joi, 22 iulie 2010

FANTANA ORTODOXIEI (eseu)

SF. MARE MUCENIC PANTELIMON, DOCTORUL FĂRĂ DE ARGINŢI. Conştient că o minciună nu poate întreţine credinţa, ci, dimpotrivă, o face insuportabilă, Sf. Mare Mucenic Pantelimon, Doctorul Fără de Arginţi, a ales calea atingerii excelenţei profesionale prin dobândirea sfinţeniei. Puritatea crezului său l-a transformat într-un "izvor nesecat de tămăduirii", primind de la Dumnezeu şi de la oameni, deopotrivă, laudă ca aceasta: "Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri" (Acatistul Sf. Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon, Icos 12).
CIUMA EREZIILOR. Datorită purităţii credinţei unor sfinţi precum Sf. Mc. Pantelimon, credinţa ortodoxă a fost filtrată de-a lungul timpului de un sol neîntinat de păcate, aşa cum a fost sufletele acestor oameni, păstrându-se proaspătă în Biserica noastră. Astfel, ultimul sinod, al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787), reunit prin hotărârea Sfintei împărătese Irina, nesuferind ca dreapta credinţă să fie vătămat de ciuma ereziilor au hotărât să păstreze neschimbate toate cele bune ale Bisericii Soborniceşti. Astfel, Părinţii celui de-al Şaptelea Sinod Ecumenic, înainte de a începe citirea Crezului Ortodox - adăpându-se din el ca dintr-o fântână curată în care se păstrează apa cea vie a dreptei credinţe - semnalază faptul că ei "nu înlătură nimic, nu adăugă nimic, ci păstrează neschimbate toate cele bune ale Bisericii Soborniceşti, urmând celor şase Sfinte Sinoade Ecumenice".
CIUMA ŞI FAMILIA GHICULEŞTILOR. Fântâna ortodoxiei, aşa cum am descris-o noi, reprezintă un antidot pentru condiţia umană deplorabilă a celor care deşi cred în minuni, nu mai cred şi în Dumnezeu. Şi, nu de puţine ori în istorie, oamenii priveau minunile, dar îl ignorau pe Dumnezeu. Numai îmbinate, credinţa şi fapta, la care după voinţa lui Dumnzeu se adaugă şi harul, pot face rod minunat, aşa cum reiese şi din istoricul ctitoriei bisericii Sf. Mc. Pantelimon de la Foişorul de Foc. Istoricul Dan Cernovodeanu afirmă, în Contribuţii la studiul stemei municipiului Bucureşti (în MIM, 1971,III, p. 171), că: "Numele cartierului, cu forma veche de Panteleimon, provine de la Sfântul cu acelaşi nume, mare mucenic şi tămăduitor, ocrotitor al întregului Bucureşti, până în secolul al XIX-lea când a fost înlocuit cu sfântul Dimitrie Basarabov". Este de bănuit faptul că una din cauzele alegerii ca patron a acestui sfânt se datorează evlaviei pe care i-o purta casa Ghiculeştilor. Motivul evlaviei probabil că îl constituie spaima pe care epidemiile de ciumă, foarte dese în acea epocă, le-a produs-o. Aşa se explică faptul că Grigore II Ghica ctitoreşte în 1750, special pentru bolnavii de tifos şi ciumă, “această cumplită şi năprasnică boală care se ivise în anul 1734 şi de care murise predecesorul său, Nicolae Mavrocordat”, o mănăstire şi un spital cu hramul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. Evlavia pentru acest sfânt s-a perpetuat de-a lungul timpului în casa Ghiculeştilor, lucru care reiese şi din faptul că spitalul clinic Colentina, care a luat fiinţă în anul 1858 prin iniţiativa prinţului Scarlat Ghica, fusese iniţial denumit la acea vreme “Noul Pantelimon”. În acelaşi timp, voievodul Grigore Ghica, care a ratificat Convenţia de la Geneva din 1864, a organizat în ţara noastră Societatea Naţională de Cruce Roşie, organizaţie membră a Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie ce-şi are originile în 1876, având ca prim scop militarii răniţi în război.
BISERICA SF. PANTELIMON, CONSTRUITĂ DE UN DEŢINUT. Popescu Gh. Eugen (în „Glasul Bisericii”, nr. 1-2/1971, pp. 128-142) afirmă că trecutul bisericii Sf. Pantelimon (Foişorul de foc) din Bucureşti se pierde în negura vremurilor. După tradiţie, a fost construită în sec. al XVII-lea de un deţinut care a evadat din pivniţele casei podarilor ce serveau de închisoare. Această casă era situată pe Podul Târgului de Afară (astăzi Calea Moşilor). Deasupra acestor pivniţie se găseşte casa cu etaj de la numărul 280, vizavi de strada Argeş. Inginerul Ion Florescu, cunoscătorul acestei tradiţii ne relatează: "Cam prin 1900 am cunoscut pe bătrânul şi sfătosul armean Haciadur der Margosian, care deschisese la parterul casei o provălia de coloniale, de unde cumpăram adesori dulciuri. Îndrăgindu-mă, bătrânul negustor mi-a istorisit numeroase întâmplări legate de trecutul acelei case, întâmplări auzite de la alţi oameni mai vârstnici de prin partea locului. Aşa am aflat că în urmă cu patru veacuri pe aici se întindea o pădure seculară de stejar, iar pe locul actualei case exista o mică poiană unde se stabilise un meşteşugar care fasona podini pentru uliţele Bucureştilor. Acesta şi-a amenajat aici o casă din bârne, alcătuită din mai multe odăi de locuit pentru el şi ajutoarele lui... Tot din relatările bătrânului Margosian am aflat că mai devreme, pe la începutul secolului al XVII-lea, turcii au înzestrat casa podarilor din poiana amintită cu adânci pivniţe boltite, amenajându-le spre a servi drept închisoare.
Din acele vremuri se păstrează şi amintirea evadării unui deţinut, care drept mulţumire că a scăpat cu viaţă, a construit pe locul unde se ascunsese o biserică din lemn... această tradiţie se pare a se confirma prin înscrisul de la actuala biserică Sf. Pantelimon, situată în imediata vecinătate, înscris care menţionează că lăcaşul din zid a fost construit în annul 1790, pe locul unei biserici din lemn
" (cf. Simion Săveanu, Episoade necunoscute din Bucureştii de altădată (Pădurea seculară de la Obor), în rev. "Magazin", anul XIV, 685, sâmbătă, 21 noiembrie 1970, p. 2.)

BISERICA SF. PANTELIMON: POPA IVAN. Construită pe locul unei vechi biserici de lemn, prima datând din 1752 (atestată documentar în testamentul domnitorului Grigore Ghica din iulie 1752), cea de a doua din 1790 (construită de către preotul Ivan ot Silvestru), actuala formă a bisericii Sf. Pantelimon a fost finalizată, conform pisaniei, la 11 Aprilie 1876. Popa Ivan ot Silvestru mai este şi ctitorul bisericii Iancu-Nou [cf. N. Iorga, Inscriptii..., vol. I-II, Bucuresti, 1907, p. 351; nr. LXXIII/898 care menţionează o însemnare pe o Evanghelie din 1697, aparţinând bisericii Iancu-Nou: “Aceasta sf[â]nta si d[umne]zeiasca Evanghelie iaste cumparata de sfintiia sa parintele popa Ivan, ctitorul sfintei biserici Mah[alaua] Iancului din Bucuresti, dându-se si aciasta cu alte odoare ale bisericii. Eu robul lui D[umne]zeu pop[a] Ivan ot Silivestru; leat 1792”], dar al bisericii Sfântul Pantelimon, la 1790. Popă Ivan mai e cunoscut ca zugrav de icoane. Pictează câteva icoane la biserica Sfântul Pantelimon, precum şi mai multe icoane la biserica din Preoţesti-Ilfov, datate 1849. Pe toate icoanele iscăleşte «Popa Ivan ot Silivestru».
Se pare că a fost îngropat în biserica Silvestru, iar soţia sa se numea Maria.

Niciun comentariu: