vineri, 2 august 2019

MĂRTURII INEDITE ÎN PAGINILE ATENEULUI SF. PANTELIMON

Numărul 56 din publicația parohială ”Ateneul Sfântului Pantelimon” scoate la lumină, cu ajutorul doamnei ing. Anca Chivulescu, biografia părintelui Gheorghe Pohrib, paroh al bisericii Sfântul Pantelimon în perioada 1898 - 1921.
Redacția publicației parohiale ”Ateneul Sfântului Pantelimion” își exprimă sincera compasiune și solidaritate față de durerea prin care trece familia tinerei Alexandra Măceșanu, victima unei răpiri care a marcat puternic societatea românească în aceste zile.

joi, 1 august 2019

SCHIMBAREA DIN TEMELII A ROMÂNIEI


DE CE ALEXANDRA ESTE UN VERITABIL EROU

Durata în care se va face lumină deplină nu doar în cazul de răpire al Alexandrei, ci al tuturor copiilor din România constituie un răstimp de pendulare mai mult sau mai puțin rodnic între sclavia cea mai ieftină din toate timpurile, inclusiv cea sexuală care alimentează pornografia cotidiană, și recunoașterea virtuților eroilor care cad victime zi de zi celor care practică sclavagismul modern.
Orice justificare, atât pentru sine, cât și pentru ceilalți, făcută în cheia rezolvării teologice a distanței parcurse dintre ce ar fi trebui să fie și ce a devenit de fapt România, ridică serioase dubii în privința depășirii mântuitoare a iminentei Judecăți de Apoi. Greu de spus, astfel, că rezolvarea cazului Alexandrei nu-i treaba cuiva din țara aceasta, fie că a contribuit sau nu fecund la ceea ce a devenit astăzi România!
În mod cert, rezolvarea cazului crează dezbateri care, pentru a se evita riscul risipirii, ne fac să ne gândim la ”rest-ul” rămas de clarificat și poate constitui baza schimbărilor viitoare. Prin urmare, fie că se vrea sau nu, mijlocul (sau poate mai degrabă ”miezul” în sensul de conținut care unește capetele extreme) demersurilor legate pentru rezolvarea cazului Alexandra îl reprezintă, de fapt, schimbarea din temelii a României.
*
Întrebările care stau în centrul acestor dezbateri sunt: Unde este Alexandra? Cât va dura până se va face lumină deplină în acest caz de răpire? Ce dreptate se va face? Va fi sau nu declarată erou?
Sărăcia nu ar fi o tragedie națională, dacă nu ar exista comportamentul inuman al celor care se confruntă cu ea. Lipsiți de orice urmă de omenie, aceștia se folosesc de sărăcie drept motivație pentru a-și dezlănțui ura împotriva semenilor lor, pentru a cumpăra mai ieftin ceea ce în alte condiții nu și-ar putea permite sau pentru a dobândi ceea ce nu este sub nicio formă de vânzare!
Discuții precum cele purtate de Alexandra cu cei care răspund la apelul 112, care este posibil să o fi costat viața, ridică problema cinstei și onoarei funcționarilor statului, precum și ale tuturor celor care muncesc în România. După felul în care i s-a răspuns Alexandrei la 112, ce așteptări să mai ai din partea unor autorități care își ”trăiesc clipa”/”carpe diem” în modul cel mai individualist/egoist cu putință?
Capitalul uman și patrimoniul național ale României se prăbușesc din cauza nepăsării generale, de la autorități până la simplu cetățeni, care ne sfâșie cu nemila lor, mai ales atunci când, culmea, mai încearcă să ne convingă că cei care dețin puterea și controlul au întotdeauna dreptate, chiar și atunci când sunt semnalate erori evidente de funcționare. Este suficient să reamintim ca simplu argument în acest sens vorba din popor că ”șeful are întotdeauna dreptate, chiar și când nu are dreptate!
Din acest punct de vedere, cred că Alexandra, moartă sau vie, merită titlul de erou național fie numai și pentru simplul fapt că a reușit să semnalizeze această problemă gravă de comunicare dintre autorități și cetățeni! Dar, este probabil ca acordarea titului de erou național Alexandrei să nu se producă întrucât ar echivala, în percepția autorităților statului, cu recunoașterea unui propriu eșec, dacă nu achiar vinovății, deși, poate, că acordat în aceste momente ar putea contribui la salvarea vieții sau memoriei ei! Autoritățile statului cunosc faptul că, odată scoase din ţară, recuperarea fetelor răpite, precum Alexandra, se poate face doar cu ajutorul clienţilor cărora li se face milă de ele şi le duc la reprezentantele diplomatice ale României!
Dar, mai există o rațiune pentru care Alexandra merită acest titlu de erou! Trăim într-o lume în care orice formă de virtutea devine automat un act de curaj. Alexandra a rezistat eroic nu doar în fața unui obsedat sexual și criminal, ci a unui sistem global care oferă marfă de consum unor asemenea oameni. Este vorba de pornografia care - întrucât într-o Românie aflată în plină epocă a consumismului global nu există încă sancțiuni penale sau contravenționale pentru astfel de fapte - s-a dezvoltat fără precedent în țara noastră, fiind alimentată de o reţea de răpitori şi de trafic de fiinţe umane. Tocmai din această cauză, într-o Românie devenită „în principal o țară de origine pentru victimele traficului de persoane” (conform Strategiei Naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2018-2022), Alexandra trebuie măcar declarată erou! Asemenea copilului care a strigat ”regele e gol”, acestă eroina noastră a strigat ” România este goală! Ajutor!” Cine știe? Poate că odată cu strigătul de ajutor al Alexandrei, va începe schimbarea din temelii a României, rotind spirala tăcerii celor care au amuțit până acum în fața neomeniei care stăpânește întreaga țară!
Consumismul - mai ales cea mai cruntă manifestarea a sa, pornografia - este forma de revoltă globală împotriva a tot ceea ce era considerat spiritual. Lumea omului consumist, devenit dependent de droguri și pornografie, se duce de râpă. Paradoxal, el numește consumismul progres, desi, probabil, este cel mai lamentabil eșec suferit de umanitate vreodată, inclusiv pe plan ecologic unde părea că excelează! Care este marea realizare a consumismului: cea mai mare producție de pornografie realizată vreodată! Dintre producțiile video existente pe internet în întreaga lume, 27 la sută au conținut pornografic..." (sursa: https://m.digi24.ro/…/pornografia-online-genereaza-tot-atat…). Așa că, pe bună dreptate, putem întări ceea ce Mântuitorul Iisus Hristos a spus despre Sine: ”Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18, 36).
**
În contextul modei ”#Și eu”, #Și tu...” constituie degetul care indică vinovăția cuiva, un oximoron menit să deconspire mecanismele complotului, așa cum a fost surprins exemplar de exclamația ”Et tu, Brute?” (Și tu, Brutus?).
Un sumar profil de complotist ar releva ușurința sau, mai bine zis, banalitatea cu care cel care critică pe alții comite fapte pe care nu le-ar ierta altora. Atacul acestuia survine surprinzător, de regulă, după ce a reușit să adoarmă vigilența victimei. ”Deșteaptă-te, tu (ce bine ar fi să facă acest lucru și Alexandra!), cel care dormi și te ridică din morți” scrie pe crucea unor asemenea victime, făcându-i pe călăii lor să tremure din toate încheieturile. De aceea, după complot, hulpavii complotiști se tem totuși să nu le stea în gât vreun os din carcasa celor care au căzut totuși eroic în capcana lor și trec la faza ”ștergerii urmelor”, inventând dosare incriminatoare postmortem depuse sârguincios în raftul minciunilor. Familia sutelor de Alexandra din România cunosc prea bine acest fenomen! Își rag ca măgarii propriile minciuni (perpetuând ”turnătoria” ucigătoare a demnității umane), producând scandal sub pretextul apărării nu știu căror drepturi inventate ad-hoc (în acest context, mult mă minunez că mi-a trectut prin minte faptul că ar putea fi invocate, spre exemplu, dreptul la propria imagine al călăilor).
Dacă, între timp, asociațiile care apără drepturile animalelor nu vor lua în serios asemenea personaje de fabulă generând mișcarea ”#Și eu sunt măgar!”, să sperăm totuși în trezirea din al cel de-al 12-lea ceas a majorității oamenilor încă normali, dar hărțuiți permanent, care din nefericire pe zi ce trece devine tot mai tăcută!
Reputația înainte de toate? Câți dintre noi nu am simțit opresiunea celor care ”fac pe deștepții”! De aici, poate, și frustarea generală care se transformă într-o satisfacție malițioasă atunci când astfel de persoane gafează! Atunci când reputația de deștept face carieră, devenind fenomen de masă, riscul depersonalizării este mare atât în rândul celor care abuzează de o astfel de popularitate, cât și al victimelor acestora. Criza excesivă pentru propria imagine (de macho-man, în acest caz) paralizează conștiința umană, conducând inevitabil la pierderea simțului oricărei măsuri.
Un exemplu în acest sens a fost cel al bărbaților care ”se pricep la femei” și pretind automat că sexul reprezintă antidotul oricăror neplăceri în relație cu acestea.
Afirmațiile de genul acesta denotă de fapt cât de puține cunoștințe au astfel de bărbați despre femei! Pretenția unor bărbați de a ști despre femei mai multe decât cunosc ele despre acest subiect - în stilul arhicunoscut al ”omului care se pricepe la toate” - ne face să ne gândim la
problemele de buduar cu care se confruntă celebrul personaj românesc ”Dorel”! Acest ”Dorel care se pricepe la femei” este celebru în special pentru afirmația că o femeie atunci când zice ”nu”, de fapt spune ”da”!
Nu cunosc dacă și în rândul femeilor există un fenomen similar, adică al ”femeilor care știu ce vor bărbații, mai mult decât aceștia”! Probabil că da! Dar, sunt convins că atunci când epoca aceasta de confuzie alimentată de pornografie va apune, iar bărbații și femeile - plecând de la premisa că fiecare persoană este un unicat - vor fi interesați cu adevărat să se descopere pe sine și unul pe altul prin iubire, iar nu prin nevoi sexuale, numai în cadrul intim al familiei binecuvântate de Dumnezeu, rata divorțurilor, a violenței domestice și a violurilor minorilor va cunoaște o scădere pe care, cred, ne-o dorim cu toții, fie că suntem sau nu creștini!
***
Multe sunt constrângerile care-l pot determina pe un copil să fie "protagonistul" unor materiale cu caracter pornografic, dar cea mai teribilă dintre ele este amăgirea că ele - urmând exemplul unor vedete autohtone care au devenit vedete în revistele pentru adulți - reprezintă o cale spre propria afirmare! Să fi devenit dorința de afirmare - exploatată sexual sub cu ajutorul tehnologiei informației interactive de persoane de la care te aștepți cel mai puțin (culmea, presa semnala înainte de răpirea Alexandrei cazul unui preot anchetat pentru asemenea fapte de Arhiepiscopia Tomisului, care folosea metoda ”lover boy!) - motorul industriei pornografice, căreia îi cad tot mai des victime copiii?
Într-adevăr, pornografia infantilă demonstrează că dorința de afirmare a copiilor își are părţile ei de groaznic întuneric şi de cruntă deformare, speculate himeric de interactivitatea spațiului virtual. Dar este un motiv suficient ca dorința de afirmare să fie înăbușită? Să ne apucăm să scriem ghiduri în care tinerii să nu mai întâlnească alți tineri de teamă să nu fie răpiți, agresați, violați ș.a. Personal, consider că ar fi o cumplită victorie al unui grup de interese meschine care își doresc să limiteze condiția umană doar la exploatarea în scopuri personale a impulsurilor primare, inlcusiv a celor sexuale. Condiționarea dorinței de afirmare este la fel de nimicitoare ca și sfatul dat Alexandrei care a sunat la 112 de sta pe loc și să aștepte un ajutor iluzoriu, în loc de a i se da sfaturi cum să își înfrângă teama și să evadeze, folosindu-se de momentul de neatenție al călăului răpitor.
În ciuda celor al cărui unic scop este ”exploatarea omului de către om”, dorința de afirmare nu trebuie să condiționeze omul, ci, dimpotrivă, să îl ajute să își câștige independența! Intențiile exploatatoare, inclusiv ale celor care, faptic, contribuie la înăbușirea dorinței umane de afirmare, ies la iveală în momentul asocierilor forțate. Un celebru exemplu în acest sens este cel al dictatorului Ceaușescu care, deși suferea de cultul personalității, îngăduia anumite excepții care nu făceau altceva decât să confirme regula monopolului impus de regimul totalitar comunist! Condiționand libertatea de afirmare, patronii mai-sus pomenitelor reviste pentru adulți nu sunt cu nimic mai prejos decât cuplul ceaușist. Cu toții vor egalitate, "dar nu pentru căței"!
Din această cauză, aș fi atent la interpretarea a ceea ce consideră unii și alții a fi un model de ”anti-star”! Astfel, în timp ce pentru cultura de consum un astfel de model reprezintă o resursă care nu poate fi încă exploatată, pentru cei care suferă de cultul personalității devine un rival periculos care, odată etichetat ca atare, ca ”anti-star”, trebuie redus la tăcere (în sensul că, dacă vrea să nu își piardă acest statut, nu mai are dreptul la libera sa afirmare!)
În concluzie, primul obiectiv în cultivarea nevoii dorinței de afirmare a copiilor îl reprezintă rezolvarea dificultăţilor acestora în a-şi gestiona emoţiile. Orientarea acestei forțe motivaționale spre munca cinstită și neobosită își găsește cel mai bun exemplu în sportiva Simona Halep, etichetată deja de unii ca un ”anti-star”. Ceea ce admir la acest sportiv care a demonstrat performanțe competitive inegalate de alți concetățeni, este faptul că a demonstrat că rugăciunea, ilustrată prin semnul Sfintei Cruci pe care și-l face atunci când joacă tenis, poate "să ardă" asertiv hormonii stresului, fapt remarcat de întreaga lume.
Exemplul Simonei Halep demonstrează că sfintenia muncii este un motiv suficient pentru distincții - inclusiv religioase - care îl fac pe om vrednic de afirmare în toate competițiile vieții, nu doar cele sportive! „Totdeauna mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a oferit și pentru familia în care am crescut. Mă bucur că sunt româncă, mă bucur că sunt pe acest pământ și sper să bucur cât mai mulți oameni și copii, să-i inspir să reușească și ei ceea ce-și doresc”, a afirmat campioana Simona Halep după ce Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a acordat în ziua de 18 iulie 2019 cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală. "Pe lângă toate acestea însă, Biserica, dragă Simona, prețuiește foarte mult faptul că mărturisiți în public prin semnul Sfintei Cruci credința creștină ortodoxă și prin aceasta arătați că reprezentați cu fidelitate poporul român credincios, jertfelnic și talentat”, a spus în acest context Patriarhul României, potrivit Agenției de știri Basilica.
Și, atunci, de ce Alexandra nu ar fi un erou?

joi, 25 iulie 2019

”Jertfa la români”, vineri, 26 iulie 2019, spectacol în cinstea hramului bisericii «Sfântul Pantelimon - Foișorul de Foc» din București

Sub auspiciile programului parohial «Hristos împărtăşit copiilor», desfăşurat de Departamentul pentru copii şi tineri «Ateneul Sfântului Pantelimon», vineri, 26 iulie 2019, în curtea Bisericii «Sfântul Pantelimon - Foișorul de Foc» din București a avut loc spectacolul religios «Jertfa la români», în interpretarea actriței Ana Calciu, secondată de cvartetul ”Sf. Mc. Pantelimon” condus de părintele diacon Marian Vasluianu, slujitor la biserica Iancu Vechi - Mătăsari.

După o perioadă în care comunitatea parohială de la Biserica «Sfântul Pantelimon» în frunte cu preoţii ei au avut de îndurat timp de 40 de ani persecuţia regimului comunist din România, spectacolul regizat de doamna Ivona Boitan sperăm că va pune în circulaţie în rândul noilor generaţii o profundă mărturisire duhovnicească a sufletului românesc, marcat de realitatea sensibilă a prezenţei lui Dumnezeu în această lume.  

Atât spectacolul în cinstea hramului bisericii «Sfântul Pantelimon - Foișorul de Foc», cât şi suferința cu care s-au confruntat preoții acestei străvechi biserici din București, au în comun darul lui Dumnezeu de a ajuta poporul român la traversarea  momentelor dificile din istoria poporului român.

ARHIVA FOTO







miercuri, 26 iunie 2019

Părintele Gheorghe Pohrib (n. 8 aprilie 1857 - + 1926)

Părintele Gheorghe Pohrib, 
într-o fotografie realizată în 1925,
cu un an înaintea morții sale
Fideli proiectului ”de a pomeni și a cunoaște înaintașii în preoție spre a păstra cât mai complet șirul slujitorilor bisericii Sfântul Pantelimon”, inițiat încă din anul 1941 de periodicul ”Ateneul Sfântului Pantelimon”, am reușit să adăugăm o nouă filă la monografia bisericii Sfântul Pantelimon - Foișorul de Foc din București, referitoare la unul din preoții ei slujitori, părintele Gheorghe Pohrib (1898 - 1921).

Potrivit ”Anuarului”, editat în anul 1909 de Administrațiunea Casei Bisericii la Tipografia Cărților Bisericești, Părintele Gheorghe Pohrib a fost numit paroh al bisericii Sfântul Pantelimon - Foișorul de Foc din București în data de 1 mai 1898, fiind adus de la biserica Radu Vodă din București. Din aceeași sursă mai aflăm că părintele Gheorghe Pohrib s-a născut la 8 aprilie 1857.

La începutul anului 2019, pe parcursul a șase numere, ”Ateneul Sfântului Pantelimon” a publicat teza  de licență intitulată ”Scurtă expunere a învățăturii despre Sfânta Treime în Vechiul Testament” (1906), susținută de părintele Gheorghe Pohrib în fața unei comisii alcătuită din domnul dr. Ioan Mihălcescu, domnul dr. Badea Cireșanu, domnul dr. Drag. Dimitrescu, părintele stavorfor Constantin Nazarie și domnul dr. G. Boroianu. Rezultatul acestui demers recuperator? După publicare, ”Ateneul Sfântului Pantelimon” a fost contactat tocmai din Franța de o străneapoată de-a părintelui Pohrib, doamna Anca Chivulescu, de profesie inginer informatician (IT).
Strănepoata părintelui Gh. Pohrib, 
doamna Anca Chivulescu, 
în vizită la biserica Sf. Pantelimon - Foișorul de Foc
În urma întâlnirii cu doamna Anca Chivulescu din data de 25 iunie 2019, am reușit să completăm informațiile referitoare la părintele Gheorghe Pohrib. Cu această ocazie am aflat că ”părintele Gheorghe Pohrib era originar de la Matca, Tecuci, din familie de răzeși. Era deja diacon când a venit la București, unde a urmat și Facultatea de Teologie.
Părintele Gheorghe Pohrib și soția sa, Maria

Pe soția părintelui Pohrib o chema Maria și au au avut împreună nouă copii (Eufrosina, Elena, Maria/Mimi, Smaranda, Alexandrina/Didina, Ștefan, fost militar de carieră, Constantin, profesor de matematică în Tecuci etc.). Când a ieșit la pensie și a trebui să elibereze parohia, părintele s-a mutat într-una din casele construite de el pe strada Țepeș-Vodă (lângă Hala Traian), după ce cumpărase terenul gol. Era o casă lungă, pe partea stângă a unei curți care se întindea de la stradă până în spate, având pe parcurs trei locuințe separate. Din păcate nu s-a bucurat mult de aceste case pentru că a făcut pneumonie și a murit în 1926, urmat de soția sa în 1928”.     
Părintele Gheorghe Pohrib, 1925

 În cadrul întâlnirii, doamna Anca Chivulescu ne-a declarat următoarele:”Singurele mele informații despre părintele Pohrib provin de la fiica lui, Smaranda, care a fost bunica mea, chiar dacă i-am mai cunoscut și pe ceilalți copii ai părintelui, care mai erau încă în viață: Maria (Mimi), Elena și Ștefan, care a trăit până la 100 de ani.
Doamna ing. Anca Chivulescu
De la ea am aflat că, după ce s-a mutut în acele locuințe, după trei ani, părintele a murit de pneumonie. A fost înmormântat în cimitirul ”Reînvierea”. Bunica mea, Smaranda, a fost căsătorită cu Marin Chivulescu cu care a avut zece copii, dintre care doar trei au rămas în viață până la vârstă adultă: Alexandru/Sandi, tatăl meu, Eugenia și Elisa/Lizica. Astăzi, în afară de mine, nu au mai rămas alți urmași în viață, cu excepția mătușei mele, Eugenia Chivulescu, născută în 1927, sora tatălui meu, deci o nepoată de-a părintelui Pohrib. Dintre toate lucrurile părintelui Pohrib tot ce s-au mai păstrat sunt aceste fotografii (publicate în premieră în cadrul acestui material despre părintele Pohrib – n.n.) și lucrarea de licență (pe care i-am arătat doamnei că tocmai am publicat-o în periodicul nostru – n.n.). Doream să aflu mai multe informații pentru că lucrez la o carte despre familia mea. Am dorit să mă documentez cu ajutorul Internetului despre biserica la care a slujit străbunicul meu, părintele Gheorghe Pohrib, și astfel am observat că ați făcut trimitere la el. Mă simt responsabilă pentru că sunt printre ultimii lui urmași! Acest fapt mă onorează, dar mă și obligă în același timp, drept pentru care o să caut în arhiva familie cu speranța că poate o să mai găsesc ceva (care să ajute la munca de documentare – n.n.)”.

Fiica părintelui Gheorghe Pohrib, Smaranda, în anul 1907

Autor: pr. Teleanu Bogdan-Aurel

vineri, 21 iunie 2019

SATELE SUB RAPORT CULTURAL. CUM SUNT ȘI CUM AR TREBUI SĂ FIE - 1924




Periodicul ”Ateneul Sfântului Pantelimon” de duminică, 23 iunie 2019, încheie publicarea în foileton a materialui documentar cu titlul ”Satele sub raport cultural. Cum sunt şi cum ar trebui şi fie”, alcătuit de părintele Petru Gh. Savin în urmă cu aproape 100 de ani în scopul sensibilizarea opiniei publice în privința consolidării culturii la sat.

Și atunci, ca și acum, criza spirituală și materială amenințau satul românesc, fapt care l-a determinat pe părintele Petru Gh. Savin să solicite în cadrul unei conferințe susținută la Bârlad în anul 1924 o cât mai rapidă implicare din partea primarilor, profesorilor, preoților, în special, și a tuturor sătenilor, în general.

Soluția inedită de implicare aleasă de părintele Petru Gh. Savin este dezvăluită publicului în numărul 55 al periodicului ”Ateneul Sfântului Pantelimon”, lansat la biserica Sfântul Pantelimon - Foișorul de Foc din București.

Periodicul ”Ateneul Sfântului Pantelimon” este ultima publicație care a supraviețuit timpului din toate cele al căror inițiator a fost celebrul foclorist pr. Petru Gh. Savin.


joi, 20 iunie 2019

Spectacolul ”Brâncovenii” de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanța din ziua de 19 iunie 2019



Cu fiecare spectacol jucat, sunt tot mai convins că sângele martirilor Brâncoveni va face să rodească din nou sămânța culturii curajului în ogorul binecuvântat de Dumnezeu al Bisericii. Sper ca toți cei atinși de fiorul acestei convingeri să devină mărturisitori curajoși. Este o bună cauză, pentru care merită să jertfești totul, asemenea Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. 

Omul care ajunge să înțeleagă, asemenea Brâncovenilor, că frica este cu mult mai înspăimântătoare decât moartea, este eliberat de orice constrângere!

De fapt, martiriul Brâncovenilor este în definitiv o formă de rezistență curajoasă în fața psihozei (din greacă ψυχή "psyche", minte/suflet, și -ωσις "-osis", stare anormală) răspândită de cei care vor să-și stăpânească semenii prin frică. Din această perspectivă, înțelegem puterea pe care o deține încă neoficial comunismul, chiar dacă au trecut 30 de ani de la anunțarea prăbușirii sale oficiale.

Pentru cei cărora li se par surprinztoare urmele pașilor parohiei Sfântul Pantelimon de la Foișorul de Foc din București tocmai la Constanța facem o cuvenită precizare:

Parohia Sfântul Pantelimon este legată de Dobrogea în primul rând prin persoana inimosului folclorist şi îndrăgitului cărturar pr. PETRU GH. SAVIN (24 august 1891 – 26 mai 1977). Acesta era originar de prin părţile Galaţiului. După nouă ani de slujire preoţească la Biserica „Sfântul Pantelimon“-Foişorul de Foc din Bucureşti, hărţuit fiind, părintele Petru Gh. Savin se vede silit să se transfere în 1949 la Biserica „Adormirea“ I din Constanţa. În noaptea de 14-15 aprilie 1952, părintele Petru Gh. Savin a fost reţinut la solicitarea Regiunii de Securitate Constanţa, fiind suspectat că „nutreşte sentimente duşmănoase regimului actual, mai ales datorită faptului că are pe fratele său (renumitului teolog Ioan Gh. Savin - n.n.) arestat“.

Asemenea sfinților Brâncoveni, odată sosit la Constanţa, părintele Petru Gh. Savin avea să constate faptul că frica este mai dureroasă decât moartea! Ne dăm seama de acest lucru dintr-un comentariu de-al său referitor la fenomenul „hărţuirii” preoţilor din Constanţa: „… Nu mai putem răbda cu aceştia din Constanţa, că au început teroarea împotriva preoţilor şi pentru aceasta trebuieşte să facem un memoriu la Patriarh, pentru a-l preda la Ministerul de Interne, pentru a se lua măsuri, căci în condiţiunile acestea nu se mai poate trăi” (idem, fond Penal, Dosar nr. 069248, f. 36).

Ce puteam organiza mai frumos în contextul ”Anului omagial al satului românesc” decât un spectacol de teatru pe urmele pașilor lăsate la Constanța de acest mare foclorist român care, printre altele, a fost și inițiatorul programului cultural Ateneul Sfântului Pantelimon, al cărui rod este inclusiv spectacolul ”Brâncovenii” ?































luni, 3 iunie 2019

Serata aniversară BUN CREȘTIN ȘI BUN ROMÂN, 8.06.2019, ora 18.30

Concert aniversar de pian, manifestare găzduită în cadrul seratelor ATENEUL SFANTULUI PANTELIMON de la parohia Sfântul Pantelimon de la Foisorul de Foc din Bucuresti, sâmbtătă, 8 iunie 2019, de la ora 18.30. 

Cu ocazia „Anului omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)” și „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești”, ATENEUL SFANTULUI PANTELIMON a organizat sâmbătă, 8 iunie 2019, de la ora 18.30, serata aniversară BUN CREȘTIN ȘI BUN ROMÂN. 

Serata a fost susținută de soliștii clasei de pian îndrumați cu măiestrie de doamna Olga Szel, profesor la Colegiul National George Enescu.

Evenimentul a cuprins vernisarea expoziţiei de icoane cu chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pregătită pe parcursul celor patru ateliere de pictură pe lemn care s-au derulat în cadrul programului ”Ateneul Sfântului Pantelimon”

Serata "Ateneul Sfântului Pantelimon", prezentată de Cristina Teleanu, a început cu mari emoții pe fondul unei prognoze meteo ce anunța ploaia.

La auzul primelor acorduri de pian, de parcă ar fi fost clopote care alungă norii, soarele a triumfat. La fel și cultura muzicală care s-a ingemanat cu cultul sprea a crea o seară duhovnicească minunata în curtea bisericii Sf. Pantelimon.

Mulțumită doamnei Olga Szel, îngerii parcă i-au cântat slavă lui Dumnezeu.

Cred ca părintele Gheorghe Crețu zâmbește fericit! Sângele martiric al fiului său - care, refuzând să cânte Internaționala socialistă, fusese ucis de tortionarul securist Gheorghe Crăciun în temnițele comuniste - a rodit în sfârșit la biserica Sf. Pantelimon. Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar pe noi să ne izbăvească de noi astfel de pătimiri!

ARHIVA VIDEO

 

ARHIVA FOTO























































































































































































































 

ARHIVA MEDIA:

Sâmbâtă, 8 Iunie, a aut loc serata aniversară BUN CREȘTIN ȘI BUN ROMÂN. Evenimentul a fost organizat de către ATENEUL SFANTULUI PANTELIMON și a avut loc la Biserica Sfântul Pantelimon Foișorul de Foc. Serata a fost susținută de soliștii clasei de pian îndrumați cu măiestrie și cu dragoste de către doamna Olga Szel, profesor la Colegiul National George Enescu. Soliștii serii au fost: Alina Lefter , Sonia Oprea, Tudor Geantă, Ana Maria Teleanu, Fota Yokini, Teodor Ioan Teleanu, Denisa Pârvulescu, Luca Mareș, Mara Tânțăreanu, Gloria Ciocă, Celia Dumitrescu, Alexandru Tănase, Ilinca Badea, Petru Cioacă. Aceștia au interpretat piese ale marilor compozitori precum Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Frédéric Chopin, Muzio Clementi, Samuil Maykapar, Georg Friedrich Händel, Joseph Haydn, Robert Schumann, Dinu Lipatti, Béla Bartók, Domenico Cimarosa și Domenico Scarlatti. Tinerii artiști au vârste cuprinse între 6 și 18 ani. A fost o seară plină de emoție atât pentru soliști cât și pentru părinții acestora care le-au fost alături și i-au suținut.

Serata organizată a fost una binevenită ne-a mărtuirist unul din spectatori. „Cultura are o strânsă legătură cu biserica iar în acest fel îi putem pune în valoare și pe acești mici artiști de azi dar probabil viitorii mari artiști de mâine. Este un lucru minunat faptul că biserica dorește să fie alături de acești copii. În acest fel și copiii noștri își întăresc legătura cu Dumnezeu și cu biserica.”

Evenimentul a cuprins și un vernisaj al expoziţiei de icoane cu chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pregătită pe parcursul celor patru ateliere de pictură pe lemn și care s-au derulat în cadrul programului ”Ateneul Sfântului Pantelimon”. La finalul evenimentului fiecare solist a primit în dar câte un „Jurnal de Front” al preotului militar Gheorghe C. Crețu, participant la Războiul de întregire națională (1916-1918), ediție îngrijită de pr. dr. Bogdan-Aurel Teleanu.

Serata a fost prezentată de către Cristina Teleanu.