sâmbătă, 16 noiembrie 2013

PELERINAJUL APA CEA VIE, FOC RĂCORITOR, 16 noiembrie 2013

Expoziţia de icoane pe sticlă de la biserica Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc "Apa cea vie, foc răcoritor" s-a încheiat cu un pelerinaj la mănăstirile Pissiota, Ghighiu şi Sfânta Cruce Caraiman din Buşteni în data de 16 noiembrie 2013, realizat în colaborare cu Agenţia de pelerinaj a Patriarhiei Române BASILICA TRAVEL şi firma de construcţii care s-a implicat în refacerea bisericii noastre, condusă de domnul Ştefan Cliseru.
Impresiile de călătorie culese în urma acestui pelerinaj sunt elocvente:
Alina Vlad (copil): "Mi-a plăcut foarte mult acest pelerinaj, inclusiv jocurile din autocar! Simt că mi-am îndeplinit scopul, şi anume acela de a mă ruga la Maica Domnului ... pentru familia mea!".
Grigoriu Ruxandra (copil): "Pelerinajul mi-a plăcut foarte mult pentru că ne-a demonstrat cât de importantă este credinţa în Dumnezeu. Spre exemplu, la mănăstirea Ghighiu am văzut o icoană pe care Maica Domnului era zugravită având chipul trist. Cred că avea faţa tristă pentru că oamenii nu mai sunt aşa de credincioşi. Eu când intru într-o biserică simt că Maica Domnului mă înţelege şi mă ia, practic, în braţe, aşa cum m-am simţit de pildă la mănăstirea Sf. Cruce Caraiman. În acest pelerinaj m-am simţit minunat. Cred că şi Dumnezeu a văzut asta şi sper să se bucure".
Buduianu Mariana (adult): "Este dimineaţă. Suntem în curtea bisericii Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc din Bucureşti. Aşteptăm autocarul să plecăm în pelerinaj. Ce frumos trebuie să fie! Vine părintele care ne grupează. Avem câte un lider de grup. Eu sunt în grupul IV, intitulat Maica Domnului Eleusa (Îndurătoarea), de care răspunde domnişoara Elena Sandu, o scumpă. Ce organizare minunată! Saltă sufletul nostru. Am spus rugăciuni, se organizează concursuri şi jocuri. Ne îndreptăm spre mănăstirea Pissiota. Părintele ne spune itinerariul, istoriul mănăstirilor şi ne istoriseşte minunile Maicii Domnului. Atmosferă sau, mai bine spus, ambianţă plăcută, cu ajutorul lui Dumnezeu! Părinţii noştri dragi ne antrenează sufletul şi mintea cu povestioare, pilde, ne frac prezenţa mereu la urcare .... ca să ne cunoaştem mai bine, spune părintele. Minunat!  Coborâm la Pissiota. Părintele ne povesteşte istoricul sfintei mănăstiri. Foarte frumos! Auzind despre dragostea măicuţelor care au venit aici, plecăm binecuvântaţi de Dumnezeu, de Maica Domnului şi de toţi sfinţii. Sufletele noastre parcă zboară. Ne urcăm fericiţi în autocar. Plecăm la Ghighiu. Abia aştept să o întâlnim pe Maica Domnului, Măicuţa noastră, ocrotitoarea noastră, sfătuitoarea mea. Dacă ar putea să o cadă copilaşii noştri cum ne primeşte Maica Domnului cu braţele deschise şi cum ne mângâie! Dar, sufletul nostru simte o bucurie mare! Plecăm cu alte binecuvântări. În autor, şefii de grup ne servesc cu banane, biscuiţi, suc şi apă.Mâncăm cu poftă. Pildele şi povestioarele continuă. Ce binecuvântată zi! Sper să fie spre zidirea sufletească şi să ne rămână în sufleti întipărit cu litere de aur tot ceea ce ascultăm. În sfârşit, plecăm spre Caraiman! Ni se pare un pic obositor, dar răsplata va fi mare. Am ajuns şi ne întâmpină un părinte care ne vorbeşte blând  despre istoricul acestei mănăstiri. M-a impresionat foarte tare icoana Maicii Domnului cu crinul în mână de la aghiasmatar. Minune mare! În biserica mare se pictează minuni dumnezeieşti. Cred că e minunant să fii într-o mănăstire! Surpriză! Ne binecuvintează părintele Gherontie. Am primit un dar preţios. Ce frumos ar fi dacă s-ar organiza mai des asemenea pelerinaje. Aici am şi mâncat. La Trapeză.. Nu se poate mânca mai bine niciunde! Cred că pelerinajul s-a terminat lăsând în inimile noastre o undă de lumină duhovnicească care sper să o păstrăm cât mai mult. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!".
Irimia Andreea (copil): "Mănăstirile vizitate sunt mici la interior, dar credinţa cu siguranţă este mare!".
Neacşu Irina (adult): "Tot ce am vizitat este de neuitat!"
Niculescu Teodora:"Icoana Maicii Domnului de la Pissiota mi-a lăsat o impresie adâncă în suflet deoarece, privind la chipul Maicii Domnului, care nu era de la început aşa de trist, ci era mai vesel, mi-am dat seama cât de mult o întristăm noi cu păcatele noastre. Dar, ea nu se răzbună, ci suferă în tăcere şi se roagă pentru noi. Deci, mă voi strădui să nu o supăr niciodată pe Maica Domnului, ci să o păstrez ca mijlocitoare la Dumnezeu. Acest pelerinaj îmi va rămâne imprimat în suflet deoarece mănăstirile au fost deosebite şi tot pelerinajul a fost unul deosebit având în vedere organizarea şi multe altele".
Dumitru Daniela (copil): "Acest pelerinaj mi-a plăcut pentru că am învăţat multe lucruri noi".
Alexe Gheorghe (adult): "Pe autocar au fost discuţii interesante pentru copii care le-au ocupat mintea cu cele mântuitoare şi ziditoare de suflet".
Olteanu Ştefania (copil): "Aş vrea să mergem la cât mai multe mănăstiri. Cuvintele auzite în maşină au fost superbe, dar m-au cam supărat cei din spatele meu pentru că erau gălăgioşi!"
Toma Spiridon (copil): "Mi-au plăcut peisajele, jocurile, sfintele mănăstiri şi mai îmi doresc să merg în astfel de pelerinaje".
Bouleanu Daniel (copil): "Apreciez foarte mult sistemul de organizare. Părintele Cătălin şi-a dovedit calităţile de ghid şi astfel pelerinajul a devenit mai interesant. Părintele Bogdan a dat dovadă de bun organizator şi şi-a dovedit iubirea pentru copii...".
Niculescu Ioana (copil): "În acest pelerinaj am învăţat ce înseamnă să fii pelerin!"
 Nicolae Elena (copil): "Acest minunat pelerinaj s-a dovedit a fi impresionant datorită organizării bine făcute de părinţii Bogdan şi Cătălin. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult pictura nouă de la biserica cea mare din incinta mănăstirii Caraiman"
Tănase Nicolae (copil): "Nu comntează mărimea mănăstirii, ci faptul ca noi să intensificăm rugăciunea şi viaţa duhovnicească. Ideea jocului de a ne da un indiciu, iar noi să aflăm cuvântul legat de viaţa unui sfânt sau obiect bisericesc a fost o bună metodă de a ne pune pe gânduri".
Preot Teleanu Bogdan: "Există o fotografie cât toate concluziile pelerinajului. A fost făcută de Dana pe drumul de întoarcere. Chipul Anei, reflectat în geamul autocarului şi surprins pe ecranul telefonului a dat mari emoţii întregului grup. Proiectat undeva pe norii cerului, chipul acestei fetiţe te trimite imediat cu gândul la Maica Domnului care ne-a ocrotit în acest pelerinaj. Aşa că este de înţeles emoţia celor care privind ecranul telefonului au avut impresia că o zăresc aievea, veghind din Ceruri, pe Însăşi Născătoarea de Dumnezeu".

Niciun comentariu: