Duminică, 10 martie 2019, intenționăm să lansăm numărul 51 din
periodicul parohial ”Ateneul Sfântului Pantelimon” care se anunță a fi o
ediție foarte interesantă!
Spre exemplu, dacă ar fi să ne
referim doar la republicarea conferinței intitulată ”Satele sub raport
cultural. Cum sunt. şi cum ar trebui şi fie”, susținută în anul 1924 de
părintele Petru Gh. Savin de la biserica Sfântul Pantelimon, iată ce
frumoasă paralelă putem face între mediul rural de odinioară și cel de
astăzi:
”Școala noastră primară dacă se va mărgini la ceea ce face astăzi –
numai – e o zadarnică pierdere de vreme, cum foarte bine scrie un glas
autorizat și oficial.
Să vă citez: ”Care e sporul de mai bine al satelor noastre vârâte cu arcanul amenzilor în mașina celor cinci clase pimare? Puiul de sătean - prins fără voia părinților în mecanismul școlii - e după termenul legal, aruncat și părăsit din nou în libertatea firii. În câțiva ani, năvala mediului primitiv îneacă în sufletul lui bruma de carte agonisită în silă. Abia dacă-i rămâne în degete deprinderea semnelor convenționale ale unei iscălituri, stângaci zgâriată pe declarațiile de la primărie ori de la judecătorie. La atâta se reduce rezultatul școlii. El este egal cu nimic!
E dureros să o mărturisim, dar școala cea atât de mult comparată cu apostolatul în limbaj festiv al congreselor e de fapt un faliment. Absolventul redevine analfabet. Mediul natural abia așteaptă să-l smulgă școlii ca să-l înghită.
Iar sfertul la sută al ”luminaților” pe care statisticile îl opun maselor neluminate e o iluzie născută din fals optimism.
O luptă se dă în cuprinsul satelor între două elemente disproporționate: deoparte, elemental de cultură redus al școlii, de altă parte, elementul covârșitor de deprinderi naturale ale popoarelor. Cel dintâi e trecător pentru că durează numai 5 ani, celălalt e permanent.
Deci, cum ar putea școala cu mijloacele ei puține să creeze un mediu de cultură biruitor peste mediul de primitivă permanență a vieții rurale?”
Răspunsul la această întrebare îl găsiți în numărul de duminică, 10 martie 2019 al ”Ateneului Sfântului Pantelimon”!
Să vă citez: ”Care e sporul de mai bine al satelor noastre vârâte cu arcanul amenzilor în mașina celor cinci clase pimare? Puiul de sătean - prins fără voia părinților în mecanismul școlii - e după termenul legal, aruncat și părăsit din nou în libertatea firii. În câțiva ani, năvala mediului primitiv îneacă în sufletul lui bruma de carte agonisită în silă. Abia dacă-i rămâne în degete deprinderea semnelor convenționale ale unei iscălituri, stângaci zgâriată pe declarațiile de la primărie ori de la judecătorie. La atâta se reduce rezultatul școlii. El este egal cu nimic!
E dureros să o mărturisim, dar școala cea atât de mult comparată cu apostolatul în limbaj festiv al congreselor e de fapt un faliment. Absolventul redevine analfabet. Mediul natural abia așteaptă să-l smulgă școlii ca să-l înghită.
Iar sfertul la sută al ”luminaților” pe care statisticile îl opun maselor neluminate e o iluzie născută din fals optimism.
O luptă se dă în cuprinsul satelor între două elemente disproporționate: deoparte, elemental de cultură redus al școlii, de altă parte, elementul covârșitor de deprinderi naturale ale popoarelor. Cel dintâi e trecător pentru că durează numai 5 ani, celălalt e permanent.
Deci, cum ar putea școala cu mijloacele ei puține să creeze un mediu de cultură biruitor peste mediul de primitivă permanență a vieții rurale?”
Răspunsul la această întrebare îl găsiți în numărul de duminică, 10 martie 2019 al ”Ateneului Sfântului Pantelimon”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu