cadavru însemna, ca în cultele păgâne din antichitate (tendinţă umanistă care a pregătit curentul iluminist de mai târziu), jertfa celui mort în faţa divinităţii”.

A fost o vreme în care oamenii aduceau lui Dumnezeu jertfe sângeroase. Aceste jertfe din sânge de animal sau chiar uman nu mai nici o valoare în zilele noastre, când, datorită Mântuitorului Hristos, am aflat că Dumnezeu vrea să avem milă faţă de oameni: “Duceţi-vă şi vă învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă” (Mt. IX, 13). Din păcate, teoriile de genul celei susţinute de Jacob Grimm au permis ca astăzi să existe o adevărată industrie a incinerării care practică, printre altele, inclusiv arderea trupurilor copiilor nenăscuţi, mai ales cei ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină. Dar, datorită Mântuitorului Hristos, astăzi, arderea trupurilor nu mai înseamnă o pietate faţă de divinitate, ci, după cum scria Tertulian, o „cruzime faţă de corp”. Noi, creştinii, considerăm incinerarea o formă de cruzime faţă de trup, fie el uman sau animal, care a fost desfiinţată de jertfa Mântuitorului nostru Hristos. Rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor, păstrate uneori în chip minunat, sunt o dovadă a atenţiei pe care creştinii îl acordă trupurilor, chiar dacă recunosc faptul că sufletul, după moarte, se desparte de trup, după cum spunea Sf. Ap. Pavel: „Căci pentru mine viaţa este Hristos şi moartea un câştig. (...) doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine” (Filipeni I, 21).

Concepţia creştină conform căreia “trupul este templul sufletului”, pe baza căreia considerăm incinerarea drept „o cruzime fata de corp”, ne determină să pledăm în favoarea unei Legi româneşti care să apere dreptul la înhumare al copiilor născuţi morţi, inclusiv cei ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină. În România de astăzi, datorită unui vid juridic, este încălcat dreptul constituţional conform căruia Statul trebuie să înlesnească Cultelor din România asistenţa religioasă în spitale (art. 29, alin. 5). Scăpându-se din vedere faptul că asistenţa religioasă se referă şi la înhumarea trupurilor copiilor născuţi morţi (după decesul in utero sau printr-o întrerupere medicală de sarcină), copiii mamelor care se aflau în primele luni de sarcină nu beneficiază de o recunoaştere oficială a existenţei trupului lor. Această anomalie juridică, care împiedică organizarea de funeralii pentru copiii născuţi morţi, mai ales cei ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină, este determinată de arbitrariul eliberării unui certificat de deces şi a adeverinţei de înhumare.
În acest caz, eliberarea unui certificat de deces şi a adeverinţei de înhumare presupune automat înscrierea copiilor morţi, inclusiv ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină, în registrele Stării civile. Motivul împiedicării obţinerii unui astfel de document este acela că, prin întocmirea unui act copilului mort înainte de cel puţin şase luni de naştere se încalcă „dreptul” la avort şi contracepţie. În consecinţă, acest lucru ar însemna recunoaşterea implicita a faptului că avortul şi contracepţia sunt crime împotriva unei fiinţe umane sau, mai clar, crime împotriva umanităţii, dacă ar fi să ne exprimăm cu ajutorul unei sintagme care a făcut deja carieră.

Soluţia pe care o întrevedem este aceea ca în atribuţiile preotului care asigură asistenţa religioasă în spital să fie inclus dreptul de a solicita înhumarea trupurilor tuturor copiilor născuţi morţi (după decesul in utero sau printr-o întrerupere medicală de sarcină), inclusiv cei ai copiilor morţi în primele luni de sarcină, eliminandu-se, in aces caz, raspunderea penala. În baza acestui drept, preoţii care asigură asistenţa religioasă în spitale vor fi abilitaţi să conducă la groapă, dar fără a săvârşi slujba înmormântării, trupurile tuturor copiilor născuţi morţi nebotezaţi (după decesul in utero sau printr-o întrerupere medicală de sarcină). Şi, la acest capitol considerăm că există suficiente precedente care ne determină să credem că Biserica Ortodoxă Română îşi va susţine preoţii care vor dori să asiste religios la înhumarea trupurilor copiilor născuţi morţi, chiar dacă acestia nu sunt botezati. Precizam ca, in acest caz, serviciul religios consta numai în conducerea la groapă a celor decedaţi!

În această situaţie, ştiut fiind faptul că preotul nu poate asista religios fără existenţa unui certificat de deces şi a adeverinţei de înhumare, singura problemă care rămâne de rezolvat îi revine, în acest caz, doar Statului. Statul are obligaţia de a preciza starea civilă a copiilor morţi, inclusiv cei ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină, care urmează să fie înhumaţi sau incineraţi. Autor: Pr. TELEANU BOGDAN-AUREL