miercuri, 12 mai 2010

Membrii trupei de teatru ATENEU, veritabili animatori cultural-creştini

Un membru al trupei de teatru ATENEU de la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc diin Bucureşti trebuie să se comporte ca un veritabil animator cultural-creştini. Facem precizarea că prin animare cultural-creştină înţelegem emanciparea misionară a oricărui membru al Bisericii Ortodoxe Române prin care acesta îşi asumă responsabilitatea unei profunde angajări în propagarea valorilor creştine în societate românească şi într-o democraţie europeană culturală autentică. Funcţia de animator cultural-creştin trebuie să conducă, atât cât este posibil, la angajamente misionare, să ajute fiecare persoană să trăiască o viaţă bisericească fără inhibiţii şi să găsească bucuria întâlnirii unui creştin cu altul pe tot întinsul pământului românesc şi al continentului european.

Educţia prin teatru religios - transformat într-un propagator cultural creştin - este justificată de orientarea creştină a valorilor reflectate prin actul artistic. Astfel, misiunea sau apostolatul cultural-creşin desfăşurat de membrii trupei de teatru ATENEU nu ar fi posibilă fără o reală şi o justă apreciere şi valorificare a valorilor cuprinse în învăţătura bisericească. În calitate de animatori cultural-creştini, actorii trupei de teatru religios se hrănesc cu o literatură - de regulă, creaţie proprie - care le este din punctul de vedere al credinţei comună, pe care o valorifică potrivit simţirii, caracterului şi nevoilor în actul lor artistic, îmbogăţind patrimoniul cultural bisericesc şi favorizând contacte în spaţii publice deschise.


Scopul animatorilor cultural-creştini
din trupa de teatru religios nu este doar acela de a-şi însuşi o cultură creştină gata formată, cum greşit s-ar putea crede, ci de a contribui mai cu seamă la ceea ce mitropolitul Nicolae Bălan numea depăşirea etapei de alfabetizare creştină a culturii şi civilizaţiei româneşti şi europene: „Unii oameni au crezut că e cazul să învinuiască creştinismul de această nenorocită prezenţă a răsboaielor în veacul nostru. Ei se întreabă: Cum de n`a putut avea creştinismul, în decursul celor aproape 2 000 de ani, atâta influenţă asupra sufletelor încât să fie în stare să evite răsboiul? Desigur se putea lucra mai mult din partea Bisericilor creştine în domeniul acesta. Dar prezenţa războaielor nu vădeşte slăbiciunea creştinismului, ci arată adâncimea până la care a pătruns păcatul în fiinţa oamenilor, de nu-i lasă să asculte şi să urmeze glasul evangheliei Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dacă omul ar asculta şi ar împlini îndemnul creştinismului, răsboiul ar fi înlăturat azi din lume. Dacă el totuşi există, în formele celor mai sălbatice distrugeri, folosind toate născocirile minţii spre acest scop infernal, aceasta e o dovadă că noi suntem în trăirea creştinismului abia la început, abia la alfabet. Omenirea încă nu s-a pătruns până în adâncul fiinţei sale de duhul lui Hristos şi idealul evanghelic” (Mitropolitul Nicolae BĂLAN al Ardealului, Mântuieşte Doamne poporul tău, Sibiu, 1945, p.118).

Niciun comentariu: