Sfaturi pentru copii la început de an şcolar!

Sfatul 1: Comportamentul agresiv cu scopul de a intimida trebuie să înceteze!

Deschiderea anului şcolar 2017-2017 ne face să medităm cu toţii, în primul rând, la principiul responsabilităţii morale faţă de copiii care suferă în tăcere lângă noi din cauza agresiunii altor copii.

Dragi copii, nu trebuie să ne pedepsim reciproc pentru faptul că mulţi dintre noi ne-am născut şi trăim în circumstanţe diferite din cauza necazurilor provocare de sărăcie sau boală! Chiar dacă vă confruntaţi cu un comportament agresiv din partea unora în comunităţile în care nu sunt prezenţi şi adulţi, nu vă lăsaţi intimidaţi! Copiii care aşa au învăţat să se simtă astfel puternici trebuie să înţeleagă că acest tip de comportament negativ nu este o cale prin care devin interesanţi sau pot primi mai multă atenţie faţă de voi!

Împreună, adulţi şi copii,  putem face faţă acestei situaţii pentru a-i face invizibili pe cei care suferă de un asemenea comportament şi, mai ales, pentru oferi suportul de ajutor necesar celor care se simt agresaţi.

Biserica are responsabilitatea de a proteja copiii, în special pe cei care suferă de pe urma stigmatului pus din cauza faptului că sunt credincioşi practicanţi! Vremea în care noi, părinţii voştri, am fost stigmatizaţi pentru că ne practicam propria noastră religie a trecut.

Este drept că astăzi sunt anumite persoane care, din lipsă de înţelegere, consideră că educaţia religioasă trebuie limitată numai acasă sau la Biserică! Acestora le răspundem că prezenţa preoţilor, icoanelor sau a orelor de religie în şcoală nu este rodul ambiţiei de a forma o generaţie pioasă de copii şi tineri! În contextul conştientizării fenomenului bullying, este o formă de ajutor pe care adulţii din comunitatea noastră au ales să îl ofere copiilor care suferă umilinţa, hărțuirea și intimidarea din motive religioase. Este un suport pastoral pe care Biserica se simte chemată să-l ofere tuturor, agresori şi victime, deopotrivă!

 Aşadar, să facem tot ceea ce ne stă în putinţă să acceptăm cu deschidere şi afecţiune aceşti copii ca pe un dar de la Dumnezeu făcut comunităţii şi să ne asumăm responsabilitatea eliminarării stigmatului  din sufletul.  

Să ne rugăm pentru pacea copiilor noştri! 

(Mesaj în cadrul programului catehetic

 "Hristos împărtăşit copiilor&tinerilor"

din data de 23 august 2017)

Departamentul pentru copii şi tineret 

ATENEUL SFÂNTULUI PANTELIMON

Sfaturi pentru copii la început de an şcolar! (p.2)

 Sfatul 2: Intimidare prin stigmatizare este o metodă comunistă care, evident, nu va da roade!

Toţi putem folosi mijloacele legale pentru a atrage atenţia! Dar atunci când iniţiativele legale care implică copii şi tinerii deranjează mai mult decât comportamentul agresiv al celor care le contestă - promovând ura, minciuna și dezinformarea -, înseamnă că avem de-a face cu un fenomen de încurajare a diverselor forme de bullying cu care se confruntă întreg sistemul educativ din România, incluzând - alături de Şcoală - Biserica şi Familia.

Intimidare prin stigmatizare este o metodă comunistă care, evident, nu va da roade!

Bullyingul apare în interiorul sistemului educativ, comportamentul agresiv al copiilor şi tinerilor având la bază situaţii concrete din cadrul acestuia, în special din familie. Dar, el poate fi favorizat inclusiv de “Partidul Babelor Conservatoare care-s pline de drăcuşori”, după cum se exprima în urmă cu câţiva ani părintele Calistrat de la Mănăstirea Vladiceni, care se cred mai deştepte decât preoţii şi nu au nimic de-a face cu adevărata învăţătură ortodoxă.   

Noi nu chemăm copii şi tinerii pentru revoluţii sau să protesteze împotriva cuiva şi, în consecinţă, continuăm să ne rugăm, să pictăm, să ne jucăm, să cântăm, să răbdăm şi să aşteptăm!

Sperăm însă că nu vom fi forţaţi să aşteptăm prea mult…

(Mesaj în cadrul programului catehetic

 "Hristos împărtăşit copiilor&tinerilor"

din data de 15 septembrie  2017)

Sfaturi pentru copii la început de an şcolar!

3. Cei mari să nu-i dispreţuiască pe cei mici!

Protocolul dintre Biserica Sfântul Pantelimon şi Şcoala Gimnazială Maica Domnului este intitulat în mod special „Biserica, prietena şcolii mele”, dorindu-se astfel să explice care este raportul dintre cele două instituţii celor care consideră prin semnarea unui astfel de document fie că „Biserica a îngenuncheat în faţa Şcolii!”, fie că „Şcoala a îngenuncheat în faţa Bisericii!”.

Prin urmare, nu este vorba de cine este mai mare şi cine este mai mic în această relaţie, ci de respectul bazat pe un sentiment de apreciere pe care îl manifestă reciproc ambele instituţii, dorindu-se pe de o parte de a da un exemplu întregii comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea aceste două instituţii, iar pe de altă parte să-şi optimizeze programele pe care le desfăşoară în baza acestui parteneriat.  

După aproape zece ani de parteneriat Şcoală-Biserică, formal şi informal, principala provocare continuă să o reprezinte în comunitatea noastră dispreţul celor mari faţă de cei mici, o atitudine nocivă  preluată din ideologia resentimentară comunistă. Datorită acestei grele moşteniri, orice intenţie de a dezvolta programe „pe sufletul celor mici” lipsită de orice conținut real, iar rezultatul este unul vid și fad.

Eliminând această contradicţie din morala comunitară cred că Biserica şi Şcoala vor reuşi performanța anihilării unui fenomen care face ravagii în sufletul copiilor noştri: bullingul.

(Mesaj în cadrul programului catehetic

 "Hristos împărtăşit copiilor&tinerilor"

din data de 24 septembrie  2017)

Ora părinţilor de la Şcoala de duminică

Duminică, 24 septembrie 2017, după Sfânta Liturghie, Departamentul pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon a dat startul unei lecţii deosebite faţă de cele precedente organizate în cadrul  Şcolii de duminică. De data aceasta elevii au fost părinţii copiilor care participă la atelierul de pictură "Cu Hristos în suferinţă". Dacă orele au debutat firesc, cu copiii la masa de lucru, spre sfârşitul lor părinţii au fost cei care s-au trezit făcând ultimele retuşuri la icoanele cu chipul IIsus Hristos Pantocrator. Spre surprinderea multora dintre ei, acest experiment a fost unul relaxant, descoperind cu acest prilej rolul terapeutic al picturii. Din această cauză, ora de cateheză s-a încheiat într-un ton vesel: părinţi care s-au relaxat pictând şi copii care au transformat ora de pictură într-una de sport, organizând ad-hoc o nouă competiţie de atletism în curtea bisericii Sfântul Pantelimon - Foişorul de Foc din Bucureşti.  Poate că n-ar fi rău ca pe viitor să organizăm la biserică un atelier de pictură şi pentru adulţi. Ce ziceţi?