joi, 16 mai 2013

CAMPANIA ŞANSE PENTRU FIECARE COPIL - LĂSAŢI COPIII ÎN VIAŢĂ!

În conformitate cu recomandarea Patriarhiei Române, Cercul socio-cultural Ateneul Sf. Pantelimon susţine iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi” care are drept scop protejarea juridică în Uniunea Europeană a demnităţii, a dreptului la viaţă şi a integrităţii fiecărei fiinţe umane de la concepţie, potrivit competenţelor Uniunii Europene. 

În acest sens, în data de 26 mai 2013 cercul socio-cultural Ateneul Sf. Pantelimon va iniţia acţiunea de strângere de semnături intitulată ŞANSE PENTRU FIECARE COPIL de la credincioşii comunităţii parohiale Sf. Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti.

Orice cetăţean român cu vârsta de peste 18 ani are posibilitatea să susţină iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi” prin completarea formularului electronic de la adresa


DIN ARHIVA: 
Dreptul la înhumare
al copiilor morţi înainte de naştere,
implicit cei ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină
Din pacate, noul cod penal românesc e pe cale să nu recunoască statutul de persoană legală a fătului de până la 24 de saptamani (art. 199, alin 6), conform amendamentului introdus de deputatul Florin Iordache. Este trist ca societatea noastră lasă lucrurile să ajungă aici. Dar, întrucât nu este votat încă, sperăm că se mai pot face schimbari. Chiar dacă pentru prima dată în legislaţia românească un copil nenascut este declarat persoană umană, această prevedere legală nu este satisfăcătoare din punct de vedere teologic pentru că limita recunoaşterii legale a umanităţii copilului nenăscut trebuie extinsă la mai puţin de 24 săptămâni, ştiut fiind faptul că "omul este om din secunda concepţiei sale".
De ce, oare, omul politic nu s-a gândit şi la următoare situaţie? Trăim într-o societate în care primim la cerere un apendice, o măsea extrasă sau un bucăţi dintr-un organ genital, dar trupurilor copiilor morţi înainte naştere - mai ales ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină - nu pot fi recuperate de părinţi spre a fi înhumate, ci, ca o regulă generală, dar cu origine în practicile oculte, sunt incinerate automat. Această incinerare a copiilor, consideraţi “gunoaie sau reziduri umane de care te debarasezi în mod igienic”, îşi are originea şi în teoria unuia din primii susţinători ai incinerării corpurilor de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, binecunoscutul povestitor Jacob Grimm. În 1849, într-o comunicare făcută la Academia din Berlin, Jacob, unul din celebrii fraţi Grimm care au scris printre altele şi povestea lui “Hansel şi Gretel”, „emisese ipoteza că arderea unui cadavru însemna, ca în cultele păgâne din antichitate (tendinţă umanistă care a pregătit curentul iluminist de mai târziu), jertfa celui mort în faţa divinităţii”.

A fost o vreme în care oamenii aduceau lui Dumnezeu jertfe sângeroase. Aceste jertfe din sânge de animal sau chiar uman nu mai nici o valoare în zilele noastre, când, datorită Mântuitorului Hristos, am aflat că Dumnezeu vrea să avem milă faţă de oameni: “Duceţi-vă şi vă învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă” (Mt. IX, 13). Din păcate, teoriile de genul celei susţinute de Jacob Grimm au permis ca astăzi să existe o adevărată industrie a incinerării care practică, printre altele, inclusiv arderea trupurilor copiilor nenăscuţi, mai ales cei ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină. Dar, datorită Mântuitorului Hristos, astăzi, arderea trupurilor nu mai înseamnă o pietate faţă de divinitate, ci, după cum scria Tertulian, o „cruzime faţă de corp”.

 Noi, creştinii, considerăm incinerarea o formă de cruzime faţă de trup, fie el uman sau animal, care a fost desfiinţată de jertfa Mântuitorului nostru Hristos. Rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor, păstrate uneori în chip minunat, sunt o dovadă a atenţiei pe care creştinii îl acordă trupurilor, chiar dacă recunosc faptul că sufletul, după moarte, se desparte de trup, după cum spunea Sf. Ap. Pavel: „Căci pentru mine viaţa este Hristos şi moartea un câştig. (...) doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine” (Filipeni I, 21).

Concepţia creştină conform căreia “trupul este templul sufletului”, pe baza căreia considerăm incinerarea drept „o cruzime fata de corp”, ne determină să pledăm în favoarea unei Legi româneşti care să apere dreptul la înhumare al copiilor născuţi morţi, inclusiv cei ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină. În România de astăzi, datorită unui vid juridic, este încălcat dreptul constituţional conform căruia Statul trebuie să înlesnească Cultelor din România asistenţa religioasă în spitale (art. 29, alin. 5). Scăpându-se din vedere faptul că asistenţa religioasă se referă şi la înhumarea trupurilor copiilor născuţi morţi (după decesul in utero sau printr-o întrerupere medicală de sarcină), copiii mamelor care se aflau în primele luni de sarcină nu beneficiază de o recunoaştere oficială a existenţei trupului lor. Această anomalie juridică, care împiedică organizarea de funeralii pentru copiii născuţi morţi, mai ales cei ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină, este determinată de arbitrariul eliberării unui certificat de deces şi a adeverinţei de înhumare.
În acest caz, eliberarea unui certificat de deces şi a adeverinţei de înhumare presupune automat înscrierea copiilor morţi, inclusiv ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină, în registrele Stării civile. Motivul împiedicării obţinerii unui astfel de document este acela că, prin întocmirea unui act copilului mort înainte de cel puţin şase luni de naştere se încalcă „dreptul” la avort şi contracepţie. În consecinţă, acest lucru ar însemna recunoaşterea implicita a faptului că avortul şi contracepţia sunt crime împotriva unei fiinţe umane sau, mai clar, crime împotriva umanităţii, dacă ar fi să ne exprimăm cu ajutorul unei sintagme care a făcut deja carieră.

Soluţia pe care o întrevedem este aceea ca în atribuţiile preotului care asigură asistenţa religioasă în spital să fie inclus dreptul de a solicita înhumarea trupurilor tuturor copiilor născuţi morţi (după decesul in utero sau printr-o întrerupere medicală de sarcină), inclusiv cei ai copiilor morţi în primele luni de sarcină, eliminandu-se, in aces caz, raspunderea penala. În baza acestui drept, preoţii care asigură asistenţa religioasă în spitale vor fi abilitaţi să conducă la groapă, dar fără a săvârşi slujba înmormântării, trupurile tuturor copiilor născuţi morţi nebotezaţi (după decesul in utero sau printr-o întrerupere medicală de sarcină). Şi, la acest capitol considerăm că există suficiente precedente care ne determină să credem că Biserica Ortodoxă Română îşi va susţine preoţii care vor dori să asiste religios la înhumarea trupurilor copiilor născuţi morţi, chiar dacă acestia nu sunt botezati. Precizam ca, in acest caz, serviciul religios consta numai în conducerea la groapă a celor decedaţi!

În această situaţie, ştiut fiind faptul că preotul nu poate asista religios fără existenţa unui certificat de deces şi a adeverinţei de înhumare, singura problemă care rămâne de rezolvat îi revine, în acest caz, doar Statului. Statul are obligaţia de a preciza starea civilă a copiilor morţi, inclusiv cei ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină, care urmează să fie înhumaţi sau incineraţi. (Autor: Pr. TELEANU BOGDAN-AUREL, iniţiativă din 2009)

REVISTA PRESEI:

I. Strigătele din burta mamei ale copiilor de cenuşă - Cotidianul Ziarul Lumina (Raluca Brodner)

În România zilelor noastre, fetuşii de până la 24 de săptămâni, morţi în uter, nu pot fi îngropaţi, deoarece, din punct de vedere legal, ei nu există. Primăriile refuză să elibereze certificate de deces (în lipsa certificatelor de naştere) şi autorizaţii de înhumare, şi de aici drama părinţilor care doresc să-şi îngroape copiii morţi înainte de naştere. Din cauza vidului legislativ, aceste fiinţe nevinovate, unele iubite de părinţi, altele nu, sunt considerate "deşeuri biologice", ca atare, sunt incinerate împreună cu alte "deşeuri" ale blocului operator. Aşadar, trăim într-o societate în care demnitatea umană este condiţionată de o lege făcută de oameni, care întârzie să apară, cutremurător, în defavoarea lor. Cine dă oamenilor puterea de a decide dreptul la viaţă, la demnitate, al unui alt om? Cât de obiectivi putem fi în acest sens, atât timp cât nouă, celor vii, nu ni s-a refuzat dreptul de a ne naşte? Şi dacă ni s-ar fi refuzat?

Lipsa unui mormânt pentru pruncii lor - acesta este unul din marile regrete ale mamelor care îşi plâng neîncetat copiii născuţi morţi. Asemenea femeilor care îşi strigă durerea prin intermediul Organizaţiei EMMA (fondată de Bianca Brad din dorinţa, spune dumneaei, "de a oferi alinare tuturor celor care au trecut şi vor trece printr-o dramă asemănătoare cu a mea"), alte câteva mii de mame, din întreaga ţară, la care se adaugă şi taţii micuţilor, trăiesc una din cele mai traumatice experienţe psihice şi sufleteşti prin care le este dat să treacă ca părinţi. Aceşti oameni nu vorbesc despre tragedia care îi marchează pe viaţă. Nu mai au putere. Preferă să închidă în ei rana şi deseori devin depresivi. Din păcate, în România nu există un statut legal al fătului, şi de aici lipsa de informaţii, a consilierii şi a susţinerii acordate părinţilor.

Confuzie
Suferinţa înăbuşită a părinţilor ai căror copii s-au grăbit să plece din această lume, suferinţă pe care mulţi dintre noi ne facem că nu o vedem, porneşte de la discuţiile referitoare la recunoaşterea umanităţii copilului. De când începe viaţa? Când avem de-a face cu un om? Când este recunoscut statutul de persoană legală a fătului? Sunt câteva dintre întrebările antrenate la noi, şi în toată lumea, între adepţii pro viaţă şi cei anti-viaţă. Din nefericire, în România, astfel de dezbateri, menite să clarifice situaţia, sunt prea puţine, fără rezultate concrete şi deseori confuze. Dincolo de lipsa de informaţii referitoare la acest subiect, asupra noastră, a indivizilor acestei societăţi, planează o mare vină cauzată de lipsă de solidaritate, iniţiativă şi implicare.
Biserica Ortodoxă recunoaşte omul din momentul conceperii. "Din punctul de vedere al învăţăturii de credinţă ortodoxă, omul este persoană din momentul conceperii. Dacă legea românească, şi nu numai, prevede că de la 24 de săptămâni pruncul este om, aceasta este o greşeală din punct de vedere teologic. În momentul conceperii, Dumnezeu face această minune a unirii materiei cu sufletul, şi putem vorbi de o fiinţă umană, cu trup în formare (chiar dacă este în fază incipientă, embrionară), şi suflet, care este partea nemuritoare a fiinţei umane", spune Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, preşedinte al Consiliului etico-juridic al Patriarhiei Române.

Alte voci susţin că viaţa există din clipa în care inima fătului începe să bată. Unii spun că viaţa se formează de la 17 săptămâni, iar alţii consideră că darul cel nepreţuit îl primim de la 24 de săptămâni.

Oameni contra oameni.Concret, medicii români recunosc persoana din a 24-a săptămână de sarcină, deoarece, începând cu această dată, fătul este potenţial viabil (poate avea şanse de supravieţuire) în mediul extrauterin, dată fiind aparatura medicală de care dispunem momentan. După definiţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) din 1977, un copil poate fi declarat viabil în condiţiile în care este mai mare de 22 de săptămâni sau cântăreşte peste 500 de grame. În prezent, legislaţia românească recunoaşte fătul ca persoană din momentul în care are certificat de naştere, ca urmare a declarării sale la Starea civilă, dar nici o lege românească nu recunoaşte, şi nu a recunoscut vreodată, statutul juridic al copilului născut mort până la 24 de săptămâni. De ce? "Medicii şi juriştii atei nu vor fi deloc încântaţi să acorde un drept la înhumare copiilor morţi în uter, pentru că astfel ar trebui să recunoască drepturile copilului din uter în general, ceea ce ar contraveni filosofiei pro avort, şi nu îşi permit acest risc. Totuşi, chiar în retorica lor, unde copilul mort în pântece este privit ca un apendice scos, se poate stabili să se acorde dreptul persoanelor de a solicita spre înhumare copiii morţi în pântece, chiar şi a unor părţi din corpul lor, dacă doresc (membre amputate), însă în mod sigur se va impune respectarea anumitor cerinţe sanitare privind transportul etc.", declară părintele Ionuţ Corduneanu, Vicar administrativ patriarhal.
 
Din cauza acestui vid legislativ, anual, sute de părinţi nu-şi pot îngropa pruncii, iar dacă o fac, gestul lor este la limita legii. Aceşti copii morţi, iubiţi şi doriţi de părinţii lor sunt consideraţi "deşeuri biologice" şi sunt incineraţi în crematoriul spitalului sau de către firme specializate.

Am amintit de copiii plecaţi dincolo, iubiţi de părinţi şi de suferinţa acestora. Există însă şi categoria copiilor morţi, aşa-numiţii avortoni, respinşi de propriii părinţi, părăsiţi în maternităţi, care îşi găsesc "odihna" tot în flăcările crematoriului. Dincolo de ignoranţa legii în ceea ce priveşte demnitatea umană, în cel de-al doilea caz avem de-a face cu lipsa de interes a părinţilor pentru copiii lor, cu furia acestora împotriva propriului sânge. Carmen Georgescu, medic primar obstetrică-ginecologie de la Maternitatea Giuleşti din Capitală, spune: "Concepţia oamenilor. Este dureros… Faptul că nu vor să renunţe la avort, faptul că sunt fete tinere care nu ştiu ce e viaţa, care nu vor să ştie..."

Paula Lupu, asistent-şef Secţia obstetrică-ginecologie, de la Spitalul Filantropia, Bucureşti, adaugă: "Cel mai adesea, cele care recurg la avort sunt tinerele. Să le faci să se răzgândească e o luptă grea."

Recunoaşterea statutului de persoană în România. În prevederile noului Cod penal, ca şi în Codul penal în vigoare, nu se face nici o referire la statutul de persoană legală al fătului.

În 2009, deputatul Florin Iordache, membru în Subcomisia parlamentară de analiză a Codului penal, a venit cu un amendament la noul Cod penal, în care propunea recunoaşterea copilului mort înainte de naştere, ca persoană, de la 24 de săptămâni. Iniţiativa deputatului Iordache a atras protestul asociaţiilor religioase.

"În momentul în care recunoşti legal un copil de la 24 de săptămâni, înseamnă că până la 24 de săptămâni poţi să faci oricând avort şi se poate extinde la orice categorie de vârstă, cum a fost cazul fetiţei din Iaşi, dusă în Anglia. Întrebarea este: până în 24 de săptămâni copilul este persoană umană sau ce este? Nu este clar statutul copilului până în 24 de săptămâni", spune Larisa Iftime, preşedinta Asociaţia Provita Media, Bucureşti.

La întrebarea adresată indirect de reprezentanta Provita Media, Florin Iordache declară: "Cei care au mai multă expertiză pot veni cu nişte amendamente. Sunt anumite raţiuni medicale. Partea medicală a venit cu 24. Punct. Acum mă apuc să văd ce înseamnă 24? În comisia juridică, unde sunt majoritatea jurişti, nu avem expertiză pe toate subiectele, cum este acesta - medical. Este un subiect pe care nu îl stăpânesc. De la Colegiul Medicilor luaţi expertiza". Domnul Iordache a venit cu aceeaşi recomandare, de a căuta răspunsuri, mai departe, la Colegiul Medicilor, referitor la dreptul copiilor născuţi morţi de a fi îngropaţi.

"Depinde cine este mai puternic din punct de vedere social". "Consider că fătul are drepturi juridice din momentul fecundaţiei, din momentul în care a apărut oul şi ulterior embrionul. Din momentul acela el poate fi persoană juridică, pentru că acelaşi lucru s-a discutat vizavi şi de procedurile de fertilizare in vitro. Adică, au existat păreri precum embrionul nu este o formă de viaţă. Embrionul este forma primară de viaţă. Că el poate să evolueze sau se poate opri din evoluţie, asta este cu totul altceva", declară prof. dr. Bogdan Marinescu, medic primar obstetrică-ginecologie, directorul Maternităţii Giuleşti din Bucureşti.

Cât priveşte recunoaşterea legală a fătului până în 24 de săptămâni, prof. dr. Bogdan Marinescu spune: "În situaţia aceasta vă pun în faţa altei probleme: întreruperea de sarcină la cerere. Nu discutăm de cea terapeutică, atunci când produsul de concepţie este malformat sau nu are şanse de evoluţie sau evoluţia sarcinii riscă agravarea unei afecţiuni mai mare. Discutăm apropo de întreruperi de sarcină la termen, legale, cu 12 săptămâni şi aşa mai departe. Ce facem? Îl dai cu drepturi legale? Este răspunsul la întrebarea adresată."

Să înţelegem că fetuşii până în 24 de săptămâni nu sunt oameni?

Bogdan Marinescu răspunde: "Întrebaţi Comisia juridică a Parlamentului. Pentru că aceeaşi întrebare v-am pus-o eu. Înseamnă că dacă faci în mod legal o întrerupere a cursului sarcinii, pe o sarcină normală, în evoluţie, la 10 sau la 11 săptămâni şi dacă îi dai statut legal, asta înseamnă pruncucidere. Şi intrăm în altă treabă. De aici nu mai există decât un pas la ceea ce au făcut polonezii cu scoaterea în afara legii a întreruperii sarcinii la opţiunea femeii.

Prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România şi al Societăţii Române de Bioetică, spune: "Din momentul conceperii este persoană şi are nişte drepturi. Există şi declaraţii ale Consiliului Europei privind drepturile embrionilor, doar dacă este considerat embrion. Este o dezbatere strict filosofică şi socială. Depinde cine este mai puternic din punct de vedere social. Unii spun că din momentul conceperii, alţii că de la 24 de săptămâni, alţii de la 17 săptămâni. Nu avem criterii ştiinţifice pe baza cărora să stabilim clar, deja este de concepţie de viaţă. Cert este că de la 11, 12 săptămâni fătul se fereşte de forceps. Există Strigătul mut, celebrul film, în care se arată cum un mare adept al avortului, care a practicat câteva mii, a filmat un astfel de avort, şi când a văzut cum fătul se apără în apropierea chiuretei, în momentul acela a devenit pro viaţă".

Ce este de făcut? "Din punct de bisericesc li se recunoaşte demnitatea de oameni. Prin pogorământ, printr-o îngăduinţă a Bisericii, aceşti prunci născuţi înainte de vreme, nebotezaţi, şi care au murit trebuie îngropaţi într-o anumită parte a cimitirului, pentru că sunt, totuşi, fiinţe umane. Chiar dacă mamele nu mai vor să ştie, medicul, asistentele ştiu ce posedă. Trebuie rânduite persoane speciale şi, cu ajutorul preoţilor din spitale, trebuie îngropate într-o anumită parte a cimitirului. Important este să fie îngropaţi. Preoţii ar putea face o slujbă de binecuvântare a materiei. Nu cred că este greşit- nu i se aplică Taina Botezului, nu poate fi înmormântat, pentru că nu a fost botezat -, aşa cum există slujbe de binecuvântare a apelor, a oricăror materii, tot aşa ar putea fi şi în acest caz. Stropiţi cu agheazmă şi lăsăm ca Taina Preasfintei Treimi să rânduiască cele de cuviinţă. Dar noi o minimă datorie ar trebui să ne-o facem faţă de aceste fiinţe umane care au murit înainte de vreme, nu din vina lor, ci, de cele mai multe ori, din vina părinţilor. Drept urmare, părinţii trebuie să fie şi ei responsabilizaţi, conştientizaţi, consiliaţi şi să li se recomande să se pocăiască şi să li se citească rugăciunile de pocăinţă. Ar fi frumos ca mama care a pierdut sarcina să se ocupe chiar ea de îngroparea copilului", arată Episcopul-vicar patriarhal Ciprian Câmpineanul.

"Copilul născut mort să fie declarat persoană umană din clipa conceperii sale şi să fie recunoscut statutul de persoană legală a fătului din momentul conceperii sale", consideră preotul Aurel-Bogdan Teleanu, care, în 2009, a propus un proiect de lege pentru recunoaşterea "dreptului la înhumare a copiilor morţi înainte de naştere, implicit cei ai mamelor care se aflau în primele luni de sarcină."

"O persoană umană se deosebeşte de celelalte specii prin compasiune şi respect pentru demnitatea fiinţei. Aceasta este şi tradiţia samarineană a profesiei medicale. Copilul se poate da părinţilor, respectând toate reglementările privind transportul unui produs biologic, ceea ce implică nişte cheltuieli, pe care unii părinţi nu şi le pot permite", consideră prof. dr. Vasile Astărăstoae. Referitor la refuzul unor cadre medicale de a da copilul părinţilor, preşedintele Colegiului Medicilor din România remarcă: "În lumea medicală mai avem mult de lucrat în ceea ce priveşte educaţia. Să ne amintim că am avut de-a face cu o perioadă lungă de ateism agresiv, cu o anumită concepţie. Tocmai pentru că reglementarea legală este atât de ambiguă, există frica."
"Mă lupt cu nişte giganţi acum, dar ştiu că o să reuşesc, chiar dacă sunt un simplu om. Cum poţi să-i spui unei mame: "Tu n-ai avut un copil, e un deşeu biologic", pentru că nu a făcut 24 de săptămâni? Ceea ce am remarcat în general, lucrurile încep să se mişte atunci când cineva suferă, când trece printr-o traumă personală foarte puternică, de orice natură. Asta nu înseamnă că sunt oameni care fac să se întâmple nişte lucruri pentru că, efectiv, aşa sunt construiţi… numai că aceştia sunt foarte puţini. Ani de zile nu s-a vorbit despre acest subiect, am spart un subiect tabu, acum sunt căutată de persoane care chiar vor să facă ceva. Eu nu îmi fac probleme că nu voi reuşi, e nevoie de timp, de putere, energie, răbdare", arată Bianca Brad, fondatoarea Organizaţiei EMMA, care se recomandă "mama unui băieţel pe Pământ şi a unei fetiţe, în Ceruri!".

"Cel mai greu este de îndurat faptul că nu am un mormânt la care să merg şi să-mi cer iertare, să spun o rugăciune. Dar mai ales să-mi cer iertare." (N.M., 10 martie 2008)

"Mă simt vinovată că nu am făcut totul să mi-l iau acasă şi să-l îngrop creştineşte... Nu ştiu, cred că nu am ştiut ce fac... şi nimeni nu mi-a zis că trebuie luat acasă." (anonim, 6 iulie 2008)

"Nici măcar nu mi-au mai adus-o să o văd sau măcar să mă întrebe dacă vrem să o îngropăm." (Elena, 8 februarie 2008)

"Teodora a fost incinerată la morga spitalului şi am îngropat o urnă cu cenuşă, ceea ce am acceptat atunci, deoarece toţi au vrut să mă scutească de o altă tragedie care ar fi putut rezulta dacă aş fi văzut trupuşorul fără viaţă. Azi îmi pare rău..." (Judit, 22 februarie 2008)
*Sursa: www.organizatiaemma.ro

II. VARSTA DE LA CARE FATUL ESTE PERSOANA LEGALA, SUBIECT DE CONTROVERSE RELIGIOASE SI CIVICE: Biserica ar vrea ca noul Cod penal sa interzica avortul - Gardianul (Val Valcu, Dumitru Manolache), marti, 14 aprilie 2009, nr. 2078

Noul Cod penal ar putea interzice avortul daca fatul de pâna la 24 de saptamâni capata statutul de persoana legala. In prezent, parintii care vor sa-si ingroape fatul mort in uter la fel ca pe un copil se izbesc de refuzul primariilor, care nu vor sa elibereze certificate de deces si autorizatii de inhumare. Deputatii care lucreaza la elaborarea noilor coduri sustin ca vor reglementa situatia astfel incât legea sa permita si ingroparea fatului cu vârsta sub 24 de saptamâni de sarcina, dar si avortul.
Grupari religioase, dar si oameni obisnuiti au solicitat ca fatul mort sau avortat sa poata fi ingropat, respectandu-se demnitatea fiintei umane. In actuala legislatie, actele necesare inhumarii presupun existenta unei “persoane legale” careia sa i se elibereze certificatul de deces. “Am avut un singur caz in peste 30 de ani, cand familia a dorit sa ingroape fatul mort si stiu ca au avut mari dificultati la primarie”, ne-a declarat prof. dr. Florin Nanu, de la Spitalul Caritas. “Pana acum vreo patru ani, o calugarita venea si lua avortonii, pe care ii ingropa undeva, pe terenul Bisericii, ne spune si prof. dr. Bogdan Marinescu. Cam la limita legii, cred, de aceea este posibil sa fi renuntat. Ar trebui gasita o solutie legala”. Fatul mort sau avortonul este considerat deseu biologic si este incinerat in crematoriul spitalului sau de catre firme specializate. Medicii considera ca se poate face avort la cerere pana in saptamana a 14-a de sarcina si avort terapeutic pana in saptamana 24, dincolo de care se vorbeste doar de nastere inainte de termen. Folosindu-se de aceasta clasificare medicala, legiuitorul recunoaste umanitatea fatului nenascut incepand din a 24-a de saptamana de sarcina.
Fatul nu este gunoi uman de care te debarasezi in mod igienic.Conceptia crestina considera trupul omului drept templu al sufletului si deci incinerarea este apreciata drept o “cruzime fata de corp”. Iata de ce mai multi preoti pledeaza in favoarea unei legi care sa apere dreptul la inhumare a copiilor nascuti morti, inclusiv cei ai mamelor care se aflau in primele luni de sarcina. Aceasta idee este exprimata de preotul Aurel Bogdan Teleanu pe blogul personal ateneulsfantuluipantelimon blogspot.com. Sfintia sa apreciaza faptul ca, pentru prima data in legislatia romaneasca, un copil nenascut este declarat persoana umana, dar considera prevederea legala nesatisfacatoare din punct de vedere teologic, pentru ca limita recunoasterii legale a umanitatii copilului nenascut trebuie extinsa la mai putin de 24 de saptamani, stiut fiind faptul ca «omul este om din secunda conceptiei sale». “Traim intr-o societate in care primim, la cerere, un apendice, o masea extrasa sau bucati dintr-un organ genital, dar trupurile copiilor morti inainte de nastere nu pot fi recuperate de parinti spre a fi inhumate, ci sunt incinerate automat ca «gunoaie sau reziduuri umane de care te debarasezi in mod igienic». Aceasta anomalie juridica este determinata de arbitrariul eliberarii unui certificat de deces si a adeverintei de inhumare, care ar presupune automat inscrierea copiilor morti, inclusiv ai mamelor care se aflau in primele luni de sarcina, in registrele Starii Civile. Motivul impiedicarii obtinerii unui astfel de document este acela ca, prin intocmirea unui act copilului mort inainte de cel putin sase luni de nastere, se incalca dreptul la avort si contraceptie”. Parintele vede o solutie care ar rezolva problema in acordarea dreptului preotilor care asigura asistenta sociala in spitale sa solicite inhumarea tuturor copiilor nascuti morti. Totodata, in baza acestui drept, respectivii preotii ar trebui sa fie abilitati sa conduca la groapa, dar fara a savarsi slujba inmormantarii, trupurile tuturor copiilor nenascuti, morti nebotezati.
Noua prevedere nu recunoaste ca viata incepe in momentul conceptiei.Prevederile legale sunt criticate si de catre Bianca Brad, fondatoarea organizatiei E.M.M.A. ”Problema de fond este: de cand se recunoaste identitatea vietii, ne-a declarat Bianca Brad? Cum adica, pana la 24 de saptamani fatul nu reprezinta nimic si, asa dintr-o data, este om?”. La randul sau, domnul Bogdan I. Stanciu, presedintele filialei Bucuresti a Asociatiei “Provita” pentru nascuti si nenascuti, ne-a declarat: “Noi militam pentru recunoasterea drepturilor persoanelor nenascute incepand cu momentul conceptiei, pentru ca atunci incepe viata. Recunoasterea fatului ca om va insemna o multitudine de schimbari, inclusiv de atitudine, si poate chiar deschiderea unei dezbateri publice asupra momentului de inceput al vietii si asupra dreptului la viata al copilului nenascut”. Amendamentul propus de deputatul PSD Florin Iordache la noul Cod Penal a fost, de fapt, cel care a generat protestul asociatiilor religioase. L-am intrebat pe domnul deputat daca s-ar putea da dreptul familiilor sa-si ingroape copiii nenascuti, indiferent de varsta, mentinand in acelasi timp si dreptul femeilor la avort. “Am discutat cu reprezentantii Colegiului Medicilor, in functie de expertiza carora s-au facut unele amendamente, ne-a declarat domnul Iordache. Reglementarea modului in care se va face inhumarea nu tine de articolele de Cod Penal discutate, care se refera strict la avort. Vom tine seama de propunerile avansate de gruparile religioase si vom introduce aceste modificari in alte articole ale codului”. (doc 1)

 III. Dreptul la inhumare al copiilor mamelor de ingeri, 12 May, 2009, Drepturile pacientilor, Initiative,amendamente,declaratii politice Recomanda acest articol
Urmare a acestui material,
Bogdan Teleanu s-a adresat Senatorului Urban Iulian cu solicitarea de a lua in calcul elaborarea unei initiative legislative care sa vizeze acordarea dreptului la inhumare al copiilor mamelor de ingeri. Senatorul Urban Iulian declara faptul ca va incepe sa lucreze la o initiativa legislativa in acest sens :" Consider extrem de importanta aceasta solicitare venita din zona societatii civile. Trebuie sa acoperim toate aceste situatii, pentru ca statul roman este obligat sa vina macar cu o contributie mica insa de suflet, pentru a alina drama acestor familii si/sau femei care isi pierd copii la nastere ori inainte de nastere. Romania trebuie sa devina un stat democratic, care nu poate exista in conditiile in care nu este preocupat de absolut toate problemele cu care se confrunta cetatenii sai, pentru ca valoarea unei tari nu este data de teritoriul sau geografic ci de calitatea si valoarea celor care o locuiesc".

---------- Forwarded message ----------From: Bogdan Teleanu
Date: 2009/5/12Subject:
Dreptul la inhumare al copiilor mamelor de ingeri

Stimate D-le Senator,
Observand copasiunea dumneavoastra pentru suferinta "mamelor de ingeri", va supun atentiei un aspect din viata acestora care sper sa gaseasca un cadru legislativ care sa le confere si dreptul al inhumarea copiilor care le-au murit in pantece. Pentru documentare va trimit alaturat doua link-uri catre doua materiale care sa va ajute sa intelegeti motivele pledoariei mele:
Cu stima,
Pr. BOGDAN-AUREL TELEANU
Comments so far »
Bogdan Stanciu said
am May 12 2009 @ 9:49 pm
Bun gasit,
D-le Urban,
Iti transmit si pe aceasta cale aprecierile noastre pentru activitateaexceptionala depusa in aceste doar 6 luni de mandat.

De data aceasta iti scriu in legatura cu initiativa propusa in interesulmamelor care doresc sa isi poata ingropa copiii nascuti morti.

Noi suntem dispusi sa sustinem aceasta initiativa, dar ne-am dori foartemult ca din ea sa se poata extrage maximul de beneficii pentru valorile pecare le impartasim, se pare, cu totii.

Dupa cum cunosti, organizatiile noastre se ocupa cu protejarea vietiiumane in toate stadiile, dar si cu promovarea demnitatii fiintei umane, intimpul vietii ca si DUPA moarte.

Pentru aceea, ne dorim ca aceasta lege nu doar sa se permita ingropareacopiilor nascuti morti sau sa sileasca medicii la schimbarea atitudiniifata de parintii indurerati, dar in acelasi timp sa interzica practici pecare le consideram nedemne, cum ar fi asimilarea fetilor morti cudeseurile medicale, arderea sau utilizarea lor pentru productia decosmetice etc.

Problemele ridicate sunt foarte delicate si foarte mari, medical, bioeticsi juridic. Intrucat ceva imi spune ca vei fi, si pentru aceastainitiativa, varful de lance in Parlament, iti adresam rugamintea de alucra cu totii impreuna pentru un rezultat optim. De asemenea, ni se pare obligatorie consultarea Consiliului Etic si Juridic si a Comisiei deBioetica ale BOR.

Oricum, noi consideram ca acasta initiativa trebuie sa plece, din parteasocietatii civile, de la Bianca Brad si EMMA, deci ea ar trebui sa facaprimul pas.

Cu aceeasi pretuire,
–Bogdan I. StanciuPresedinte, Asociatia Provita Bucuresti
tel. (40) 0722 190 685 - fax (40) 31 815 27 80
 doc. 3)

REVISTA PRESEI:
1 „Unul dintre noi“ - şanse pentru fiecare copil - Cotidianul ZIARUL LUMINA, 18 mai 2013
Cercul socio-cultural „Ateneul Sfântului Pantelimon“ susţine iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi“, care are drept scop protejarea juridică în Uniunea Europeană a demnităţii, a dreptului la viaţă şi a integrităţii fiecărei fiinţe umane de la concepţie, conform competenţelor Uniunii Europene.
În acest sens, Cercul socio-cultural „Ateneul Sf. Pantelimon“ va iniţia în data de 26 mai 2013 campania de strângere de semnături intitulată „ŞANSE PENTRU FIECARE COPIL“, de la credincioşii comunităţii parohiale „Sfântul Pantelimon“ - Foişorul de Foc din Bucureşti.
Amintim că iniţiativa cetăţenească „Unul dintre noi“, susţinută de Patriarhia Română, solicită Uniunii Europene să înceteze finanţarea activităţilor care includ distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetării, ajutorului pentru dezvoltare şi sănătate publică. Fidelă credinţei sale că viaţa începe din momentul concepţiei (fertilizarea), Patriarhia Română atrage atenţia asupra faptului că distrugerea de embrioni umani este un act inacceptabil din punct de vedere spiritual-moral.
În acest sens, Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile europene şi Comisia Episcopatelor (Romano-Catolice) din Europa (COMECE) au susţinut activ amendarea în Parlamentul European a articolelor care privesc aspecte etice (în special problema finanţării cercetării pe embrioni umani) ale noului program-cadru de cercetare 2014-2020 Orizont 2020.
Prevăzută în art. 11 (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, o iniţiativă cetăţenească europeană trebuie susţinută de cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii Europene, provenind din cel puţin 7 state membre din cele 27, pentru a invita Comisia Europeană să elaboreze o propunere legislativă corespunzătoare în domeniu. 
Orice cetăţean român cu vârsta de peste 18 ani are posibilitatea să susţină iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi“ prin semnarea formularului de susţinere ce poate fi descărcat şi imprimat de pe site-urile Patriarhiei Române: www.patriarhia.ro, www.basilica.ro, www.ziarullumina.ro şi www.orthodoxero.eu sau prin completarea formularului electronic on-line de la adresa: https://ec.europa.eu/citizens-initiative/ECI-2012-000005/public/index.do.... Puteţi descărca, de asemenea, acest formular în format pdf de pe site-urile menţionate, iar după ce îl completaţi, îl depuneţi la parohia de care aparţineţi.

2. Unul dintre noi“ - Radio Trinitas, 30 mai 2013