Supăraţi pe Dumenezeu
că nu ne merge în viaţă aşa cum vrem noi, i-am întors spatele îmbufnaţi, fără
să să-i cerem măcar iertare. El aude din gura noastră doar „Dă-mi!”. Nu ne dăm
seama ce comoară lăsăm în urmă, doar pentru un moft efemer! Şi cu toate
acestea, Dumnezeu ne inspiră nădejdea că-n viaţă putem face ce a făcut Fiul
Său! Să nu mă răzbunaţi!, strigă el. Aşadar, mai este nădejdea că pe lumea
aceasta mai există mărinimie! Deci, în sfârşit nu o să ne mai consumăm în
certuri şi intrigi inutile, care nu fac decât să devenim tot mai meschini. Poate, în sfârşit, vom începe să creştem până
când vom fi tot mai buni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu