luni, 26 martie 2018

Părintele Ghorghe Creţu în Centenarul Întregirii României, prelegere, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”, 26.03.2018, ora 8.00


Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României - Prelegere dedicată Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română în cadrul cursului de Misiologie ortodoxă la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul” - 

Luni, 26 martie 2018,  în cadrul cursului de Misiologie ortodoxă (anul IV, Pastorală) al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”, părintele conf. dr. Radu Petre Mureşan susţine prelegerea „Misiunea preotului ortodox în instituţiile statului (spital, armată, penitenciar, poliţie)”. 

În cadrul acestei prelegeri a fost prezentat modelul de preot misionar al părintelui Gheoghe C. Creţu (1880-1956) care a participat la „marele act istoric” al Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918 slujind în soborul de preoţi condus de arhimandritul Gurie Grosu la slujba de Te Deum săvârşită în Catedrala Naşterii Domnului din Chişinău. 

Părintele dr. Teleanu Bogdan-Aurel a contribuit la realizarea acestei prelegeri cu prezentarea intitulată „Participarea preotului Gheorghe C. Creţu de la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti la Marea Unire a poporului român într-un stat unitar”. Prezentarea părintelui Teleanu Bogdan a fost însufleţită de proiecţia fotografiilor părintelui Gheorghe C. Crețu din arhiva personala a strănepoatelor sale, doamnele Ileana Guran şi Ana-Maria Schwab. De asemenea, prezentarea a fost completată de interpretarea unui scurt fragment din piesa de teatru "Osânda cărţilor - Apărători ai Ortodoxiei în vremea regimului comunist din România, făuritori ai Marii Uniri" de către actriţa Simona Pandele care a ilustrat atmosfera Primului Război Mondial la care a luat parte preotul căpitan în rezervă Gheor­ghe C. Creţu

Cu prilejul acestei conferinţe s-au înfiripat primele gânduri că părintele Gheorghe Creţu merită un monunment şi formularea argumentelor care să suţină un asemenea demers pe care le prezentăm mai jos!


(ATENȚIE! Orice republicare a acestor două fotografii 
cu chipul părintelui Gh. C. Crețu 
nu se poate face decât cu acordul doamnei Ileana Guran!)
________________________________
__________________________________________

DE CE UN MONUMENT CENTENAR PENTRU PĂRINTELE GHEORGHE CREŢU?

UN MONUMENT PENTRU PREOTUL CĂPITAN ÎN REZERVĂ GHEORGHE C. CREŢU. Amplasarea unei statui de trei metri înălţime din bronz dedicată uneia din personalităţile religioase din Bucureşti care merită comemorate cu prilejul Centenarului Marii Uniri, cred că se cuvine a fi trecută pe lista de proiecte dedicate aniversării Unirii Basarabiei cu patria mamă şi finanţate fie de Primăria Capitalei, fie prin Departamentul Centenar de la Bucureşti, fie din alte bugete (culte, banii credincioşilor şi din bugetul local). Este vorba despre o statuie a preotul căpitan în rezervă Gheorghe C. Creţu de la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti. Desigur că vor trebui parcurse toate etapele realizării acestui proiect: întocmirea unei documentații, discuţiile cu cel puţin trei sculptori şi înfiinţarea unei comisii care va stabili meşterul ales şi forma statuii din bronz, demersurile de amplasare care vor culmina cu aprobarea autorizaţiei, aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu (PUD) privind amplasarea statuii, estimarea costurilor, studiu de fezabilitate, concurs de proiecte etc. Privind la alte proiecte similare, estimăm costurile la o sumă întreagă de 60.000 de euro. Ar fi frumos ca inaugurarea unei asemenea statui în Bucureşti să aibă loc în preajma zilei de 1 Decembrie 2018, când se aniversează Centenarul Marii Uniri. 

AVEŢI ALTE BUCHII DECÂT NOI! Prima parte a anului 1918 a semnificat stoparea procesului de deznaţionalizare iniţiat de dominaţia rusă în Basarabia începând cu anul 1812. Combaterea deznaţionalizării în această provincie a fost posibilă în primul rând datorită rezistenţei ţăranilor din stânga Prutului la procesul de rusificare la care au fost supuşi prin păstrarea limbii şi tradiţiilor româneşti. 

Nu mai lipsește neamului românesc decât unirea politică pe care trebuie cu toții s-o dorim și pentru realizarea ei să luptăm.«Ceea ce va face pe voi basarabenii să nu puteți gusta frumusețile limbii românești pe care voi o grăiți e că voi aveți alte buchii decât noi». Îi îndemn să vină la școala de adulți de două ori pe săptămână și-i asigur că în două luni, vor putea scrie și citi românește. Le dau ca exemplu pe copii din școală, care de la 10 ianuarie și până azi au ajuns să scrie și să citească românește. Mai cânta copii «Hora Unirii» și adunarea se împrăștie. Impresia mea e: pe cei mari printr-o administrație dreaptă și omenească îi putem atrage. Pe adevărații români să-i căutăm în micii copii moldoveni, care învață cu mult drag limba strămoșeasca. Cei mari mai au prejudecățile lor; cei mici sunt cei curați la suflet”, nota preotul militar Gheorghe Creţu într-un raport din 27 februarie 1918 către Marele Cartier General al Armatei Române. 

 În al doilea rând, Biserica, Şcoala şi Armata Română au avut misiunea istorică de a contribui decisiv, dar paşnic, la recunoaşterea internă şi internaţională a unirii Basarabiei cu patria mamă de la 27 martie/9 aprilie 1918. Astfel, la 1 mai 1917, la Odesa, 10 mii de soldaţi şi ofiţeri români basarabeni a cerut crearea "cohortelor moldoveneşti", adică a unei armate separate de cea ţaristă. Clerul, la rândul lui, a cerut la rândul său autonomie şi un mitropolit român în fruntea Bisericii Ortodoxe care să nu depindă de Sankt Petersburg. În paralel cu aceste iniţiative, a fost sprijinită dezvoltarea şcolii prin trimiterea de învăţători în Basarabia unde nu existau şcoli publice rurale. 

Demn de remarcat hotărârea Sfatului Ţării, luată într-o şedinţă secretă din 14 decembrie 1917, de a cere ajutor din afară şi de a însărcina Consiliul Directorilor să procedeze în consecinţă. În baza acestui mandat, la 22 decembrie 1917, Consiliul Directorilor Generali a trimis o telegramă ministrului de Război român, prin care solicita trimiterea la Chişinău „a unui regiment ardelenesc” (cf. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/unirea-basarabiei-prima-treapta-spre-idealul-romaniei-mari). Aşa se justifică efortul ardeleanului refugiat în Basarabia, Onisifor Ghibu, care - cu sprijinul lui Constantin Petrescu (aghiotantul-şef al marelui Cartier General din Primul Război Mondial) - a instalat la Chişinău prima tipografie din această provincie cu litere ale alfabetului latin în care s-au putut tipări primele manuale de şcoală românească pentru cele 800 de şcoli primare. 

Printr-o coincidenţă proniatoare, părintele Gheorghe Creţu avea să caute la Chişinău abecedarele (pentru şcoala de adulţi) lui Onisfor Ghibu exact în ziua Unirii Basarabiei cu Ţara mamă (27 martie 1918). Fiind singurul preot din Regat prezent în acel moment acolo, colonelul I. Mihăilescu, comandantul Brigăzii I Vânători, cât şi Comandantul Pieţei l-au autorizat pe părintele Gheorghe Creţu să organizeze "Tedeum"-ul acestei Uniri. Ce frumos pretext să fii nu doar martor, ci să şi organizezi un eveniment istoric de o asemenea anvergură!

O POMENIRE CARE ANUNŢA ÎNFIINŢAREA DE URGENŢĂ A PATRIARHIEI ROMÂNE! Pe de altă parte, să nu scăpăm din vedere faptul că din Partidul Naţional Moldovenesc, care va conduce mişcarea de unire şi ale cărui baze au fost puse de Onisifor Ghibu, a făcut parte şi ieromonahul Gurie Grosu. Referindu-se la personalitatea lui Gurie Grosu în contextul organizării Te Deum-ului unirii Basarabiei cu patria mamă, părintele Gheorghe Creţu relatează următoarele: "În ultimul moment, când eram toţi îmbrăcaţi şi gata de ieşire în mijlocul bisericii, căci sosiseră toate autorităţile, vine şi părintele arhimandrit Gurie, care numai se îmbracă şi a ieşit la Tedeum, citind rugăciunea de mulţumire şi rostind o scurtă cuvântare patriotică".  

De remarcat faptul că, deşi arhimandritul Gurie Grosu era protos, părintele Gheorghe Creţu precizează: "Mai mult, cu de la mine putere, am pus să se pomenească I.P.S. Mitropolit Pimen şi apoi Arhiepiscopul locului. Preoţii de aici susţineau să se pomenească Sindoul şi Patriarhul Rusiei, dar la obiecţia mea, că într-o zi aşa de mare şi de istorică trebuie să lepădăm tot ce e străin, toţi au primit să se facă pomenirea aşa, deşi ştiau bine că, (!) canonic trebuia numai episcopul locului". Să fi considerat oare şi arhimandritul Gurie, ca şi Onisifor Ghibu, că unirea Basarabiei cu patria mamă este forţată şi că trebuia făcută în toamna anului 1918, deodată cu cea a Ardealului şi a Bucovinei? (http://adevarul.ro/cultura/istorie/generatia-marii-uniri-episodul-3-onisifor-ghibu-doua-uniri-condamnare-1_5abf87f9df52022f75410de5/index.html

Să nu pierdem din vedere faptul că, înainte de 27 martie 1918, statutul acestei provincii româneşti cel de stat independendent intitulat "Republica Democrată Moldovenească" (24 ianuarie 1918), fapt care a determinat Arhiepiscopia Chişinăului să urmărească în mod expres obţinerea autocefaliei. Ori, gestul făcut de părintele Gheorghe Creţu de a nu pomeni "Sindoul şi Patriarhul Rusiei" la Te Deum-ul care inaugura decizia unirii Basarabiei cu patria mamă anunţa transferul de subordonare canonică a Basarabiei faţă de Biserica Ortodoxă Română! De altfel, după o lună, la 17 aprilie 1918, Mitropolitul Pimen Georgescu, în calitate de preşedinte al Sfântului Sinod, îi trimite Arhiepiscopului de Chişinău, Atanasie Gribanovschi, o telegramă, prin care acesta din urmă este invitat să se alăture Bisericii Ortodoxe Române. (https://orthopraxia.wordpress.com/2011/06/26/arhiepiscopia-chisinaului-in-perioada-interbelica-1918-1940/)  Buzilă Boris (în lucrarea Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia (1812-1918, 1918-1944), Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, – Chişinău, Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa, 1996, pag. 76) aminteşte chiar de un proiect de lege iniţiat de "Sinodalii români şi Ministerul Cultelor prin care în Basarabia, în timpul slujbelor, să se pomenească Casa Regală Română şi Mitropolitul Pimen al Moldovei”. 

Ceea ce nu a întrevăzut părintele Gheorghe Creţu a fost faptul că Biserica din Basarabia nu dorea să se supună canonic Mitropoliei de la Iaşi, de unde a fost desprinsă în 1812, ci direct Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române! Astfel, protestul arhiepiscopului Gurie Grosu - consemnat de Negru Nina (în Raporturile jurisdicţionale şi culturale dintre Episcopia Huşilor şi Arhiepiscopia Chişinăului între anii 1917-1928, în Luminătorul nr. 5/2010, pag. 61) - care acuza „Iaşul că încalcă drepturile canonice ale Chişinăului” şi pretindea dreptul canonic de a depinde direct de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodox Român surprinde! Rezolvarea a venit oarecum în perioada 14-16 iunie 1918, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăşte ca Preasfinţitul Părinte Nicodim al Huşilor - viitorul Patriarh României - este numit locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, funcţie pe care o va ocupa până în decembrie 1919. 

Nici nu realiza părintele Gheorghe Creţu ce frământări declanşase în sufletul arhimandritului Gurie Grosu, dar şi al mitropolitului Pimen al Moldovei pomenirea iniţiată de el la acel Te Deum! Ambii ierarhi vor susţine înfiinţarea de urgenţă a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române!

Documentar Power Point despre părintele Gheorghe Creţu proiectat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”

Bucureşti, 
26.03.2018 

Prezentare document a Ateneului Sfântului Pantelimon 
“Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României”, 
proiectat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul” 

Documentarul Ateneului Sfântului Pantelimon “Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României” a fost prezentat (în Power Point) luni, 26 martie 2018 la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul” din Bucureşti. 

Titularul cursului de Misiologie ortodoxă al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”, părintele conf. dr. Radu Petre Mureşan, a declarat după eveniment: “Ceea ce am făcut noi în dimineaţa aceasta în cadrul cursului reprezintă un moment memorabil. Prezentarea “Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României”, pe de o parte, captează atenţia pentru că aduce un suflu nou care, prin evocarea portretului preotului militar ce s-a jerfit pentru întregirea ţării, înviorează şi angajează tinerii în sensul că se poate şi altfel, adică să ieşim dintr-o letargie care conduce la mentalitatea tinerilor potrivit căreia «nu mai este decât de plecat din această ţară»! Pe de altă parte, pentru că ne aflăm în Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română, această prezentare defineşte o perioadă şi ajută la înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat acum o sută de ani, mai precis în data de 27 martie 1918, când a avut loc „marele act istoric” al Unirii Basarabiei cu România la care a contribuit din plin şi părintele Gheorghe Creţu, ilustrând relaţia dintre dintre trecut şi prezent, istorie şi actualitate”


Prezent la acest eveniment, părintele lect. univ. dr. Sorin Pitic, de la Universitatea Naţională de Apărare Carol I, a apreciat că „prezentarea “Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României” constituie un moment important prin care se pune în valoare lucrarea, misiunea şi slujirea unor preoţi militari deosebiţi, aşa cum a fost părintele Gheorghe Creţu. Personal, mi s-a părut extraordinar faptul că au fost prezentate rapoartele părintelui Gheorghe Creţu către Serviciul de Asistenţă Religioasă din cadrul Marelui Cartier General al Armatei Române. Aceste documente rămân adevărate izvoare de inspiraţie şi revelaţie atât pentru Biserică, cât şi pentru istoria militară”.


Prezentarea “Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României”a fost însufleţită de proiecţia fotografiilor din arhiva personala a strănepoatelor părintelui Gheorghe C. Crețu, doamnele Ileana Guran şi Ana-Maria Schwab. Doamna Ileana Guran, martoră la acest eveniment, a ţinut să precizeze următoarele: „Dreptatea, curajul, patriotismul, solidaritatea, implicarea sunt valori transmise familiei părintelui Creţu din străbuni, valori pe care sperăm să le insuflăm şi mai departe tuturor românilor! Apreciez profesionalismul şi implicarea organizatorilor acestei prezentări care îl comemorează pe străbunicul meu, părintele Gheorghe C. Creţu”. 


De asemenea, prezentarea a fost completată de interpretarea unui scurt fragment din piesa de teatru "Osânda cărţilor - Apărători ai Ortodoxiei în vremea regimului comunist din România, făuritori ai Marii Uniri" de către actriţa Simona Pandele care a ilustrat atmosfera Primului Război Mondial la care a luat parte preotul căpitan în rezervă Gheor­ghe C. Creţu. Doamna Simona Pandele a declarat că „eroii noştri în reverendă, în costum militar sau popular sunt de fapt mărturii de viaţă care vin din trecut pentru noi, oamenii din prezent. Credinţa, sacrificiul sau iubirea de neam sunt parte din noi şi ne sunt transmise din generaţie în generaţie. Un fapt în prezent despre o realitate din trecut pentru o lecţie către viitor!".  


Părintele dr. Teleanu Bogdan-Aurel consideră că „prezentarea “Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României” ne ajută să reevaluăm momentul Unirii Basarabiei cu patria mamă şi să reconsiderăm contribuţia unora din făuritorii Marii Uniri la Întregirea României, îndreptând cercetările istorice în direcţia cea bună. E vorba de o evoluţia a cercetărilor întreprinse în cadrul aşezământului cultural Ateneului Sfântului Pantelimon - la înfiinţarea căruia sunt convins că şi-a adus contribuţia acum şaptezeci şi şapte de ani însuşi părintele Gheorghe Creţu - şi pe care încerc să o implementez în tot ceea ce am făcut în ultimii ani la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti”. 


Totodată, vorbind despre munca de cercetare din cadrul Ateneului Sfântului Pantelimon care a făcut posibil acest demers, părintele Teleanu a adăugat: "Proiectul acesta realizat cu ocazia Centenarului Marii Uniri de la 1918 reprezintă încununarea unei munci care a inclus piesa de teatru “Osânda cărţilor” şi romanul omonim. Munca noastră nu punctează doar profilul preoţilor care au iniţiat Ateneul Sfântului Pantelimon, ci scoate la lumină un context istoric pe care comuniştii l-au dorit şters de pe faţa pământului odată cu cărţile de istorie şi georgrafie care au fost date la topit: România Întregită. Unele imagini şi texte provin din arhive istorice, altele din arhive personale, prea puţine din arhiva parohie punând bazele unei veritabile colecţii de documente şi fotografii istorice”.   


La finalul prezentării, studentul Andrei Butu a vorbit despre acest proiect afirmând că este impresionat de modul în care „preoţii militari şi-au îndeplinit sarcina de a ţine aprinsă credinţa în sufletele soldaţilor atât prin cuvânt, cât şi prin faptele de sacrificiu personal pentru binele ţării!”. Prezentarea a făcut evident faptul că „visul României Mari a devenit realitate şi datorită acestora, prin neobosita activitate pastorală care s-a întrepătruns cu jertfa soldaţilor români pe câmpurile de luptă. Documentarul face posibil ca activitatea dinamică şi acţiunile pastoral-misionare ale părintelui Gheorghe Creţu să devină modele pentru studenţii teologi din zilele noastre””. 


Toţi studenţii prezenţi la acest curs inedit de Misiologie ortodoxă au primit în dar din partea organizatorilor volumul „Osânda cărţilor”.


Biroul de presă al Departamentului pentru copii şi tineret
Ateneul Sfântului Pantelimon


Post scriptum:
¤ ¤ ¤

„În ceea ce privește “marele act istoric” al Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918, trebuie precizat în primul rând faptul că părintele Gheorghe C. Creţu  a făcut parte din soborul de preoţi condus de arhimandritul Gurie Grosu care a oficiat în Catedrala Naşterii Domnului din Chişinău slujba de Te Deum care a consfinţit Actul Unirii, votat în această zi istorică de Sfatul Ţării.
Facem precizarea că arhimandritul Gurie Grosu - luptător ardent pentru autonomia naţională care avea să devină primul mitropolit al Basarabiei de origine românească (1928 - 1936) - mai oficiase un Te Deum înainte şi deschiderea "Sfatului Ţării" la 21 noiembrie 1917. El a fost persecutat de episcopul rusificator Serafim Ciciagov care a ars în curtea Palatului episcopal cărţile scoase cu atâta trudă de arhimandritul Gurie Grosu (Bucovina moldovenească, Cartea de învăţătura despre legea lui Dumnezeu, Carte de citire cu ştiinţe din gramatica moldovenească, Abecedarul moldovenesc - primul abecedar din Basarabia cu grafie latină).
Referindu-se la istorica zi a Unirii Basarabiei cu România, părintele Gheorghe C. Creţu avea să-l informeze la 4 aprilie 1918 pe părintele Vasile Pocitan, şeful Serviciului religios de pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române (1916-1922), că a fost organizatorul Te Deum-ului de la Chişinău din 27 martie 1918:
Cele ce am onoarea a vă raporta mai jos, nu vi le-aş comunica, dar, întrucât evenimentul la care am avut fericirea să iau parte va intra în domeniul istoriei neamului, de aceea îmi permit să vi-l comunic:
Pe ziua de 27 martie a.c. mă dusesem la Chişinău ca să cumpăr abecedare pentru şcoala de adulţi.
Pe la orele 4 p.m. se observa pe stradă o mare fierbere. Trupele erau consemnate în curtea Comandamentului Corpului 6 Armată. Toţi vorbeau de o şedinţă importantă care are loc la Sfatul Ţării şi din care putea ieşi Unirea (…).
Pe la orele 5 încep trupele să sosească în curtea marii biserici a soborului. Pe la orele 6 încep să vireze aeroplanele româneşti pe deasupra Chişinăului. La ora 6.30 soseşte dl. col. I. Mihăilescu, comandantul Brigăzii I Vânători, care, văzând cum stă lucrul, mă autoriză să organizez Tedeum-ul, fiind singurul preot din Regat prezent aici. Trimit după o carte de Tedeum la preoţii de la regimentele române, dar nu suseşte.
În vremea aceasta soseşte un protoiereu, care fusese de rând, şi câţiva preoţi veniţi de curiozitate şi cu toţii recunosc că nu avem nici o carte moldovenească în biserică, fiind azvârlite cine ştie în ce dulap pe la Arhiepiscopie.
La orele 7 fără un sfert soseşte dl. Comandant al Pieţei şi din nou mă autoriză şi roagă să organizez Tedeum-ul pe româneşte. Atunci iau pe părintele arhidiacon al soborului şi-i dictez cele 3 ectenii din polihroniu şi cele 3 de la sfârşitul Tedeum-ului. Mai soseşte în fine şi o carte pe moldoveneşte, cum zic pe aici, şi din ea luăm rugăciunea de mulţumire.
În ultimul moment, când eram toţi îmbrăcaţi şi gata de ieşire în mijlocul bisericii, căci sosiseră toate autorităţile, vine şi părintele arhimandrit Gurie, care numai se îmbracă şi a ieşit la Tedeum, citind rugăciunea de mulţumire şi rostind o scurtă cuvântare patriotică.
Astfel am avut fericirea de a fi singurul preot din Regat care am oficiat la acest mare act istoric, dictând pe româneşte ecteniile ce trebuiau zise cu această ocazie.
Mai mult, cu de la mine putere, am pus să se pomenească I.P.S. Mitropolit Pimen şi apoi Arhiepiscopul locului. Preoţii de aici susţineau să se pomenească Sindoul şi Patriarhul Rusiei, dar la obiecţia mea, că într-o zi aşa de mare şi de istorică trebuie să lepădăm tot ce e străin, toţi au primit să se facă pomenirea aşa, deşi ştiau bine că, (!) canonic trebuia numai episcopul locului.
Numele I.P.S. Mitropolit Pimen, pomenit alături de al iubitului nostrum rege, a făcut o frumoasă impresie în public, lucru pe care şi ziarele l-au relevat” (fragment din prezentarea Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României”, cursul de Misiologie ortodoxă al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”, 26.03.2018)

ARHIVA FOTO:












ARHIVA MEDIA


Elevi din clasa I a Școlii Gimnaziale „Maica Domnului”, însoțiți de dascăli și părinți, au vizitat ieri redacția „Ziarului Lumina” al Patriarhiei Române, în cadrul Programului național „Școala altfel”. Copiii au aflat cu acest prilej care sunt pașii apariției unui ziar, de la redactare, corectare, machetare, prelucrare fotografii și trimitere cu „bun de tipar” către tipografie. „Suntem emoționați, pentru că este prima noastră vizită într-o redacție. Suntem tare curioși să aflăm cum se redactează și cum se editează o știre de ziar. Dorim să mulțumim celor care ne-au invitat, pentru că ne oferă posibilitatea de a afla lucruri noi. Așteptăm să vedem toate etapele apariției unei ediții de ziar și să vizităm toate departamentele unei redacții, unde oamenii lucrează foarte mult pentru ca știrile să fie exacte, corecte și să ne informeze cu detalii pe care nu le putem afla din alte părți”, ne-a declarat Mădălina Ruxanda, profesor învățământ primar la clasa I B a Școlii Gimnaziale „Maica Domnului”.

Părintele Bogdan-Aurel Teleanu, ghidul școlarilor în ziua petrecută la Patriarhia Română, ne-a vorbit despre inițiativa de a vizita cotidianul „Ziarul Lumina”, Palatul Patriarhiei și Tipografia Cărților Bisericești: „Ne-am gândit să facem o întoarcere în istorie, la momentul de acum 100 de ani, când pe 27 martie 1918 Basarabia se unea cu patria-mamă. Această unire nu s-a putut face altfel decât cu ajutorul cuvântului, al presei scrise, și am început vizita noastră la Patriarhia Română cu un popas la cotidianul «Ziarul Lumina». A doua etapă va fi vizitarea Palatului Patriarhiei și a expoziției organizate cu prilejul Centenarului Unirii Basarabiei cu patria-mamă, urmând ca apoi să ne oprim la Tipografia Cărților Bisericești, pentru a vedea cum cuvântul vede lumina tiparului”. 
 
 
 
 
 
 
 
 

 2. Prezentare document a Ateneului Sfântului Pantelimon despre "Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României" la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Iustinian Patriarhul" - Agerpres, 26.03.2018

Documentarul Ateneului Sfântului Pantelimon "Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României" a fost prezentat luni, 26 martie 2018 la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Iustinian Patriarhul" din Bucureşti.

Titularul cursului de Misiologie ortodoxă al Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Iustinian Patriarhul", părintele conf. dr. Radu Petre Mureşan, a declarat după eveniment: "Ceea ce am făcut noi în dimineaţa aceasta în cadrul cursului reprezintă un moment memorabil. Prezentarea "Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României", pe de o parte, captează atenţia pentru că aduce un suflu nou care, prin evocarea portretului preotului militar ce s-a jerfit pentru întregirea ţării, înviorează şi angajează tinerii în sensul că se poate şi altfel, adică să ieşim dintr-o letargie care conduce la mentalitatea tinerilor potrivit căreia "nu mai este decât de plecat din această ţară"! Pe de altă parte, pentru că ne aflăm în Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română, această prezentare defineşte o perioadă şi ajută la înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat acum o sută de ani, mai precis în data de 27 martie 1918, când a avut loc "marele act istoric" al Unirii Basarabiei cu România la care a contribuit din plin şi părintele Gheorghe Creţu, ilustrând relaţia dintre dintre trecut şi prezent, istorie şi actualitate".

Prezent la acest eveniment, părintele lect. univ. dr. Sorin Pitic, de la Universitatea Naţională de Apărare Carol I, a apreciat că "prezentarea "Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României" constituie un moment important prin care se pune în valoare lucrarea, misiunea şi slujirea unor preoţi militari deosebiţi, aşa cum a fost părintele Gheorghe Creţu. Personal, mi s-a părut extraordinar faptul că au fost prezentate rapoartele părintelui Gheorghe Creţu către Serviciul de Asistenţă Religioasă din cadrul Marelui Cartier General al Armatei Române. Aceste documente rămân adevărate izvoare de inspiraţie şi revelaţie atât pentru Biserică, cât şi pentru istoria militară".

Prezentarea "Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României"a fost însufleţită de proiecţia fotografiilor din arhiva personala a strănepoatelor părintelui Gheorghe C. Creţu, doamnele Ileana Guran şi Ana-Maria Schwab. Doamna Ileana Guran, martoră la acest eveniment, a ţinut să precizeze următoarele: "Dreptatea, curajul, patriotismul, solidaritatea, implicarea sunt valori transmise familiei părintelui Creţu din străbuni, valori pe care sperăm să le insuflăm şi mai departe tuturor românilor! Apreciez profesionalismul şi implicarea organizatorilor acestei prezentări care îl comemorează pe străbunicul meu, părintele Gheorghe C. Creţu".

De asemenea, prezentarea a fost completată de interpretarea unui scurt fragment din piesa de teatru "Osânda cărţilor - Apărători ai Ortodoxiei în vremea regimului comunist din România, făuritori ai Marii Uniri" de către actriţa Simona Pandele care a ilustrat atmosfera Primului Război Mondial la care a luat parte preotul căpitan în rezervă Gheorghe C. Creţu. Doamna Simona Pandele a declarat că "eroii noştri în reverendă, în costum militar sau popular sunt de fapt mărturii de viaţă care vin din trecut pentru noi, oamenii din prezent. Credinţa, sacrificiul sau iubirea de neam sunt parte din noi şi ne sunt transmise din generaţie în generaţie. Un fapt în prezent despre o realitate din trecut pentru o lecţie către viitor!".

Părintele dr. Teleanu Bogdan-Aurel consideră că "prezentarea "Părintele Gheorghe Creţu în Centenarul Întregirii României" ne ajută să reevaluăm momentul Unirii Basarabiei cu patria mamă şi să reconsiderăm contribuţia unora din făuritorii Marii Uniri la Întregirea României, îndreptând cercetările istorice în direcţia cea bună. E vorba de o evoluţia a cercetărilor întreprinse în cadrul aşezământului cultural Ateneului Sfântului Pantelimon - la înfiinţarea căruia sunt convins că şi-a adus contribuţia acum şaptezeci şi şapte de ani însuşi părintele Gheorghe Creţu - şi pe care încerc să o implementez în tot ceea ce am făcut în ultimii ani la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti".

Totodată, vorbind despre munca de cercetare din cadrul Ateneului Sfântului Pantelimon care a făcut posibil acest demers, părintele Teleanu a adăugat: "Proiectul acesta realizat cu ocazia Centenarului Marii Uniri de la 1918 reprezintă încununarea unei munci care a inclus piesa de teatru "Osânda cărţilor" şi romanul omonim. Munca noastră nu punctează doar profilul preoţilor care au iniţiat Ateneul Sfântului Pantelimon, ci scoate la lumină un context istoric pe care comuniştii l-au dorit şters de pe faţa pământului odată cu cărţile de istorie şi georgrafie care au fost date la topit: România Întregită. Unele imagini şi texte provin din arhive istorice, altele din arhive personale, prea puţine din arhiva parohie punând bazele unei veritabile colecţii de documente şi fotografii istorice".

La finalul prezentării, studentul Andrei Butu a vorbit despre acest proiect afirmând că este impresionat de modul în care "preoţii militari şi-au îndeplinit sarcina de a ţine aprinsă credinţa în sufletele soldaţilor atât prin cuvânt, cât şi prin faptele de sacrificiu personal pentru binele ţării!". Prezentarea a făcut evident faptul că "visul României Mari a devenit realitate şi datorită acestora, prin neobosita activitate pastorală care s-a întrepătruns cu jertfa soldaţilor români pe câmpurile de luptă. Documentarul face posibil ca activitatea dinamică şi acţiunile pastoral-misionare ale părintelui Gheorghe Creţu să devină modele pentru studenţii teologi din zilele noastre".

Toţi studenţii prezenţi la acest curs inedit de Misiologie ortodoxă au primit în dar din partea organizatorilor volumul "Osânda cărţilor".

Biroul de presă al Departamentului pentru copii şi tineret
Ateneul Sfântului Pantelimon


 3. Parohia Sf. Pantelimon – Documentar despre părintele Gheorghe Creţu, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”...











SURSE
1. https://orthopraxia.wordpress.com/2011/06/26/arhiepiscopia-chisinaului-in-perioada-interbelica-1918-1940/ 
2. https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/02/06/despre-mitropolia-ortodoxa-romana-a-basarabiei-%E2%80%93-trecut-prezent-si-perspective-consideratii-istorice/  




vineri, 23 martie 2018

A PATRA ediţie din 2018 a publicaţiei ATENEUL SFÂNTULUI PANTELIMON, dedicată Centenarului Unirii Basarabiei cu România.

Cel de-al 43-lea număr al publicaţiei ATENEUL SFÂNTULUI PANTELIMON care se va lansa duminică, 25 martie 2018, după Sfânta Liturghie, este dedicat Centenarului Unirii Basarabiei cu România. 

 Pe lângă publicarea celui de-al treilea articol în care sunt descrişi cei 10 ani de activitate ai "Aşezământului religios-cultural Ateneul Sfântului Pantelimon", Departamentul pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon scoate la lumină noi documente tematice despre împlinirea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara. 

În acesta context, va fi prezentată legătura dintre biserica Sfântul Pantelimon, unul din primele lăcașuri de cult din București, şi membrii Sfatului Țării care au votat Unirea Basarabiei cu România, legătura care s-a păstrat în special prin preotul Gheorghe C. Creţu, care nu a fost doar un susținător, ci şi un organizatori al acestui act istoric.

duminică, 18 martie 2018

Cu părintele Gh. Crețu începe practic "Centenarul Întregirii României" la biserica Sfântul Pantelimon-Foișorul de Foc


Programul "Centenarului Întregirii României" la biserica Sfântul Pantelimon-Foișorul de Foc, organizat de Departamentul pentru copii și tineret Ateneul Sfântului Pantelimon în ziua de 18 martie 2018, ora 11.30, a oferit bucuria întâlnirii cu doamnele Ana-Maria Schwab și Ileana Guran, precum și domnișoara Ilinca Guran (5 ani), urmașii părintelui Gheorghe C. Crețu.

Evenimentul se înscrie în seria manifestărilor ce își propun aducerea în memoria copiilor și tinerilor din comunitatea parohială de la biserica Sfântul Pantelimon-Foișorul de Foc a personalităților sale marcante, repere duhovincești și morale, modele autentice de eroism și profiluri culturale de înaltă ținută mereu actuale.

Dimensiunea creștină și patriotică a părintelui Gheorghe Crețu a fost întregită de descrierea momentului tragic în care fiul său a fost arestat și ucis de autoritățile comuniste întrucât a interpretat la pian un cântec interzis de cenzura comunistă. (http://ziarullumina.ro/contributia-parintelui-gheorghe-cretu-la-marea-unire-131769.html)
 ARHIVA DOCUMENTARE

Contribuţia părintelui Gheorghe Creţu la Marea Unire, cotidianul Ziarul Lumina, sâmbătă, 17 martie 2018, nr. 64 (3950), anul XIV, p. 1 şi 5

 Părintele Gheorghe C. Creţu (1880-1956) de la Biserica „Sfântul Pantelimon”-Foişorul de Foc din Bucureşti se numără printre cei 250 de preoți ortodocși români care au însoțit trupele armatei române pe câmpurile de luptă în calitate de confesori militari. În ceea ce privește „marele act istoric” al Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918, trebuie precizat în primul rând faptul că părintele Gheorghe C. Creţu a făcut parte din soborul de preoţi condus de arhimandritul Gurie Grosu care a oficiat în Catedrala Naşterii Domnului din Chişinău slujba de Te Deum ce a consfinţit Actul Unirii. 


Referindu-se la această zi istorică, părintele Gheorghe C. Creţu avea să-l informeze, la 4 aprilie 1918, pe părintele Vasile Pocitan, şeful Serviciului religios de pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române (1916-1922), că a fost organizatorul Te Deum-ului de la Chişinău din 27 martie 1918: „Pe ziua de 27 martie a.c. mă dusesem la Chişinău ca să cumpăr abece­dare pentru şcoala de adulţi. Toţi vorbeau de o şedinţă importantă care are loc la Sfatul Ţării şi din care putea ieşi Unirea (...). La ora 6.30 soseşte dl. col. I. Mihăilescu, comandantul Brigăzii I Vânători, care, văzând cum stă lucrul, mă autoriză să organizez Tedeum-ul, fiind singurul preot din Regat prezent aici. Trimit după o carte de Tedeum la preoţii de la regimentele române, dar nu soseşte. În vremea aceasta soseşte un protoiereu, care fusese de rând, şi câţiva preoţi veniţi de curiozitate şi cu toţii recunosc că nu avem nici o carte moldovenească în biserică, fiind azvârlite cine ştie în ce dulap pe la Arhiepiscopie. 

La orele 7 fără un sfert soseşte dl. Comandant al Pieţei şi din nou mă autoriză şi roagă să organizez Tedeum-ul pe româneşte. Atunci iau pe părintele arhidiacon al soborului şi-i dictez cele 3 ectenii din polihroniu şi cele 3 de la sfârşitul Tedeum-ului. Mai soseşte în fine şi o carte pe moldoveneşte, cum zic pe aici, şi din ea luăm rugăciunea de mulţumire. În ultimul moment, când eram toţi îmbrăcaţi şi gata de ieşire în mij­locul bisericii, căci sosiseră toate autorităţile, vine şi părintele arhimandrit Gurie, care numai se îmbracă şi a ieşit la Tedeum, citind rugăciunea de mulţumire şi rostind o scurtă cuvântare patriotică. Astfel, am avut fericirea de a fi singurul preot din Regat care am oficiat la acest mare act istoric, dictând pe româneşte ecteniile ce trebuiau zise cu această ocazie. Mai mult, cu de la mine putere, am pus să se pomenească I.P.S. Mitropolit Pimen şi apoi Arhiepiscopul locului. Preoţii de aici susţineau să se pomenească Si­nodul şi Patriarhul Rusiei, dar la obiecţia mea, că într-o zi aşa de mare şi de istorică trebuie să lepădăm tot ce e străin, toţi au primit să se facă pomenirea aşa, deşi ştiau bine că, (!) canonic trebuia numai episcopul locului. Numele I.P.S. Mitropolit Pimen, pomenit alături de al iubitului nostru rege, a făcut o frumoasă impresie în public, lucru pe care şi ziarele l-au relevat”. Acest episod este consemnat de autorii Gheor­ghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu şi Andrei Nicolescu în cartea „Preoţi în lupta pentru Marea Unire 1916-1919” (editor Funda­ţia „General Ştefan Guşă”).

O fotografie care se mai păstrează în arhiva Parohiei „Sfântul Pantelimon”-Foişorul de Foc semnalează bunele relaţii păstrate şi după război între părintele Gheorghe C. Creţu şi părintele Vasile Pocitan, care avea să devină Arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor cu titlul de Veniamin Ploieșteanul (1935-1948).

Viața pe front în linia întâi

Preotul căpitan în rezervă Gheor­ghe C. Creţu a fost mobilizat în ziua de 13 august 1916 cu ordinul nr. 343 al Batalionului 6 Vânători, regiment pe care l-a însoţit până la 1 iunie 1918, când s-a decretat demobilizarea, fiind înaintat căpitan asimilat pe ziua de 1 iulie 1917 (cf. ordinului Marelui Cartier General nr. 11.171 din 7 iulie 1917). Pentru a ilustra lucrarea de unire a părintelui Gheor­ghe C. Creţu, confesorul Regimentului 6 Vânători, reproducem un fragment dintr-un raport adresat Marelui Cartier General al Armatei Române: „Una din dorințele mele de când am pășit pe pământul frumoasei Basarabii a fost ca să contribui și eu cu ceva la deșteptarea simțului național aici. Pentru aceasta, pe lângă cuvântările pe care le-am rostit la orice ocazie prielnică, am socotit că aș contribui mult mai eficace prin înființarea școlilor de adulți” (3 aprilie 1918).

Mai multe informaţii despre viaţa din linia întâi a frontului a părintelui Gheorghe C. Creţu sunt oferite de lt. col. Dabert, comandantul Regimentului 6 Vânători: „(Părintele Gheorghe C. Creţu – n.n.) a luat parte la toate operaţiu­nile regimentului din prima perioadă a campaniei, unde s-a ilustrat prin prezenţa apropiată de trupă şi asistenţa religioasă dată muribunzilor şi răniţilor. În timpul retragerii din Muntenia a însoţit trenul regimentului cu puţinii ofiţeri care mai rămăse­seră, căutând a le ridica moralul, atât lor, cât şi nefericiţilor soldaţi. În zona de reorganizare, a fost permanent în mijlocul credincio­şilor militari, contribuind prin cuvântul său la reînălţarea spiritului de jertfă (Foaia calificativă de la 15 sept. 1917 până la 31 mai 1918). 

Aceste informaţii sunt oferite de autorul cărţii „Eroi argeşeni în reverendă” (Editura Etnous, Braşov 2011), Tudor Constantin, care s-a documentat în acest sens la Arhivele Militare Române (fond Inspectoratul Clerului Militar, dosar 206, dosarele 23 şi 42 passim, U.M. 02405, Piteşti). De altfel, pentru modul cum a ştiut să-şi facă datoria pe front, preotul Gheor­ghe C. Creţu a fost decorat cu „Coroana României” cu spade în gradul de cavaler, cu înaltul decret regal nr. 4157/1917 (brevet nr. 1172/1917) şi „Crucea come­mo­­rativă a Războiului 1916–1918” cu brevet nr. 32859/1921.

De la 20 februarie 1919, părintele a fost chemat în mod excepţional şi numit predicator al lagărului de Carantină morală Cotroceni, prin ordinul Serviciului religios al Marelui Cartier General nr. 454. Comandantul Lagărului de Carantină morală Cotroceni, maiorul Bertea, vorbeşte într-un raport din 25 februarie 1919 despre părintele căpitan Gheorghe Creţu, care devenise între timp confesorul Lagărului de Carantină morală Cotroceni: „Cu multă bunăvoinţă, în delicata misiune, preotul Creţu s-a achitat, contribuind cu predicile sale la readucerea pe calea cea bună a ostaşilor noştri rătăciţi care se reîntorceau din captivitate. În mai multe rânduri, calităţile sale de vorbitor au fost apreciate chiar de d-l ministru de război care i-a adus elogii”. 

A îndeplinit această misiune până în februarie 1920 când, prin ordinul nr. 14366/27 II 1920, a fost numit predicator şi la Regimentul 18 infanterie Gorj, iar în 1921, predicator la patru unităţi cu sediul la Regimentul 2 Artilerie Malmeşan.

Crucea Patriarhală în semn de recunoștință

Din anul 1922 este numit preot paroh la Biserica „Sfântul Pante­limon”-Foişorul de Foc din Bucu­reşti, unde desfăşoară o activitate deosebită, fapt constatat şi de Consiliul eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor care, în şedinţa din 20 noiembrie 1930, face urmă­toa­rea descriere a acestui brav preot erou român: „Părintele Gheor­ghe Creţu, paroh al parohiei Pantelimon şi profesor în Capi­tală, este un distins cleric. Om de acţiune, totdeauna binevoi­tor la îndepli­ni­rea sarcinilor date, pe care le îndeplineşte cu devotament şi pasiune. Gata oricând la lucrul bun, cuvântător cu suflet, are o activitate bisericească remarca­bilă, mai ales pe tărâm gospodă­resc. I-am dat toate rangurile bisericeşti. Merită a fi propus la avansare”.

Între anii 1921 şi 1926, sub îndrumarea părintelui Gheorghe C. Creţu şi a arhitectului G. Vasilescu, Bisericii „Sfântul Panteli­mon”-Foişorul de Foc i se adaugă pridvorul deschis şi cafasul, se pun vitraliile actuale (în număr de 8), se împrejmuieşte curtea bisericii cu soclu de beton pe care se aşază actualul grilaj (care împrejmuia cândva Ateneul Român) etc. Ca semn al amplelor lucrări desfăşu­rate de părintele Gheorghe Creţu, în arhiva Parohiei „Sfântul Pantelimon”-Foişorul de Foc se mai păstrează o fotografie din anul 1926 care ilustrează lucrările desfăşurate la pridvor.

Pentru toate aceste fapte menţionate până în acest punct al descrierii noastre, în data de 18 aprilie 1932, primul Patriarh al României, Miron Cristea, îi oferă Crucea Patriarhală părintelui Gheorghe Creţu. De altfel, o să-l regăsim pe părintele Gheorghe C. Creţu alături de Patriarhul Miron Cristea în data de 20 iunie 1937 cu ocazia sfinţirii paraclisului Liceului „Mihai Viteazul” (în prezent Colegiul Național „Mihai Viteazul”) din Bucureşti, unde era profesor de religie. Părintele mai fusese profesor secundar de religie şi la Liceul „Lazăr” din Bucureşti din anul 1919.

De asemenea, numele părin­te­lui Gheorghe Creţu mai apare şi în primul număr al periodicului „Ateneul Sfântului Pantelimon” din anul 1941, într-un articol care face referire la evenimentul instalării ca paroh a părintelui Gheorghe Popescu-Colibaşi şi ca preot slujitor a părintelui Petru Savin. Dar activitatea părintelui Gheorghe Creţu nu s-a oprit aici! În data de 14 iunie 1936, în comuna Budişteni (judeţul Argeş, satul Leordeni), se înfiinţa Că­minul Cultural „Marele Voievod Mihai de la Alba-Iulia”. Un rol important în conducerea şi în activi­tatea acestui cămin cultural l-a jucat pr. Gheorghe Creţu care, „pensionar şi proprietar în această co­mună”, devenise preşedinte al aces­tui cămin, deşi „trăia în Bu­cu­reşti”. Inspectând căminul cultural la 26 aprilie 1944, Petru Gh. Savin, în calitate de inspector în Fun­daţia Culturală Regală „Re­gele Mihai I”, remarca „înţelegerea şi spiritul de armonie ce există între c. pr. paroh Constantin Badea şi ceilalţi membri ai sfatului de conducere” şi remarca în mod special „interesul ce depune P.C. pr. prof. Gh. Creţu”, care era preşedintele căminului cultural (cf. https://www.cjarges.ro/web/ leordeni/caminul-cultural- marele-voievod-mihai-de-la-alba- iulia-din-budisteni).

 ARHIVA FOTO