OSÂNDA MUZICII LA BISERICA SFÂNTUL PANTELIMON - FOIȘORUL DE FOC DIN BUCUREȘTI

În ziua în care sunt comemorate victimele totalitarismului comunist (9 martie 2019), prilejuită de sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici, Departamentul pentru copii și tineret ”Ateneul Sfântului Pantelimon” a deschis expoziția de documente ”Osânda muzicii” la biserica Sfântul Pantelimon – Foiorul de Foc.

Expoziția evidențiază documentele din arhiva CNSAS care atestă faptul că băiatul părintelui Gheorghe  Crețu, Cornel, a murit în închisoarea comunistă pentru faptul că a refuzat să interpreteze la pian ”Internaționala socialistă” din cauza versurilor ”Sculați, nu-i nici o mîntuire/În regi, ciocoi sau dumnezei!/Unire, muncitori, unire,/Și lumea va scăpa de ei!” 

În ziua de 17 martie 2019, expoziția a fost vernisată în prezența doamnei Eliza Bercu-Bodeanu, cunoscută parohiei noastre prin prisma spectacolului religios «Urma paşilor Tăi», o adaptare după jurnalul de călătorie în Țara Sfântă al scriitoarei Olga Greceanu.

__________________________________ 

În ziua în care comemorăm victimele totalitarismului comunist (9 martie 2019), prilejuită de sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici, gândul nostru s-a îndreaptat spre Cornel, băiatul părintelui militar Gheorghe Crețu, făuritor al Marii Uniri și apărător al Ortodoxiei în vremea regimului de tristă amintire.

 În 1949, Gheorghe Crăciun - ofițer de securitate, comandant de penitenciar comunist și torționar temut pentru metodele sale de tortură și ”reeducare” - a decis anchetarea lui Cornel Crețu pentru simplul fapt că nu a vrut să cânte la pian ”Internaționala”, invocând faptul că nu cunoaște notele (deși avea partitura ei la îndemnână!), interpretând în schimb muzică interzisă de comuniști. Cu ce suflet ar fi putut interpreta ”Internaționala” fiul de preot care cunoscuse binefacerile Casei Regale pentru România Mare, când printre versurile acesteia se ascundea următoarea strofă: ”Sculați, nu-i nici o mîntuire/În regi, ciocoi sau dumnezei!/Unire, muncitori, unire,/Și lumea va scăpa de ei!” Avea să plătească cu viața îndrăzneală sa, fiind declarat mort după numai câteva luni de la arestarea sa!

Cornel Crețu

Din biografia lui, am reținut interesant faptul că, în anul 1936, Cornel Crețu este trimis în Franța să se specializeze în chimie la Laboratorul Prefecturii Poliției din Paris coordonat de directorul André KLING (1872-1947), cel care a demascat faptul că în bătălia de la Ypres din 22 aprile 1915, armata germană a folosit primul atac cu gaze toxice letale din istorie.

André Kling, directorul Laboratorului Prefecturii Poliției din Paris

André Kling este cel care, împreună cu Daniel Florentin, în anul 1912, au propus forțelor de ordine utilizarea unei arme chimice care conținea gaz lacrimogen în scopul reducerii numărului de bandiți și nebuni periculoși. 

 Printre cei vizați de gazul lui André Kling a fost și faimoasa ”Bandă Bonnot”, alcătuită dintr-un grup criminal de anarhiști francezi, conduși de un fost șofer al familiei Sherlock Holme, care s-au remarcat în Belle Époque (1911 -1912) prin folosirea unor tehnologii de care Poliția încă nu dispunea. (vezi filmul https://christiebooks.co.uk/anarchist_films/la-bande-a-bonnot-the-bonnot-gang-1969/ ) 

André Kling, inventatorul gazului care le-a venit de hac bandiților ”Bonno”

Probabil însă că în spatele refuzului lui Cornel Crețude a cânta la pian ”Internaționala” se mai afla impactul negativ real al mișcării anarhiste din Franța, ale cărui origini rezidă în proclamarea ”Comunei din Paris” pe data de 18 martie 1871. Este suficient să menționăm faptul că zdrobirea Comunei  a fost deplânsă inclusiv de comuniști!

Aversiunea față de ”Internațională” se prea poate să fi fost insuflată totodată și de mama sa, Filoteea sau Filofteia, fiica preotului Dumitru Popescu de la biserica Hagiu de lângă Hala Traian (de verificat!), școlită la unul din pensioanele franceze. Aşadar, în mod evident, nu trebuie minimalizată ”dominația” exercitată de aceste pensioane care transmiteau la București spiritualitatea europeană înaltă, fiind frecventate cu asiduitate inclusiv de fiii şi fiicele preoților din București.

În România, documentele arhivele Siguranţei Generale notează propaganda făcută de grupul de anarhiști reprezentat de Panait Muşoiu, localizat în zona Traian unde copilărise Cornel Crețu, care a contribuit la declanşarea răscoalei ţărăneşti de la 1907. În viziunea lui Cornel, comuniștii erau au totuna cu ilegaliștii care au părăsit terenul politicului devenind niște gangsteri anarhişti precum Banda lui Bonnot, al cărui stil de viață trăită permanent la limită fusese descris în memoriile lui Victor Serge. 

Desigur că, participând alături de tatăl său la șezătorile frecventate de acesta, a fost fascinat încă din copilărie de arta lăutarilor, folclorul și muzica țărănească imprimându-i-se în suflet. De altfel, orientarea spre tradițiile naținale era direcția înspre care se îndrepta modernitatea muzicală la începutul secolului XX, fenomen pe care Cornel Crețu l-a sesizat de bună seamă.

Pe amîndoi îi caracterizează atît finețea cu care , O  a fost impulsionată de tradiții puțin sau superficial explorate pînă spre 1900, acelea folclorice din centrul și sud-estul european.

Totuși, prin grija părintelui său, băiatul preotului Gheorghe Crețu nu a împărtășit fascinația exercitată de comunism asupra atât de multor intelectuali francezi. Se vede treaba că atmosfera pro-comunistă din Franța anilor 1930 nu i-a priit de vreme ce a ales să se întoarcă cât mai curând în țară! Dacă pasiunea pentru chimie l-a condus în locul de naștere al "opiniei publice", Parisul, oare a înțeles Cornel Crețu vreodată că toată suferința îndurată sub comunism s-a datorat tratatului încheiat aici în 1918, care a generat frustrări ce au condus la al doilea război mondial care, la rândul lui, a condus la instaurarea dictaturii comuniste în estul Europei. Atunci, ca și acum, multiculturalul Paris predase fără teamă democrația opiniei publice în oamenilor proveniți din diverse alte culturi, civilizații și religii. În creuzetul transformărilor sociale, avea să se predea treptat în mâinile mai-marilor și bogaților lumii: tichetul spre viitor, francezii aveau să îl cumpere de atunci încolo de la alte națiuni, mai puțin de la a lor. Parisul nu mai aparținea de francezilor! Acest oraș cosmopolit părea a fi victima răzbunării vestigiilor adăpostite sub cupola lui încă din vremea imperialismului francez, dar care aparțineau altor culturii! Victoria multiculturalismului francez conducea țări precum România spre un cataclism precum a fost cel comunist! Prezentându-se astfel încă de pe vremea generațiilor pașoptiste, nu avea cum să nu constituie o ispită inclusiv pentru tinerii români. Din păcate nu a fost să fie ca est-europenii să se abțină de la a importa ideologiile acestui Paris, care părea a fi pierdut mai degrabă al doilea război mondial și, odată cu el, gloria sa perenă care de acum încolo va dura atâta tip cât vor dori acest lucru alte națiuni! Cei ispitiți de bunătățile pariziene, la întoarcerea în țară putea observa oglindirea consecințelor ispitelor sale! 

Cornel Crețu a absolvit Facultatea de Științe din București, obținând în anul 1931 diploma de licență în Fizică-Chimie și titlul de chimist expert specializat în chimie agricolă și alimentară. În același an, este numit chimist expert la laboratorul municipal de chimie din București. Oare să fie o întâmplare faptul că băiatul părintelui Gheorghe Crețu avea aceiași aplecare spre chimie ca și camaradul de arme al tatălui său din Primul Război Mondial, Silviu Meţianu licenţiat al facultăţii de farmacie din Cluj, ajuns agent al serviciului britanic Special Operations Executive (SOE)? 

Cu ocazia Zilei Comemorării Deținuților Politici Anticomuniști, Departamentul pentru copii și tineret ”Ateneul Sfântului Pantelimon” a evocat chipul martirului anticomunist Cornel Crețu prin expunerea documentelor care atestă faptul că a fost una din cele 2 milioane de victime provenite din rândul românilor dintr-una din cele 120 de închisori și lagăre de muncă silnică pentru deținuții politic, considerați oponenți ai regimului comunist. Aproape toate aceste victime au fost închise în condiții grele, înfometate, torturate, ținute în frig și arșiță, fără tratamente medicale. Cornel Crețu se numără printre cele câteva sute de mii care au murit în aceste închisori și lagăre, din cauza regimului de exterminare. Cercetând fostele arhive ale Securității comuniste, am constatat cât de puțin s-a schimbat societatea românească după ceea ce ar fi trebuit să fie anul 1989, adică prăbușirea regimului communist. De altfel, numai așa se poate justifica opinia celor care – în ciuda miilor de victime inocente torturate fizic sau distruse moral - cred că pe vremea comuniștilor o duceau mai bine, că o lege a lustrației în România este tardivă, iar crimele fizice și morale din vremea regimului nu merită reprobiul societății comuniste. Problema răului reprezentat de comunism nu trebuie să rămână nerezolvată pentru că altfel va degenera într-un rău mai mare care va deveni chiar pathologic.

NOTE
1. https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/bela-bartok-si-avatarurile-spiritualitatii-romanesti