vineri, 15 octombrie 2010

NOI FRONTIERE MISIONARE: DRAMOTERAPIA RELIGIOASĂ

Catehizarea adulţilor cu ajutorul copiilor şi terapia cu ajutorul artei religioase sunt doar două din cele mai recente provocări misionare pe care le-am întrezărit prin aplicarea unor exerciţii practice în cadrul programului catehetic desfăşurat la parohii de către Patriarhia Română sub titlul Hrisos împărtăşit copiilor! Ambele situaţii demonstrează faptul că dramaturgia religioasă este capabilă să conducă spre Mântuitorul nostru Hristos! Monahul Nicolae Steinhardt, intuind rolul misionar al dramaturgiei prin antrenarea sensibilităţii artistice în proiecte cultural-religioase, susţine această calitate a ei folosind ca argument o nuvelă a lui Anatole France: „După cum primite vor fi fost şi giumbuşlucurile măscăriciului de la Nôtre Dame, acela care seara, după o zi de trudă şi tumbe, intră în măreaţa catedrală, îşi scoate din traistă uneltele lui de pehlivan şi începe a înghiţi foc şi a face tot soiul de năzdrăvenii în faţa icoanei Maicii Sfinte cu Pruncul în braţe, spre indignarea paraclisierului care se pregătea să-l alunge cu aspră admonestare dacă nu ar fi văzut, înfiorându-se, cum Prea Curata coboară din icoană spre a-i şterge saltimbacului sudoarea de pe frunte cu propria-i mahramă, în vreme ce Pruncul râde şi bate din palme”.

Scopul acestor noi provocări misionare, aflate deocamdată în fază experimentală, este de a demonstra că sensibilitatea artistică, care se fereşte de exchibiţionism, exaltarea senzualităţii şi voluptăţii, poate fi valorificată în scopuri misionare bisericeşti precise. Concret, astăzi, din ce în ce mai mulţi oameni recunosc faptul că scopul contemplării unei opere de arta îl poate constitui motivul terapeutic. Însă, noutatea o constituie un domeniu care se află la graniţa dintre medicină, artă şi teologie şi care, în ţara noastră, implică muncă de voluntariat: dramaterapia religioasă. Chiar dacă meseria de dramart-terapeut religios nu există încă în lume, programul cultural-religios Ateneul Sfântului Pantelimon îşi propune derularea unui proiect a cărui ţintă o constituie persoanelor care sunt inhibate social, au o formă de autism sau le e frică să vorbească şi să te privească. Acest obiectiv nu se adresează, însă, celor agresivi care nu pot fi trataţi prin teatru, deoarece li s-ar amplifica furia. Pentru început, trupa de teatru Ateneu a bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc din Bucureşti îşi propune să desfăşoare activităţi dramaterapeutice cu persoane care au nevoie de dezvoltare personală, vindecare emoţională şi transformare individuală prin proiectarea propriilor piese de teatru, Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginţi, Hristos a înviat şi Fântana Ortodoxiei.

Niciun comentariu: