vineri, 5 septembrie 2014

Ateneu parohial 1: IN MEMORIAM: Pr. Ioan F. Stănculescu, un exemplu de dăruire până la sacrificiu

Duminică, 7 septembrie 2014, orele 12.00, la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, în cadrul proiectului catehetic parohial "Hristos împărtăşit copiilor" organizat sub forma Şcolii de duminică pentru copiii din parohie a debutat programul Ateneu parohial.

Atelierul de pictură se desfăşoară sub coordonarea d-nelor Viorica Colpacci, Anamirela Anghel şi Georgeta Muller şi este dedicat memoriei părintelui Ioan (Ivan de la Silvestru), cunoscut ca zugrav de icoane şi cel care a construit actuala formă a bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti ( finalizată, conform pisaniei, la 11 Aprilie 1876)Din această cauză, atelierul de pictură se va numi "Ateneul părintelui Ivan de la Silvestru".

Programul Ateneu parohial mai cuprinde, pe lângă atelierele de pictură şi teatru religios, şi cursul de istorie parohială "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei". Prima lecţie de istorie parohială a fost dedicată Părintelui Ioan F. Stănculescu (12 septembrie 1935 - 12 mai 2000).

Cu acest prilej, fiica părintelui, conf. univ. dr ILEANA STĂNCULESCU, ne-a pus la dispoziţiei următoarele date biografice: Pr. Ioan F. Stănculescu s-a născut la 12 sept. 1935, în Comuna Răsuceni, satul Cucuruzu, din judeţul Ilfov, într-o familie cu o îndelungă tradiţie teologică. În urma absolvirii seminarului teologic din Curtea de Argeş (1956), obţine licenţa în teologie la Institutul Teologic din Bucureşti (1960). Va iniţia studiile doctorale în 1960, în cadrul aceleaşi instituţii, cu teza „Vechea independenţă a Bisericii Ortodoxe Române” (ramura de ştiinţă teologie, specializarea drept bisericesc). Din anul 1963, Pr. Ioan F. Stănculescu desfăşoară o activitate intensă la revistele centrale ale Patriarhiei Române, Glasul Bisericii, Biserica Ortodoxă Română, Studii Teologice şi Mitropolia Olteniei, publicând recenzii şi studii de specialitate, fiind totodată implicat efectiv în boardul redacţional al revistei Glasul Bisericii. A urmat stagii de perfecţionare în drept bisericesc la Universitatea din Viena (1971-1973), ca bursier al Patriarhiei Române. Stagiul de cercetare de la Viena a fost cel care i-a prilejuit preotului Stănculescu prima întâlnire cu ţinuturile Suediei, acolo unde la 19 martie 1979, va fi numit Paroh al Bisericii Ortodoxe Române din Göteborg - a participat alături de Pr. Prof. Dr. Alexandru Ciurea (parohul Parohiei Ortodoxe Române, nou alcătuite în Stockholm) la slujba Sf. Paşti din anul 1973, în calitate de cântăreţ bisericesc. În anul 1975, este numit ca preot-slujitor la Bis. Sf. Pantelimon din Bucureşti, iar în martie 1979 primeşte rangul de Iconom Stavrofor şi cruce patriarhială. Activitatea duhovnicească de la Bis. Sf. Pantelimon o va lăsa temporar la 19 martie 1979, când a fost transferat în interes de serviciu ca preot paroh la Parohia Ortodoxă Română din Göteborg, Suedia, pentru a se reîntoarce în parohia Sf. Pantelimon, în octombrie 1984. Pr. Ioan F. Stănculescu slujeşte pe meleagurile scandinave aşadar, din 1979 până în octombrie 1984, în oraşul Göteborg, de pe coasta vestică a Suediei, cât şi la filialele Bisericii Ortodoxe Române, din Halmstad, Borås şi Oslo (Norvegia). Întors în ţară, a fost ales în 1987 membru în Adunarea Naţional Bisericească a Bisericii Ortodoxe Române, în calitate de judecător în Consistoriul Central Bisericesc. 

Din gândurile împărtăşite de fiica părintelui în acest context, alegem doar un fragment spre a ilustra şi mai bine personalitatea  părintelui Ioan F. Stănculescu. "Sunt onorată că vorbim despre tatăl meu, în preajma datei de 12 septembrie, când ar fi trebuit să împlinească 79 de ani. (...) Aş dori să pun pe hârtie doar câteva cugetări, venite aşa... ca o poveste. (...)  Dacă ar fi să mă refer la viaţa tatălui meu, ca mărturii personale, aş vorbi despre bucuria deosebită ce i se citea pe chip când ajuta pe cineva. (...) ...eu îl ştiu pe tata mereu muncind din greu şi venind cu trudă încărcat acasă târziu. (...) Tata se căsătorise cu biserica cum obișnuia să spună mama şi aşa şi era, doar că eu am înţeles foarte târziu ce înseamnă aceste cuvinte în fapt. (...)  Privind chipurile oamenilor care l-au petrecut pe ultimul drum, cu braţe de flori, mi-am dat seama că tatăl meu a fost şi este un exemplu de dăruire până la sacrificiu. (...)".

ARHIVA FOTO:

Niciun comentariu: