joi, 24 decembrie 2009

Scenetă de Crăciun: O POVESTE DE CRACIUN

Distributie: Povestitor, Moş Crăciun, Fecioara Maria, Bătrânul Iosif, Hangiul, Femeia hangiului, Trei păstori, Trei magi, îngerul cu steaua, copii

Cadru:
Într-o parte a scenei este ieslea amplasată sub tradiţionalul brad de Crăciun. În partea opusă, sunt două scaune pe care stau un preot şi un povestitor. Sceneta începe cu cei doi vorbind unul cu altul, în timp ce restul personajelor vor intra în scenă treptat.
Preotul: Şi iarăşi e Crăciunul. O grămadă de lucruri de făcut. Dar ar trebui să-mi fac timp şi pentru acesta. Eşti aici din aceeaşi cauză ca şi mine?
Povestitorul: Dar tu din ce cauză eşti?
Preotul: Ca să văd din nou povestea Crăciunului…. Sceneta cu Naşterea Mântuitorului nostru Hristos.
Povestitorul: Rămâi aici! Cred că se vede bine din acest loc. Este un loc excelent, iar piesa tocmai începe.

PARTEA 1:
Povestitorul (ridicându-se de pe scaun şi adresându-se publicului): În acea vreme, Bethleemul era în fierbere. Târgul era plin de oameni care se grăbeau, se împingeau să ocupe câte o gazdă şi să-şi termine treburile importante pentru care fuseseră chemaţi de conducătorii vremii în acest oraş. Nimeni nu a luat seama la bărbatul grijuliu şi femeia însărcinată care tocmai sosisere, căutând şi ei, la rândul lor, un loc în care să înnopteze. Priveau neliniştiţi mulţimea oamenilor grăbiţi să-şi găsească un loc unde să-şi un adăpost peste noapte. Apoi, s-au oprit în dreptul unui vechi han, bătând sfios la uşă. Dinăuntru se auzi o voce morocănoasă care le-a zis:
Hangiu (cercetându-i cu o privire arogantă din cap până în picioare): Aţi venit să cerşiţi un loc de odihnă?
Bătrânul Iosif: Să cerşim?!
Hangiu (pe un ton tăios): Las` că vă ştiu eu pe voi ăştia! Vreţi să primiţi totul numai din milă. Ce aş putea primi de la voi pentru un pat pe care să vă întindeţi oasele obosite de drumul lung şi istovitor? Poate că numai praful de pe picioarele voastre … Ha, ha, ha… (râzând).
Bătrânul Iosif (privind cu amărăciune la Fecioara Maria): Mi se pare că aici nu găsim nimic din ce ne-ar trebui nouă. Hai să mergem mai departe (dau să plece, întorcând spatele hangiului).
Fecioara Maria (privind cu ochi rugători pe bătrânul Iosif): Dumul lung şi-obositor, printr-un neam neprimitor, tare mult mă-ngrijorează, Iosif. E târziu, sunt obosită şi mă simt şi prigonită de a lumii răutate.
Femeia hangiului (cercetând cu milă pe cei doi care dau să plece): Ia, staţi aşa!! Mi se pare că eşti pe calea de-a naşte, femeie. Unde să pleci? N-o să mai găsiţi nicăieri vreun loc în care să vă plecaţi capul; e întuneric şi frig de îţi îngheaţă pielea pe tine. Uite, vă propun un târg! Dacă îmi lăsaţi măgarul vostru, vă dau voie să înnoptaţi în grajd la noi. (apoi, adaugă cu ironie în glas) Iar, când s-or întoarce păstorii cu vitele, nu veţi duce lipsă nici de căldură. Puteţi merg şi înnopta acolo. (Către Fecioara Maria, făcând cu ochiul şi împingându-o obraznic cu umărul) Ce zici?
Fecioara Maria (ca pentru sine, aşezându-se împreună cu bătrânul Iosif în dreptul ieslei, sub brad): Ei se mulţumesc c-un măgar în loc să se bucure de darul special pe care, în această noapte, îl va primi întreaga lume: Naşterea lui Mesia.
Femeia hangiului: Pai, ce altceva puteţi să îmi daţi voi mie? Din câte văd, nu aveţi nici măcar o desagă. Cât despre copiii, nu ne plac; nici mie, nici hangiului. Sunt prea gălăgioşi.
Fecioara Maria: Nu înţelegi nimic! E vorba de cu totul altceva; despre un cadou dumnezeiesc. Aşteaptă, doar, miezul nopţii. Când se va-mplini sorocul, după cum a spus proorocul, în astă lume muritoare, într-o iesle cu mioare, Mesia va să pogoare din al Cerului lăcaş. Femeia hangiului: Încearcă să ademeneşti pe alţii cu poveştile tale. Cât despre mine, mă mulţumesc şi cu măgarul vostru. Sunt femeie muncită şi neodihnită. N-am vreme să umblu noaptea să caut prin iesle cine ştie ce nimicuri. Pe mâine dimineaţă! Mă duc să mă odihnesc.
Bătrânul Iosif (întinzând o pătură pe care să see aşeze Fecioara Maria): E încă în putere şi nu o interesează viaţa veşnică. Nu te necăji, Maria. E prea simplă să priceapă lucruri minunea din această noapte.

PARTEA a 2-a:
Hangiu (se apropie de iesle, însoţit de trei păstori): Ce se-mparte aici femeie?
Femeia hangiului (cu teamă): Eeee, nimic, bărbate. Vorbe multe şi deşarte.
Hangiu: Atunci de ce mai eşti încă aici? Treci că avem multă treabă. Uite, au venit păstorii cu vitele de la păscut şi vor să le bage-n grajd.
Primul păstor (către ceilalţi doi): Este exact aşa cum ni s-a spus.
Al doilea păstor: Aşa e! Aşa e! Pe câmp, îngerii au coborât şi din somn ei ne-au trezit…
Al treilea păstor: … Îndemnându-ne să mergem, vitele să le aducem ca să facă-n grajd căldură, pruncului ce pe lume va să vină.
Hangiu (certându-i pe păstori): Ce tot îndrugaţi. Haide! Treaba terminaţi. Vitele în grajd băgaţi, după ce le adăpaţi şi apoi, … plecaţi, plecaţi.
Primul păstor (către hangiu): Pe câmp, parcă, din a Cerului întins, o stea sfânta s-a desprins.
Al doilea păstor (către femeia hangiului): Îngeri mulţi au glăsuit, după cum s-a proorocit, că sorocul s-a-mplinit!
Al treilea păstor (către Fecioara Maria): Într-o iesle cu mioare, venit-a vremea să coboare în astă lume muritoare, un prunc sfânt, dumnezeiesc.
Fecioara Maria: Nu vă temeţi! Apropiaţi-vă! Chiar în ieslea asta-n care, aţi adus ăste mioare, ce căldură o să ţie, vă vestesc cu bucurie, Naşterea ce va să fie.
Primul păstor: Maic-a pruncului ceresc, am venit să străjuiesc şi la vreme să slujesc! Vom rămâne-aici la noapte să veghem această iesle. Nu-i aşa, fraţi, păstori?
Al doilea păstor: Noi păstorii ce pe camp, vitele păzim cu sârg, vom veghem pe mai departea la minunea ce se-ntâmplă-n această sfântă noapte.
Hangiu (strigând nervos la ei): Cu-a cui voie?
Al treilea păstor: Măi, hangiule avar, de minune n-ai habar. Dai din gură în zadar! Lasă oamenii în pace! Du-te la culcare.
Femeia hangiului (încercând să calmeze atmosfera): Mergi, bărbate, la culcare.
(Cu toţii adorm în faţa ieslei, în timp ce corul cântă colindul:
“O ce veste minunată”)

PARTEA a 3-a:

Gaşpar (către cei doi magi): Mântuirea. De asta am nevoie neapărat. Oare cât valorează în aur?
Melchior: Viaţa veşnică. Hm!? Şi eu îmi doresc asta. Dar, oare, e de vânzare?
Baltazar: O poţi avea fără să plăteşti nimic. Valoare ei adevărată este de neplătit. Chiar dacă ai încerca să economiseşti tot timpul vieţii, tot nu ai dispune de ceea ce ai nevoie ca să te mântuieşti.
Gaşpar: Şi, de unde putem lua noi mântuirea?
Baltazar: Haideţi, fraţi, la Bethleem, pe Mesia să-l găsim şi să I ne închinăm, mântuire să aflăm, frumoase daruri să-I dăm….
Împăratul Irod (ameninţător, cu sabia ridicată, le taie calea magilor): Staţi!!! De unde veniţi? Şi unde călătoriţi? Cine sunteţi? Cum vă numiţi ?
Gaşpar: Noi te cunoaştem pe tine. Eşti Irod împăratul iudeilor. Dar, văd că inima ta e plină de durere şi goliciune. Eşti tulburat. Ce s-a întâmplat?
Melchior: Noi, împărate, am venit tocmai de la Răsărit. Căutăm un Rege Sfânt, ce va veni pe pământ, să-I aducem închinare pentru-a lumii izbăvire de păcat.
Baltazar (arătând spre steaua pe care o poartă îngerul): Împăratule Iroade, să trăieşti, sănătos, să-mpărăteşti. După-această stea strălucită, preafrumoasă şi vestită, de la Răsărit venim şi sperăm să-l întâlnim pe Hristos Mântuitorul.
Gaşpar: Tot umblăm din ţară-n ţară, din cetate în cetate, şi din casă-n casă, mântuirea so aflăm, viaţă veşnică s-avem.
Împăratul Irod (cu ochi vicleni şi voce mieroasă): Despre ce mântuire vorbiţi? Şi eu vreau să trăiesc veşnic! Vă propun o afacere. Pot să ofer multe avuţii în schimbul ei. O să fiţi şi mâine aici, după ce o sa-l găsiţi, nu? (privind spre sabie): Vreau să-mi pregătesc cadoul pe care să i-l dau personal lui Mesia.
Gaşpar (către Irod): Nu putem să-l oferim noi, când l-om întâlni? Sau, vrei să i-l înmânezi personal?
Împăratul Irod: O, da, neapărat. Neapărat. Ha, ha, ha….. (iese din scenă râzând macabru)
Îngerul cu steaua: Crailor! Eu sunt îngerul lui Dumnezeu. Ascultaţi ce vă spun eu: haideţi ca să ne grăbim, spre Bethleem să pornim, pe Hristos ca să-L aflăm şi daruri să-i dăm. Uitaţi acolo-ndepărtare, minunata iesle-n care Mântuitorul s-a născut!
(Cu toţii, inclusiv cei adormiţi în faţa ieslei, cântă veseli în jurul Fecioarei Maria cu pruncul colindul: “Astăzi s-a născut Hristos”)

PARTEA a 4-a:
Povestitorul: Răsună blând spre seară al clopotelor cânt. Vine, vine, iată… Iisus pe-acest pământ. Magii i se-nchină, păstorii de asemenea, iar, îngerii din-ceruri Îl apără de rele.
Craii (îngenunchind în faţa ieslei) în cor: Doamne, Împărate sfinte, primeşte a noastră cinste, te rugăm ca să primeşti, de la noi, daruri cereşti.
Gaşpar (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Aur, că eşti împărat!
Melchior (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Smirnă, arhiereu fără păcat!
Baltazar (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Şi tămâie, ca unui Dumnezeu adevărat!
Craii în cor: De pomenire să-ţi fie, la tot neamul omenesc şi poporul creştinesc.
Fecioara Maria (fericită pentru Naşterea Mântuitorului, face o urare tuturor celor adunaţi în jurul ei): Această zi preasfinţită, sărbătoare preamărită, s-o petreceţi toţi cu bine. Pentru-a vostră-nchinăciune, s-aveţi zilele senine. Darul mântuirii l-aţi aflat!
Femeia hangiului (supărată): Asta e valabil şi pentru mine? Eu toată viaţa am făcut doar rău altora, sunt plină păcate. Har mântuitor, viaţă veşnică. De asta am nevoie neapărat. Cu cât îl pot cumpăra? Mie nu-mi trebuie nimic gratis. Eu întotdeauna plătesc cum se cuvine. Îţi voi da măgarul tău înapoi. Ce zici? Îl primeşti?Fecioara Maria (râzând, arată spre pruncul din braţele ei): El a plătit deja în locul tău, ca tu să îl poţi avea. Femeia hangiului (strigând după hangiu, care apare somnoros de după brad): Vino-ncoa, bărbate! De asta ar avea nevoie şi bărbatul meu! Eu aş dori puţină mântuire şi pentru el.
Hangiu (buimac de somn şi speriat de prezenţa magilor întinde mâna spre aurul dăruit de magi, dând să-l bage în buzunar): Dar poate că bucata asta de aur… Ce crezi, nu mi-ar fi mai de folos decât mântuirea?Femeia hangiului: O, bărbate! Iar te umpli de păcate. Unde-i sufletul din tine? Hangiu: Ce ai tu de-a face cu sentimentele mele? Asta e problema mea. (către bătrânul Iosif) Las măgarul pentru aur! Facem târgul?
Gaşpar (privind cu tristeţe la hangiu): Dar eu nu vreau să vă dau cadoul meu dumneavoastră, ci acestui prunc minunat! Îngere prealuminat, fă ceva!
Îngerul cu steaua (către hangiu, punându-I bagheta cu steau pe umăr): Tu şi nevasta ta nu aveţi copii, dar de acum înainte toţi copiii din lume vor fi în grija ta în noaptea de Crăciun. Tu vei fi cel care le va face cadouri copiilor. Priveşte sub brad! An de an, când va sosi Crăciunul, de-acum şi până-n veci, vei împărţi cadouri copiilor din lume. Cât timp, în case, s-aprind calde lumini, se vor auzi colinde despre minunea sfântă, de-aici, din Bethleem. Copiii vor sta în jurul pomului de crăciun îmbrăcaţi cu haine frumoase, aşteptându-te pe tine şi zâmbind unii la alţii. Să ai grijă să îi faci de ce în ce mai fericiţi!
Hangiu (cuprins de o căldură deosebită şi căzând mut de uimire la picioarele îngerului): Simt că ceva lipsea până acum din viaţa mea. Întotdeauna am avut o senzaţie de neîmplinire, de dezamăgire. Dar poate că darul tău… Ce crezi, m-ar putea ajuta?
Îngerul cu steaua: Tu, Moş Crăciune, vesel, vei sosi de prin nămţi de-acum până-n vecie plin de bucurie şi vei duce daruri multe la fetiţe şi băieţi!
(corul cântă colindul: “Moş Crăciun”)

PARTEA a 5-a:
Împărtatul Irod (îşi face apariţia din spatele bradului, înconjurat de trei ostaşi care ţin legaţi cu sfoară câţiva copii, strigând): Porunca mea regească, vreau ca să se împlinească: Nici un prunc să nu mai fie în a mea împărăţie ce-o voi stăpâni în veci.
Copiii (în cor): A venit în asta ziuă Domnul Sfânt pe aceast pământ ca s-aducă mântuire, bucurie, izbăvire de păcate la tot omul bun şi sfânt. O, Iroade, fie-ţi milă de copiii care plâng!!!
Hangiu/Moş Crăciun (dă să plece cu desaga plină de daruri pentru copii şi se izbeşte de Împărtatul Irod): Ce mai nebun împărat! Măi, Iroade împărate, te-ai umplut de răutate. Mare ruşine să-ţi fie că îi chinui pe copii. Dacă nu o să le dai drumul o să mori, neruşinat. (Irod se prăbuşeşte la pâmânt. Moş Crăciun strânge în braţe copiii legaţi cu sfoară!). Voi copii, din toată lumea, de acum să ştiţi că eu, drept răsplată pentru faptul că am devenit mai bun, voi veni pe veci în case, strecurându-mă pe horn. O s-aduc mulţimi de daruri, iar voi veţi şti mereu că tot ce Moşul v-aduce îi datoraţi lui Dumnezeu.
Toate personajele din piesă (în cor):
Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt
Că vine, vine iară
Iisus pe-acest pământ.

Sculaţi, copii, degrabă,
Şi-n calea lui cântaţi
Cu cei buni este Domnul
Sculaţi, copii, sculaţi.


Sfârşit!

marți, 15 decembrie 2009

INVITATIE

Un Crăciun de poveste la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc din Bucureşti. Sărbătoarea Naşterii Domnului (25 decembrie) reprezintă un ales popas duhovnicesc pentru enoriaşii Bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc din Bucureşti care, potrivit tradiţiei, organizează, în ziua de 25 decembrie 2009, ora 12.30, sceneta religioasă pentru copii “POVESTE DE CRĂCIUN”.
Sceneta va fi precedată de un recital poetic al creaţiilor literare pe care copiii care participă la orele de cateheză de la această biserică le-au compus în cadrul cercului literar desfăşurat sub egida Hristos împărtăşit copiilor, precum şi de expoziţia de artă creştină “Şanse pentru fiecare copil”.