miercuri, 29 iulie 2009

TEATRU RELIGIOS: Sf. Pantelimon, doctor fara de arginti


Povestitor:
Este bunã cinstirea pe care i-o aducem unui sfânt prin cuvânt, este bunã cinstirea pe care i-o aducem unui sfânt prin gând, este bunã cinstirea pe care i-o aducem unui sfânt prin laudele rânduite de Bisericã, este bine sã încercăm să ne asemãnãm cu el şi prin viaţa noastră cea de toate zilele, dar, iubiti credinciosi, este bine să încercăm să ne asemănăm cu el şi prin teatru.

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a fost un doctor, dar unul fãrã de arginti, adicã unul care n-a umblat dupã averi când tãmãduia pe cei bolnavi. Dar, să lăsăm piesa de teatru să ni-l descrie singură pe acest sfânt cu nume de milostiv:


PARTEA I
ÎMPĂRATUL MAXIMIAN (286-305), 2 OSTAŞI, TÂNĂRUL PANTOLEON (Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon stă în stânga, îmbrăcat în medic, cu stetoscopul de gât şi cu cutia de medicamente în mână), EUSTOGHIE, TATĂL LUI PANTOLEON ŞI SENATOR LA CURTEA ÎMPĂRATULUI, EVULA, MAMA LUI PANTOLEON, MEDICUL EUFROSIN, 3 UCENICI DE-AI SĂI, SFÂNTUL ERMOLAE, PREOT LA BISERICA DIN NICOMIDIA, ORBUL VINDECAT.

Evula:
Fiului cartea îi place
Şi el medic se va face.
Pe colegi i-a întrecut,
Şi de aceea l-au urât.
Dar, îl îndemn ca să înveţe,
Pe oameni să îi respecte,
Cu credinţă-n Dumnezeu,
Aşa cum am crezut şi eu!

Eustoghie (În faţa unei mese cu tot felul de statui care îi înfăţişează pe idolii păgâni):
Eu nu cred în Dumnezeu,
Aşa că pe fiul meu
Nu vreau să îl faci creştin,
Ci la idoli să-l închin.
Pe la-împărat am fost
Copilului să-i dau un rost
Pe la curţile domneşti
Pentru daruri pământeşti.

Tânărul Pantoleon (Îmbrăţişându-şi ambii părinţi, care se certau din cauza lui):
Mamă, tată, dragii mei
Nu vă mai certaţi degeaba!
Eu nu cred în răutate
Ce aduce numai moartea
Căci am învăţat că viaţa
O salvează bunătatea.

Medicul Eufrosin

(împreună cu trei ucenici, îmbărcaţi în medici, intră în timp ce mama Evula iese din scenă):
Am aflat de la-mpărat
C-ai un fiu prealăudat
Şi-am venit ca să-l şcolesc
Pentru neamul cel regesc
Ca bine să le slujească
Şi să îi tămăduiască.

Tânărul Pantoleon:
Să vă spun povestea mea,
Minunându-vă de ea:
Când pe Domnul am aflat,
Oameni ce s-au creştinat
Am putut să lecuiesc
Pentru darul cel ceresc.

Tânărul Pantoleon (Adresându-se Sfântului Ermolae, preot la biserica din Nicomidia, care intră în scenă susţinut de un copil):
- Mulţumesc, părinte Ermolae
Mulţumesc!!!

Sfântul Ermolae (adesându-se medicului Eufrosin şi ucenicilor săi):
Oameni fără cumpătare
Nu-l corupeţi pe cel care
Fără să îi sărăcească
Şi din milă creştinească
Mângâie şi lecuieşte
Pe tot cel care boleşte.

Orbul vindecat de Sf. Pantelimon:
Da, aşa e!
Acest doctor mare
Fiind fără vindecare,
A făcut minune mare:
Ochilor mi-a dat lumină,
Prin credinţa Sa deplină
În religia creştină.
Fiind orb,
M-a vindecat,
Fără taxe sau peşcheşuri,
Cum cerură ceilalţi doctori.

Cei patru medici (în cor către tânărul Pantoleon):
Pentru că nu le ceri bani
Pacienţilor bolnavi
Ne laşi fără avuţii
Şi noi sărăciţi vom fi.
Maximiane-mpărate,
Vino de ne dă dreptate
Omorând pe omul care
Devine un doctor mare.
Împăratul Maximian (însoţit de doi ostaşi cărora le spune):
Luaţi-l şi să-l arestaţi,
Apoi să îl sfâşiaţi
Rănile să i le ardeţi,
Cu gheare de fier,
Cu făclii aprinse,
În plumb topit,
Să-l scufundaţi,
Cu sabia capu-i tăiaţi!

Sfântul Ermolae (adesându-se tânărului Ermolae):
Nu te teme, fiul meu,
Căci sunt cu tine
De ajutor să-ţi fiu
Pentru că ai făcut mult bine;
Iar numele Pantoleon
Pantelimon, de-acum,
Te va chema pe tine
Pentru ca-ntreaga lume
Să afle cât de milostiv
Ai, Sfinte Mare Mucenic
Şi ce mai inima de leu
Ai blândule martire.
(cei doi ostaşi îl iau pe Sf. Pantelimon şi îl conduc lângă tronul pe care în partea a II-a va sta Dumnezeu)

Povestitor:
Astăzi, noi toţi cei împovăraţi de boli sau chinuiţi sufleteşte alergăm cu încredere la acest Sfânt milostiv - care acum sălăşluieşti veşnic lângă tronul lui Dumnezeu - să îi cerem tămăduire, pentru noi şi pentru cei apropiaţi ai noştri!

PARTEA II
Sf. Pantelimon, Evula, Sf. Ermolae, 4 ÎNGERI PĂZITORI, 4 COPII (pot fi cei care au interpretat rolul medicului Eufrosin şi a celor trei ucenici ai săi).

Copilul care îl interpretează pe Sf. Pantelimon stă, alături de cel care joacă roulul Sf. Ermolae. Lângă ei, de-a dreapta şi de-a stânga, se află copiii şi îngerii păzitorii. Intră copiii rugători, voioşi. Ei au câte o floare în mână, pe care o pun pe rând piciorele Sfântului Pantelimon.

Primul copil (în genunchi cu ochii ridicaţi la Cer sau spre o icoană din biserică):
Doamne, Bunule Părinte,
La ruga mea ia aminte!
Mă rog să fiu înţelept,
Mai cuminte şi mai drept!
Mă rog să îmi ajuţi mereu,
Ca pe Sfântul Pantelimon,
Şi la bine, şi la rău,
Doamne, Dumnezeul meu!
(Apoi se retrage. Îngerul păzitor notează rugăciunea (mimat) şi Îi duce notiţa Sf. Pantelimon, cu o plecăciune).

Al doilea copil (cu ochii aţintiţi la Sf. Pantelimon):
Sfântule Pantelimoane,
Ispitele mă înconjoară,
Ajută-mă, ca la şcoală
Mintea mea din somn o scoală,
Respectând tot ce e sfânt
Să devin mai înţelept.
(Şi el se închină la icoană. Îngerul duce rugăciunea lui notată la picioarele Sf. Pantelimon)

Al treilea copil (adresându-se oamenilor din Biserică):
Mă-nchin Sfintei Teodora,
Mă rog Sfintei Minodora,
Mă plec şi Sfintei Marina,
Şi Sfintei Ecaterina,
Să m-ajute, cu toţi sfinţii,
Să-mi bucur mai mult părinţii;
Să fiu vesel, sănătos,
Cu sufletul bun, milos,
Să fiu lumii de-ajutător
Ca şi Sfântul Pantelimon!
(Îngerul îi duce rugăciunea către Sf. Pantelimon)

Îngerii păzitori în cor către copii:
Vă spunem micul nostru secret:
Nu obosim deloc
Ca să vă slujim cu zor;
Noi ducem doar rugăciuni
De la oamenii cei buni.
Şi nu obosim,
Fiindcă mult vă mai iubim!...

Sfântul Ermolae:
Armonie aurie,
Pace dulce, străvezie,
De-ar fi toţi din lume-aşa,
Răul n-ar mai încăpea!
Mai răbdaţi însă puţin,
Căci veţi fi scăpaţi de chin!
Toţi cei buni şi credincioşi,
Toţi cei harnici şi miloşi!

Sfantul Pantelimon (adresându-se celor patru copii):
Mi-am dat viaţa cu folos,
Din credinţă..., lui Hristos.
Iar pe trupu-mi adormit,
Biserică s-a zidit.
Din Rai pot să vă ajut,
Rugăciunea să v-ascult!

Sfântul Ermolae:
Vă dau sfat să nu uitaţi:
Pe bolnavi şi pe săraci
Cu drag să îi ajutaţi,
Căci credinţa fără fapte
Nu vă scapă de păcate!

Al patrulea copil (adresându-se Sf. Pantelimon):
Sfinte Mare Pantelimoane,
Mă rog astăzi preafierbinte,
Să îmi fi ocrotitor,
Inimii luminător!
Sunt creştin şi te cinstesc,
Sunt mai mic, dar te iubesc! Îngerul duce rugăciunea Sfântului Pantelimon.

Povestitor:
Dacă se îmbolnăvesc
Sfinţii foarte se grăbesc
Oamenilor să le-a ajute.
Numai ruga să n-o uite!
Dacă sunt prea încercaţi
De probleme, de dureri...
Vor fi ajutaţi din Cer!
Doamne, mulţi Ţi s-au rugat,
Dar cât de mulţi Te-au uitat!
Până când vei mai răbda,
Dacă nu s-or îndrepta?
Când îi judeci, Domnul meu,
Dacă au ales ce-i rău?

Sfântul Pantelimon:
Tare bine ar mai fi,
Copii răi n-aţi deveni...
Ştiţi că eu am fost tăiat,
De Maximian - împărat!
Cu sabia m-au ucis
După ce am stat închis,
Pentru că eram creştin,
Nu slujeam la zei păgâni!

Copiii rugători în cor: Da, o ştim!

Evula (adresându-se Sf. Pantelimon):
Oh, iubite, fiul meu,
Mâinile, cum să nu-mi frâng,
Cum să stau şi să nu plâng,
Când văd oameni încercaţi,
În păcate, cum se zbat...?!
Dă-le timp de îndreptat!!!
Îngerii păzitori:
Dă-le timp de îndreptat!!!





Copiii rugători:
Dă-ne timp de îndreptat!!!


- S F Â R Ş I T -

marți, 7 iulie 2009

GABRIEL

MÂNGÂIEREA SF. PANTELIMON. Gabriel ar fi trebuit să fie încreştinat, însă - aşa cum spunea un medic - nu a fost suficient de puternic ca să reziste până la naştere. Sf. Pantelimon, spre mângâierea părinţilor, li s-a arătat în vis sub forma chipului de pe racla cu moaştele sale din biserica Sf. Pantelimon de lângă Foişorul de Foc: se făcea că Sf. Pantelimon se afla ca într-un potir care mustea de sânge; în timp ce era înghiţit de sânge, până la glezne, apoi până la brâu, apoi până la umăr, Sfântul Pantelimon repeta în continuu doar atât: "A murit!".
Partea minunată a acestui vis este că, deşi nu văzuseră încă modul în care fusese reprezentat Sf. Pantelimon pe această raclă, părinţii aveau să îl recunoască pe sfânt imediat ce aveau să dea cu ochii de chipul lui imprimat pe ea. Momentul a fost o mângâiere prin faptul că, ştiut fiind faptul că, îndeobşte, copiii nebotezaţi nu se înmormântează creştineşte, totuşi ei au trăit cu impresia că în momentul depunerii raclei cu moaştele la această biserică - asemănător unei slujbe de prohodire (conducere la groapă a celui răposat - n.n.) - copilul lor cel nenăscut se află în grija Sf. Pantelimon.