Ateneu parohial 4: IN MEMORIAM: COMPOZITOR GHEORGHE POPESCU-BRĂNEŞTI (16 aprilie 1876-4 aprilie 1959), misionaristul Ateneului parohial Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc muzical parohial

Fapt inedit şi extrem de important din punct de vedere muzical, la parohia Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti:  În arhiva parohiei se păstrează partitura manuscrisă (în original) a troparului armonizat al Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, compus de compozitorul Gheorghe Popescu-Brăneşti, fost cântăreţ bisericesc la această biserică din Bucureşti.

Duminică, 28 septembrie 2014, orele 12.00, la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, în cadrul proiectului catehetic parohial "Hristos împărtăşit copiilor" organizat sub forma Şcolii de duminică pentru copiii din parohie, la atelierul de istorie parohială intitulat "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei" se va prezentat tema "IN MEMORIAM: COMPOZITOR GHEORGHE POPESCU-BRĂNEŞTI (16 aprilie 1876- 4 aprilie 1959) ".

Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în majoritatea oraşelor României, mari şi mici, luau fiinţă "ateneele culturale populare", după modelul francez al societăţilor de lectură introduse la noi de gazetarul francez Ulysse de Marssillac între anii 1865-75. Acest concept va fi preluat mai târziu de Titu Maiorescu. Din tradiţia acestora va lua naştere, în 1860, Ateneul Român,  instituţie creată la Iaşi de M. Kogălniceanu, Ştefan Micle şi V.A. Urechia. Astfel, la Bucureşti, în aşa zisa Belle Epoque (anii 1920-1930), sub oblăduirea Direcţiei pentru Asistenţă Culturală a Primăriei Capitalei, funcţionau deja zeci de atene culturale populare, adevărate avanposturi ale ofensivei culturale din acele timpuri.   

Important de semnalat este faptul că precursorul bisericesc al "ateneelor culturale populare" poate fi considerată şi Asociaţia transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român (ASTRA), întemeiată în 1861 de Andrei Şaguna, Gh. Bariţiu, Timotei Cipariu şi I. Puşcariu, care a avut aprobarea guvernului de la Viena în 6 septembrie 1861. Scopul asociaţiei era deşteptarea conştiinţei naţionale, dezvoltarea simţămintelor umanitare, purificarea şi unificarea limbii materne. Datorită organizării exemplare a Bisericii Ortodoxe din Transivania şi Banat de atunci în perspectiva întocmirii unui proiect de Statut de organizare şi funcţionare pentru o nouă formă de organizare bisericească românească, după cum remarca pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura BASILICA, Bucureşti, 2013, p. 484) această concepţie şaguniană de dezvoltare a misiunii bisericeşti prin cultură va fi extinsă şi în celelalte provincii româneşti prin unirea Transilvanie cu România (1 decembrie 1918) şi, mai ales, odată cu înfiinţarea Patriarhiei Române (1925) care consfinţea autocefalia Bisericii Ortodoxe Române (1885). 

Astfel, în 1914, la iniţiativa unor preoţi de cartier, ia fiinţă Cercul cultural „Ia şi citeşte", care urmărea realizarea şi editarea de broşuri cu tematică diversă care să „lumineze poporul", printre care şi "Foaea parohială. Organ al parohiei şi Ateneului religios Sf. Pantelimon Foişorul de Foc Bucureşti (1941)", ditată de pr. Gheorghe Popescu-Colibaşi şi pr. Petru G. Savin (descriere după nr. 1 al foii de la Biblioteca Academiei  Române, P II 41324, cf. autorilor volumului Autocefalie şi responsabilitate, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2010, p. 55).  

Aceasta este, practic epoca în care, la parohia Sfântul Pantelimon - Foişorul de Foc din Bucureşti avea să poposească în 1921 "un cântăreţ de strană de talie naţională extrem de atent şi de serios", după cum îl descrie muzicologul Viorel Cozma pe compozitorul Gheorghe Popescu- Brăneşti. Faptul că, după cum observă acest muzicolog, "nu puteai fi un simplu cântăreţ la catedrala mitroplitană Madona Dudu din Craiova sau la biserica Creţulescu din Bucureşti, unde a mai fost cântăreţ Gheorghe Popescu- Brăneşti", rezultă că şi la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de foc era un avanpost duhovnicesc în care obişnuia să vină inteligenţa Capitalei.

Gheorghe Popescu-Brăneşti a compus o Liturghie pentru cor bărbătesc şi o Liturghie pentru cor mixt, făurindu-şi un stil propriu, dar cu rădăcini în filonul tradiţional.  Cântările sale religioase, din care spicuim spre exemplificare „Spune, Doamne”, „Privegheaţi şi vă rugaţi” (exemplu de interpretare 1 şi exemplu de interpretare 2) sau „Gheţimani” (exemplu de interpretare), sunt tipărite în colecţia „Iubi-Te-voi, Doamne!” (1960), îngrijită de Părintele Ion Popescu Runcu, cel care i-a şi semnalat muzicologului Viorel Cosma personalitatea remarcantă a compozitorului Gheorghe Popescu-Brăneşti.

Mai multe date despre acest compozitor care a fost cântăreţ la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti se pot afla din Dicţionarul de muzică bisericească (Editura Basilica, Bicireşti, 2013, p. 655), îngrijit de părintele profesor Nicu Moldoveau. Potrivit acestui Dicţionar de muzică bisericească, “Gheorghe Popescu-Brăneşti a compus cântări psaltice, piese liturgice pentru cor bărbătesc şi cor mixt, concerte religioase, colinde armonizate, cântece pentru copii şi cântece populare în aranjament coral. Compozitor talentat, a reuşit să-şi creeze un stil propriu, dar cu rădăcini adânc înfipte în izvorul psaltic, evitând cu desăvârşire elementele laice şi rămânând permanent în limitele unui stil religios prin excelenţă”

Ca un fapt inedit şi extrem de important din punct de vedere muzical, la parohia Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti încă să se mai păstreze partitura manuscrisă (în original) a troparului armonizat al Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon.

În continuarea lecţiei de istorie parohială "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei" vor avea loc atelierul de pictură pe lemn şi sticlă "Părintele Ivan de la Silvestru" şi atelierul de muzică bizantină "Gh.Popescu-Brăneşti".

ARHIVA FOTO: