Nr. 3/februarie 2010

PROIECTUL "CITIŢI SCRIPTURILE!": MAI CITESC, OARE, TINERII SF. SCRIPTURA?

În data de 12 februarie 2010, grupul celor 20 de copii din cadrul programului "Hristos împărtăşit copiilor" de la biserica Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc au primit câte un Nou Testament cu Psalmi, fiind îndemnaţi astfel ca la începutul Postului Paştilor să citească Sf. Scriptură şi să se roage mai mult. Iniţiativa, care a beneficiat de ajutorul financiar al unui binefăcător din parohie, face parte din proiectul educativ-religios "Citiţi Scripturile!" al cărui scop este cultivarea dragostei copiilor faţă de textul Sfintei Scripturi.

Cotidianul La Croix din data de 8 februarie 2010 a publicat articolul „Tinerii nu mai citesc Sfânta Scriptură?” în care sociologul religiei Jean-Paul Willaime, directorul Şcolii practice de înalte studii, era de părere că în timp ce credincioşii practicanţi au început să citească din ce în ce mai mult Sf. Scriptură, totuşi procentul persoanelor interesate de ea nu este suficient de relevant (sondajul realizat de Ipsos pe un esantion de 1017 persoane pentru Alianta biblica franceza indica faptul ca mai putin de jumatate dintre credinciosi obisnuiesc sa citeasca Sf. Scriptura, din care cei mai interesati sunt tinerii).

Chiar dacă studiul se referea la populaţia Franţei, situaţia este similară celei din ţara noastră. De aceea, considerăm că proiectul "Citiţi Scripturile!" - care în prima etapă s-a limitat la oferirea Noului Testament cu Psalimi, urmărind încurajarea citirii textului Sfintei Scripturi de către fiecare copil care participă la orele de cateheză „Hristos împărtăşit copiilor” de la biserica Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc din Bucureşti - trebuie extins la nivelul întregii parohii. Astfel, în prespectivă, prin proiectul "Citiţi Scripturile!" trebuie lărgit procentul persoanelor interesate să citească din ce în ce mai mult Sf. Scriptură din rândul membrilor comunităţii parohiale de la biserica Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc din Bucureşti.

În acest scop avem nevoie de aproximativ 1500 de exemplare din Noul Testament cu Psalimi pentru cele peste 1500 familii care locuiesc în parohie.

SURPRIZA COLEGILOR DE LA BIROUL DE PRESA

Placuti impresionati de gest, postam surpriza colegilor de la Biroul de Presa, facuta in data de 10 februarie 2010:
In atentia tuturor prietenilor si colaboratorilor nostri,
Cu bucurie va impartasim vestea ca parintele Bogdan Teleanu, colegul nostru, si doamna Cristina, colega noastra de la Radio TRINITAS, au de ieri, 9 februarie 2010, un fiu care urmeaza sa primeasca la botez numele THEODOR si IOAN.
BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI ROMANE

P.S. Aceasta stire este de retinut, nu de difuzat!

FEED BACK-uri!
1. "Să fie sănătos, voinic și voios! Doamne ajută!" (Pr. Secr. Ionut Badea, Arhiepiscopia Bucurestilor)
2. "Dumnezeu sa fie cu el - si cu parintii lui - in tot timpul vietii!"(Razvan Bucuroiu, producator programe tv);
3. "Felicitari familiei Teleanu!" (Pr. Cons. Nicolae Dascalu, director Radio Trinitas )
4. "Multumesc mult de stire. Este cea mai tare. Toate bune. (Elvira, Mediafax);
5. "AGERPRES se bucura de bucuria Biroului de presa al Patriarhiei si ...asteapta botezul. Numai bine parintilor si voinicului!" (Victoria Vioara, Agerpres);
6. Sa traiasca!!!! (Remus Radulescu, Radio Romania Actualitati)
7. "Bun venit printre noi pruncului! Sa le traiasca, sanatos si pazit de Dumnezeu! Parintilor, tot binele!" (Pr. Bogdan Ciobotaru)
8. "Felicitari! Mare este Dumnezeu! Ma bucur pentru darul lui catre voi". (pr. Dumitru Nichita)

UN NOU VOLUNTAR AL SF. PANTELIMON: TELEANU THEODOR IOAN

Astazi, 9 februarie 2010, ora 14.50, ceata de copii de la biserica Sf. Pantelimon s-a inmultit cu un voluntar, Teleanu Theodor Ioan. Nascandu-se la o zi dupa data de pomenire a Sf. Teodor Stratilat am hotarat ca numele sau de botez sa fie THEODOR IOAN.

Pomenirea Sfantului, slavitului marelui Mucenic Teodor Stratilat (+320)

Acesta a trait pe vremea imparatului Licinius (308-321), tragandu-se cu neamul din Evhaita. Si, fiind un general viteaz - numele de Stratilat arata ca era un mare conducator de oaste -, imparatul ii incredintase carmuirea cetatii Heracleeea, langa Marea Neagra. Si intrecea Sfantul pe multi, cu podoaba sufletului, cu frumusetea trupului si cu puterea cuvantului si multi cautau sa-l aiba prieten. Pana si Licinius imparatul dorea sa-l intalneasca, macar ca auzise ca este crestin. Auzind insa ca acest dregator al sau, nu numai ca s-a indepartat de cinstirea zeilor, dar se ostenea si cu propovaduirea credintei in Hristos, si indeamna, pe toti, sa se lepede de inchinarea idolilor, imparatul hotari sa-l cerceteze el insusi si, de nu se va intoarce, cu infricosatoarea moarte sa-l piarda.

A mers, deci, in Heracleea imparatul si, la cererea Sfantului Teodor, i-a dat acestuia ingaduinta sa ia idolii de aur acasa la el, spre a-i cinsti, dupa datina. Dar, ducandu-i acasa, Sfantul a sfaramat idolii in bucati si i-a impartit la saraci. Iar daca s-a facut ziua, Maxentiu sutasul a spus imparatului, ca a vazut capul de aur al zeitei celei mari, Artemida - zeita care fusese data in ajun Sfantului Teodor -, si ca acum era purtat de un sarac. Si acesta, fiind intrebat, a marturisit ca, de la Teodor Stratilat l-a primit. Si imparatul, auzind, de o fapta ca aceasta, a ramas mut de manie. Deci, poruncind slujitorilor, Sfantul a fost prins si adus inaintea sa. Si, marturisind el ca toate cele spuse de sutas sunt adevarate, Sfantul a fost osandit la chinuri grele. Si a indurat Sfantul Teodor, cu credinta si cu barbatie, toate chinurile; si patimind, neincetat propovaduia credinta in Hristos. Deci, imparatul, vazand ca nu poate sa-l intoarca la zadarnica cinstire a idolilor, a poruncit sa i se taie capul si, astfel, s-a savarsit in ziua de 8 februane. Iar sfintele lui moaste au fost ingropate in cetatea de nastere, Evhaita, care, mai apoi s-a numit Teodoropol, in cinstea Sfantului.

Peste multa vreme, in anul 1260, ele au fost duse la Venetia, unde se afla si astazi. Tot in Venetia se afla si o statuie a Sfantului Teodor, asezata pe un stalp, din vestita piata a Sfantului Marcu.

LUCRARI RECENTE EXECUTATE DE VOLUNTARII SF. PANTELIMON

Tanguirea Maicii Domnului (pictura pe sticla), de Alexandu Stanciu:

Învierea lui Hristos

(poezie compusă de Gheorghe Mihaela, 11 ani)

Învierea lui Hristos
Este o mare bucurie
Fiindă viaţa şi-o dădu
Pentru a noastră mântuire.

Fariseii şi evreii
Nu putură a-L suferi
Punând ca să i se păzească
Mormântul cel mult iubit.

În zadar ei puse pietre
Pe mormântul cel păzit
Pentru că Mântuitorul
A-nviat a treia zi.

HRISTOS A ÎNVIAT! (dramă religiosă)

Scenetă de teatru
HRISTOS A ÎNVIAT!
Una din încăperile templului din Ierusalim. La o masă cu pe care se află un sfeşnic cu multe lumânări aprinse, marele preot Caiafa redactează o scrisoare, supravegheat atent de socrul său, fost mare preot, Ana.

SCENA 1
Caiafa(agitat): Nu-mi vine să cred! Credeam că Mesia va lupta cu arma în mână împotriva romanilor. Şi, când colo, ce să vezi? Tâlharul acela de Hristos învaţă poporul să se supună romanilor spunând că stăpânirile vremii sunt de la Dumnezeu. (Iuda intră în mare grabă).
Ana (glumeţ): Ei, Iudo! Da`, ce alergi aşa, de parcă te fugăresc romanii?
Iuda (respiră greu, obosit): Hristos şi ucenicii Lui se află în grădina Ghetsimani!
Caiafa(neliniştit): Eşti sigur?
(Din spate răzbat, tot mai răsunător, paşii regelui Irod Antipa. Ana şi Caiafa se postează de-a dreapta şi de-a stânga uşii, aplecaţi, în semn de profund respect. Cei doi aşteaptă încordaţi, fără să se mişte, cu privirile aţintite asupra uşii. Iuda se târăşte în genunchi spre uşă).
Irod Antipa (nervos): Aşa îl primiţi pe regele vostru? Gata! În noaptea aceasta vreau să mă scapaţi de Hristos. Nu mai suport! Convocaţi Sinedriul!
Ana: Mai bine să fie judecat de procuratorul Iudeii.
Irod Antipa: De cine? De Pilat?
Caiafa: Abia l-am ucis pe Ioan Botezătorul. Nu e bine să-l omorâm tot noi şi pe Hristos. Stârnim mânia mulţimii.
Ana: Noi ne vom face că-l vom judeca, dar, de omorât, să-l omoare mai bine Pilat!
Caiafa: Pilat e crud, corupt şi nu se dă înapoi de la nimic. Îl poate trimite la moarte fără să-i pese de judecată.
Irod (către Ana şi Caiafa): Că bine ziceţi! Să-L ducem lui Pilat!
Iuda (târându-se în genunchi la picioarele lui Irod, trâgându-l de haină spre a fi şi el băgat în seamă): Chiar acum, Hristos se află în grădina Ghetsimani!
Irod Antipa (către soldatul afla în preajma sa): Soldat! Ai auzit? Înhaţă-l imediat şi adu-L în lanţuri pe Hristos înaintea Sinedriului! (soldatul iese din încăpere)
Iuda (târându-se în genunchi de la Ana la Caiafa şi de la Caifa la Irod, îi întreabă pe fiecare în parte): Mi-am făcut treaba. Pot primi banii?...
Soldatul (reintră ducând în mână nişte lanţuri): Iată dovada înlănţuirii lui Hristos!
Irod Antipa (luând lanţurile de la soldat): Mulţumesc, soldat! Eşti liber. Lasă-ne singuri!
Caiafa (rosteşte în şoaptă, privind spre Ana): Ana! Dă-i o pungă cu galbeni lui Iuda!
Ana (privind curios lanţurile pe care le ia din mâna lui Caiafa, pipăindu-le): Ce rost are să-i mai plătim 30 de galbeni? E jenant! Mai ales acum, după ce Hristos a fost prins…
Caiafa (vorbind mai răstit cu Ana şi arătând spre Iuda): Dă-i banii! (luând lanţurile din mâna lui Irod). Lanţurile acestea care îl ţin încătuşat pe Hristos îşi merită preţul acesta. (Ana aruncă punga de bani pe care Iuda o prinde din zbor şi o priveşte cu lăcomie. Chiar atunci, în încăpere intră Pilat din Pont, guvernatorul roman al Iudeei, împreună cu soţia sa).
Pilat: Bani! Imperiul are nevoie de ei şi voi îi rispiţi pe toţi cerşetorii? Dă punga-ncoace, Iudo! (Iuda fuge). A fugit ticălosul cu banii!

Scena 2
Irod Antipa (luându-l de gât pe Pilat): Trădatorul ăsta de Iuda tocmai ne-a scăpat de mânia împăratului tău, Pilate. Hristos, şeful lui, care Se crede Mesia, vroia să ajungă împăratul iudeilor. El l-a predat soldaţilor pe tâlharul acela de Hristos.
Caiafa (cu mâinile împreunate şi glas linguşitor): Nemărginită este grija faţă de evrei a lui Pilat, guvernatorul roman al Iudeii! Noi, preoţii şi fariseii iudeilor, o să avem grijă să afle şi împăratul Tiberiu despre devotamentul tău când o să ne scapi de Cel ce îşi spune Mesia.
Ana (trăgându-l deoparte pe Caiafa): Caiafa, ce faci? Nu uita că suntem în sclavie romană.
Caiafa: În binecuvântată sclavie, Ana. (către Pilat) Împăratul Tiberiu este cel mai iubit conducător al poporului evreu! (către Irod) Până şi tu, Iroade, ştii asta.
Irod: În semn de aleasă preţuire şi profundă recunoştinţă i-L vom preda înlănţuit pe Hristos. (Soldatul evreu, la semnul lui Irod, îi dă lui Pilat lanţurile pe care le ia de la Ana)
Pilat (se aşază, cântârind cu mâna greutatea lanţurilor; face semn soţiei sale să îi aducă să bea un pahar cu apă): Mulţumesc! O să am grijă să se audă la Palat cât de devotaţi îi sunteţi împăratului roman.
Irod: Lanţurile acestea, care Îl ţin legat pe Hristos, vor asigura o unitate de nezdruncinat popoarelor noastre.
Caiafa: Hristos Se credea un om mai liber decât oricare alt om de pe lumea aceasta. La ce i-ar putea folosi libertatea doar unui singur om?
Ana: Este doar un hulitor, Caiafa! Să fiţi mai precauţi! Este mult mai de folos să moară un singur om decât să sufere întreg poporul din cauza Lui.
Caiafa: Aşa-i trebuie! Ce-a căutat să ne tulbure liniştea?
Ana: Omul e mult mai nevolnic şi mai ticălos decât l-a crezut Hristos. Dacă ar fi să aleagă între minuni şi Dumnezeu, omul ar alege minunea. Prin urmare, omenirea are nevoie de minuni, nu de Hristos!
Irod: Ana! Caiafa! Gata cu teama! Hristos e în mâinile noastre. Pentru El, cel ce se credea regele iudeilor, totul s-a sfârşit... Peste scurt timp îşi va primi răsplata îndrăznelilor Sale: Mormântul din care nu se va mai scula niciodată!!!
Pilat (aspru): Dacă era rege, unde-i e coroana?
Irod: Un rege învins nu poate purta decât o coroană plină de spini! (îi întinde lui Pilat coroana din spini pe care acesta o priveşte încercându-i cu degetul spinii ascuţiţi).
Pilat (îşi cheamă un soldat roman): Soldat! Să-i fie imediat pusă pe cap! Dar, rege find, unde-i sunt acum avuţiile?
Irod (scoţând o cutie plină cu cuie): Poftim, Pilat! Vistieria unui rege ce se crede Mesia trebuie să fie plină doar cu piroane.
Pilat: Dar, tronu-I, Iroade, care este?
Irod (luând din braţele unui soldat o cruce mare de lemn): Astă cruce mare, mărite Pilate!!!

Scena 3
Soţia lui Pilat se apropie de scaunul soţului. Un clopot bate în dungă a moarte. După un moment de linişte…
Soţia lui Pilat: S-a sfârşit! Sub povara durerii, bolta cerească se
frânge... Cumplit blestem! Om nevrednic! O, Pilat, ce-ai făcut?
Pilat: Cu sau fără Hristos, istoria va merge înainte, nevastă!
Soţia lui Pilat: Nu huli, doamne!
Pilat: Ştiu! Sunt un pumn de pământ… În nimicnicia mea, n-aveam dreptul să Te judec, Dumnezeule! Dar, nici Tu, Hristoase, nu mi-ai dovedit că eşti Însuşi Mesia!!! Eu sunt nevinovat de sângele Tău!
Soţia lui Pilat: Nu vorbi cu păcat, Măria Ta! (întorcându-se către Ana, Caiafa şi Irod): Numai din răutate L-aţi dat pe mâna lui Pilat, nelegiuiţilor!
Irod (către Pilat): Sângele Lui să fie asupra noastră şi a copiilor noştri!
Caiafa: Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era în viaţă, a zis: “După trei zile voi învia”. Dă poruncă, Pilate, ca mormântul să fie bine păzit până a treia zi ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-L fure trupul şi să spună norodului că a înviat din morţi!
PILAT: Luaţi straja şi mergeţi de păziţi mormântul cum puteţi. (straja e luată de braţ de Caiafa, care pecetluieşte piatra şi o postează în faţa mormântului).
Soldatul 1 (după ce ies din scenă Ana şi Caiafa. Se retrag din scenă, de asemenea, Pilat, soţia sa şi Irod Antipa. Soldaţii se aşează lângă mormânt): A murit crucificat între tâlhari, în locul lui Baraba!
Soldatul 2: Această pedeapsă se aplică de legea romană doar celor mai sângeroşi criminali.
Soldatul 1: Oare chiar a fost cum pretindea El, Însuşi Fiul lui Dumnezeu?
Soldatul 2: Atunci de ce se află îngropat în mormântul acesta, în loc să şadă pe nori de-a dreapta puterii lui Dumnezeu? Dacă era Fiul lui Dumnezeu, munţi peste munţi de-ar fi fost îngrămădiţi deasupra mormântului Său, şi tot ar fi putut ieşit până acum afară.
Soldatul 1: Pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu S-a putut mântui.
Soldatul 2 (dezamăgit): Mai bine, hai să dăm cu zarul să vedem căruia dintre noi doi îi revine cămaşa, că doar nu o să o rupem în două.
(Soldaţii dau cu zarul, în timp ce de mormânt se apropie Maica Domnului. Deodată, se iveşte o ceată de îngeri cu lumânări în mână, la vederea căruia soldaţii romani se prăbuşesc leşinaţi. Îngerii dau jos piatra de la intrarea în mormânt. După ce îngerii dispar din scenă, ostaşii se ridică în picioare şi, cu picioarele tremurânde, clătinându-se ca nişte oameni beţi, merg înspre tronul lui Pilat aflat într-o margine a scenei. Fecioara Maria rămâne lângă mormânt privind ceata de îngeri care se îndepărtează).
Îngerul 1 (unul din ceata îngerilor, reintră în scenă şi vorbeşte cu Maica Domnului): Chiar dacă îi vezi pe acei paznici cutremuraţi de frică, nu te teme, ci bucură-te! Eu ştiu că Îl cauţi pe Fiul Tău, Iisus cel răstignit, dar El S-a trezit, nu mai este aici. Nu numai că închizătorile, zăvoarele, peceţile iadului, ale morţii şi ale mormântului nu-L pot ţine, ci, mai mult: El este Împăratul Măririi, Domnul nostru, al îngerilor celor nemuritori şi cereşti, singur Domn al lumii întregi! Vino de vezi locul unde a zăcut!
(Îngerul dispare, Maica Domnului pleacă şi ea de la mormânt, iar între timp Ana şi Caiafa intră gâfâind în scenă, alergând după soldaţi).
Soldaţii (către oamenii din sală): Cel care a fost răstignit de noi a fost Înuşi Fiul lui Dumnezeu. Am auzit cum îngerii Îl numeau Împăratul Măririi!
Caiafa: Staţi! Staţi!
(Ana şi Caiafa dau mită soldaţilor romani responsabili pentru păzirea mormântului sigilat)
Ana: Soldaţi romani! Să nu spuneţi la nimeni ce aţi văzut! Luaţi banii aceştia şi răspândiţi zvonul că ucenicii lui Hristos I-au furat trupul în timp ce dormeaţi.
Caiafa: Vă implor! Nici lui Pilat nu o să-I placă o astfel de veste. Să nu-i spuneţi nici lui că a Hristos a-nviat!

SCENA 4
Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome se apropie de taraba unui vanzator de mirodenii.
Maria Magdalena (ia de pe tarabă o sticlă de mirodenii şi întreabă pe vânzător): Cât costă mirul acesta?
Vânzătorul: 300 de dinari.
Salome: Asta înseamnă preţul a 300 de zile de lucru, nu, negustor hapsân? Ăsta-i furt!
Maria, mama lui Iacov: Salome, draga mea, Maria Magdalena vrea să-I ofere mirul acesta Mântuitorului Hristos chiar din toată inima ei.
Maria Magdalena: Ori mirul acesta, ori inima mea, e acelasi lucru. Haideţi degrabă la mormânt!
Salome: Aşa, dis-de-dimineaţă? E prea devreme! Ce vom face singure acolo?
Maria Magdalena: Ce-i cu voi? Daţi-mi o mână de ajutor… Eu plec la mormânt!
Salome: Da? Şi cum crezi că vom da noi, trei biete femei, ditamai piatra de pe mormânt la o parte?
Maria Magdalena: Dacă mergeţi cu mine, ar cam trebui să ne grăbim. Deja cocoşii au început să cânte…
(S-au apropiat de mormânt înainte de răsăritul soarelui ca să ungă trupul lui Iisus cu mirodenii. Piatra mormântui e dată la o parte).
Maria, mama lui Iacov: O, cerule! Dar piatra nu se mai află la gura mormântului!!!
(Apropiindu-se de mormânt, au fost şocate de prezenţa în dreptul mormântului a doi tineri îmbrăcaţi cu veşmânt alb)
Îngerul 2: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit?
Maria, mama lui Iacov: Da. Am venit să-I ungem trupul cu mirodenii!
Îngerul 3: Dar, El nu este aici!
Salome (către Maria Magdalena): Vai, Maria!!! L-au furat!
MARIA MAGDALENA (către înger): De L-ai luat, tu, Doamne, spune: unde L-ai pus?
Îngerul 2: Dar de ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? (Maria Magdalena începe să plângă).
Îngerul 3: Femeie, de ce plângi?
MARIA MAGDALENA (către înger 3): Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.
Îngerul 2: Nu este aici. A înviat! Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
Îngerul 3: Mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, aşa cum a făgăduit.
(Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov şi Salome fac semn cu mâna Sfinţilor Apostoli Petru şi Ioan, invitându-i să intre în scenă. Petru şi Ioan se apropie aleargând de mormânt. Petru se mişcă mai încet, fiind vârstnic, în timp ce Ioan, fiind mai iute de picior şi mai tânăr soseşte primul, dar se opreşte înlemnit în faţa mormântului. În cele din urmă, ajunge şi Petru care găseşte giulgiul Mântuitorului Hristos frumos aşezat în mormânt. Ambii îngenunchează înaintea mormântului).
Sf. Ap. Petru (strângând giulgiurile în mână): Aceste femei neobosite n-au dat somn ochilor şi nici genelor dormitare până când au aflat că Cel Preaiubit de noi a înviat!
Sf. Ap. Ioan: În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor! Dar ce aud? Parcă sunt paşii Maicii Domnului nostru.
(De mormânt se apropie din nou Maica Domnului).
Fecioara Maria (îngenunchează lângă Apostoli): O, Dumnezeule milostiv! Lumea este încă plină de suflete pierdute, care Te caută pe Tine doar sub lespedea grea şi rece a acestui mormânt! Odată, sub povara necredinţei lor, Cerul s-a frânt şi Dumnezeu - chip de om luând - a coborât în mormânt. Dar, Doamne, ce minunat! Pentru ca toţi care cred, Hristos a înviat!
Toţi (în cor): Adevărat a înviat!
SFÂRŞIT

DECLARATIE DE INTENTII

GALERIE FOTO: Mos Craciun imparte daruri

Scenetă de Crăciun: O POVESTE DE CRACIUN

Distributie: Povestitor, Moş Crăciun, Fecioara Maria, Bătrânul Iosif, Hangiul, Femeia hangiului, Trei păstori, Trei magi, îngerul cu steaua, copii

Cadru:
Într-o parte a scenei este ieslea amplasată sub tradiţionalul brad de Crăciun. În partea opusă, sunt două scaune pe care stau un preot şi un povestitor. Sceneta începe cu cei doi vorbind unul cu altul, în timp ce restul personajelor vor intra în scenă treptat.

Preotul: Şi iarăşi e Crăciunul. O grămadă de lucruri de făcut. Dar ar trebui să-mi fac timp şi pentru acesta. Eşti aici din aceeaşi cauză ca şi mine?
Povestitorul: Dar tu din ce cauză eşti?
Preotul: Ca să văd din nou povestea Crăciunului…. Sceneta cu Naşterea Mântuitorului nostru Hristos.
Povestitorul: Rămâi aici! Cred că se vede bine din acest loc. Este un loc excelent, iar piesa tocmai începe.

PARTEA 1:
Povestitorul (ridicându-se de pe scaun şi adresându-se publicului): În acea vreme, Bethleemul era în fierbere. Târgul era plin de oameni care se grăbeau, se împingeau să ocupe câte o gazdă şi să-şi termine treburile importante pentru care fuseseră chemaţi de conducătorii vremii în acest oraş. Nimeni nu a luat seama la bărbatul grijuliu şi femeia însărcinată care tocmai sosisere, căutând şi ei, la rândul lor, un loc în care să înnopteze. Priveau neliniştiţi mulţimea oamenilor grăbiţi să-şi găsească un loc unde să-şi un adăpost peste noapte. Apoi, s-au oprit în dreptul unui vechi han, bătând sfios la uşă. Dinăuntru se auzi o voce morocănoasă care le-a zis:
Hangiu (cercetându-i cu o privire arogantă din cap până în picioare): Aţi venit să cerşiţi un loc de odihnă?
Bătrânul Iosif: Să cerşim?!
Hangiu (pe un ton tăios): Las` că vă ştiu eu pe voi ăştia! Vreţi să primiţi totul numai din milă. Ce aş putea primi de la voi pentru un pat pe care să vă întindeţi oasele obosite de drumul lung şi istovitor? Poate că numai praful de pe picioarele voastre … Ha, ha, ha… (râzând).
Bătrânul Iosif (privind cu amărăciune la Fecioara Maria): Mi se pare că aici nu găsim nimic din ce ne-ar trebui nouă. Hai să mergem mai departe (dau să plece, întorcând spatele hangiului).
Fecioara Maria (privind cu ochi rugători pe bătrânul Iosif): Dumul lung şi-obositor, printr-un neam neprimitor, tare mult mă-ngrijorează, Iosif. E târziu, sunt obosită şi mă simt şi prigonită de a lumii răutate.
Femeia hangiului (cercetând cu milă pe cei doi care dau să plece): Ia, staţi aşa!! Mi se pare că eşti pe calea de-a naşte, femeie. Unde să pleci? N-o să mai găsiţi nicăieri vreun loc în care să vă plecaţi capul; e întuneric şi frig de îţi îngheaţă pielea pe tine. Uite, vă propun un târg! Dacă îmi lăsaţi măgarul vostru, vă dau voie să înnoptaţi în grajd la noi. (apoi, adaugă cu ironie în glas) Iar, când s-or întoarce păstorii cu vitele, nu veţi duce lipsă nici de căldură. Puteţi merg şi înnopta acolo. (Către Fecioara Maria, făcând cu ochiul şi împingându-o obraznic cu umărul) Ce zici?
Fecioara Maria (ca pentru sine, aşezându-se împreună cu bătrânul Iosif în dreptul ieslei, sub brad): Ei se mulţumesc c-un măgar în loc să se bucure de darul special pe care, în această noapte, îl va primi întreaga lume: Naşterea lui Mesia.
Femeia hangiului: Pai, ce altceva puteţi să îmi daţi voi mie? Din câte văd, nu aveţi nici măcar o desagă. Cât despre copiii, nu ne plac; nici mie, nici hangiului. Sunt prea gălăgioşi.
Fecioara Maria: Nu înţelegi nimic! E vorba de cu totul altceva; despre un cadou dumnezeiesc. Aşteaptă, doar, miezul nopţii. Când se va-mplini sorocul, după cum a spus proorocul, în astă lume muritoare, într-o iesle cu mioare, Mesia va să pogoare din al Cerului lăcaş. Femeia hangiului: Încearcă să ademeneşti pe alţii cu poveştile tale. Cât despre mine, mă mulţumesc şi cu măgarul vostru. Sunt femeie muncită şi neodihnită. N-am vreme să umblu noaptea să caut prin iesle cine ştie ce nimicuri. Pe mâine dimineaţă! Mă duc să mă odihnesc.
Bătrânul Iosif (întinzând o pătură pe care să see aşeze Fecioara Maria): E încă în putere şi nu o interesează viaţa veşnică. Nu te necăji, Maria. E prea simplă să priceapă lucruri minunea din această noapte.

PARTEA a 2-a:
Hangiu (se apropie de iesle, însoţit de trei păstori): Ce se-mparte aici femeie?
Femeia hangiului (cu teamă): Eeee, nimic, bărbate. Vorbe multe şi deşarte.
Hangiu: Atunci de ce mai eşti încă aici? Treci că avem multă treabă. Uite, au venit păstorii cu vitele de la păscut şi vor să le bage-n grajd.
Primul păstor (către ceilalţi doi): Este exact aşa cum ni s-a spus.
Al doilea păstor: Aşa e! Aşa e! Pe câmp, îngerii au coborât şi din somn ei ne-au trezit…
Al treilea păstor: … Îndemnându-ne să mergem, vitele să le aducem ca să facă-n grajd căldură, pruncului ce pe lume va să vină.
Hangiu (certându-i pe păstori): Ce tot îndrugaţi. Haide! Treaba terminaţi. Vitele în grajd băgaţi, după ce le adăpaţi şi apoi, … plecaţi, plecaţi.
Primul păstor (către hangiu): Pe câmp, parcă, din a Cerului întins, o stea sfânta s-a desprins.
Al doilea păstor (către femeia hangiului): Îngeri mulţi au glăsuit, după cum s-a proorocit, că sorocul s-a-mplinit!
Al treilea păstor (către Fecioara Maria): Într-o iesle cu mioare, venit-a vremea să coboare în astă lume muritoare, un prunc sfânt, dumnezeiesc.
Fecioara Maria: Nu vă temeţi! Apropiaţi-vă! Chiar în ieslea asta-n care, aţi adus ăste mioare, ce căldură o să ţie, vă vestesc cu bucurie, Naşterea ce va să fie.
Primul păstor: Maic-a pruncului ceresc, am venit să străjuiesc şi la vreme să slujesc! Vom rămâne-aici la noapte să veghem această iesle. Nu-i aşa, fraţi, păstori?
Al doilea păstor: Noi păstorii ce pe camp, vitele păzim cu sârg, vom veghem pe mai departea la minunea ce se-ntâmplă-n această sfântă noapte.
Hangiu (strigând nervos la ei): Cu-a cui voie?
Al treilea păstor: Măi, hangiule avar, de minune n-ai habar. Dai din gură în zadar! Lasă oamenii în pace! Du-te la culcare.
Femeia hangiului (încercând să calmeze atmosfera): Mergi, bărbate, la culcare.
(Cu toţii adorm în faţa ieslei, în timp ce corul cântă colindul:
“O ce veste minunată”)

PARTEA a 3-a:

Gaşpar (către cei doi magi): Mântuirea. De asta am nevoie neapărat. Oare cât valorează în aur?
Melchior: Viaţa veşnică. Hm!? Şi eu îmi doresc asta. Dar, oare, e de vânzare?
Baltazar: O poţi avea fără să plăteşti nimic. Valoare ei adevărată este de neplătit. Chiar dacă ai încerca să economiseşti tot timpul vieţii, tot nu ai dispune de ceea ce ai nevoie ca să te mântuieşti.
Gaşpar: Şi, de unde putem lua noi mântuirea?
Baltazar: Haideţi, fraţi, la Bethleem, pe Mesia să-l găsim şi să I ne închinăm, mântuire să aflăm, frumoase daruri să-I dăm….
Împăratul Irod (ameninţător, cu sabia ridicată, le taie calea magilor): Staţi!!! De unde veniţi? Şi unde călătoriţi? Cine sunteţi? Cum vă numiţi ?
Gaşpar: Noi te cunoaştem pe tine. Eşti Irod împăratul iudeilor. Dar, văd că inima ta e plină de durere şi goliciune. Eşti tulburat. Ce s-a întâmplat?
Melchior: Noi, împărate, am venit tocmai de la Răsărit. Căutăm un Rege Sfânt, ce va veni pe pământ, să-I aducem închinare pentru-a lumii izbăvire de păcat.
Baltazar (arătând spre steaua pe care o poartă îngerul): Împăratule Iroade, să trăieşti, sănătos, să-mpărăteşti. După-această stea strălucită, preafrumoasă şi vestită, de la Răsărit venim şi sperăm să-l întâlnim pe Hristos Mântuitorul.
Gaşpar: Tot umblăm din ţară-n ţară, din cetate în cetate, şi din casă-n casă, mântuirea so aflăm, viaţă veşnică s-avem.
Împăratul Irod (cu ochi vicleni şi voce mieroasă): Despre ce mântuire vorbiţi? Şi eu vreau să trăiesc veşnic! Vă propun o afacere. Pot să ofer multe avuţii în schimbul ei. O să fiţi şi mâine aici, după ce o sa-l găsiţi, nu? (privind spre sabie): Vreau să-mi pregătesc cadoul pe care să i-l dau personal lui Mesia.
Gaşpar (către Irod): Nu putem să-l oferim noi, când l-om întâlni? Sau, vrei să i-l înmânezi personal?
Împăratul Irod: O, da, neapărat. Neapărat. Ha, ha, ha….. (iese din scenă râzând macabru)
Îngerul cu steaua: Crailor! Eu sunt îngerul lui Dumnezeu. Ascultaţi ce vă spun eu: haideţi ca să ne grăbim, spre Bethleem să pornim, pe Hristos ca să-L aflăm şi daruri să-i dăm. Uitaţi acolo-ndepărtare, minunata iesle-n care Mântuitorul s-a născut!
(Cu toţii, inclusiv cei adormiţi în faţa ieslei, cântă veseli în jurul Fecioarei Maria cu pruncul colindul: “Astăzi s-a născut Hristos”)

PARTEA a 4-a:
Povestitorul: Răsună blând spre seară al clopotelor cânt. Vine, vine, iată… Iisus pe-acest pământ. Magii i se-nchină, păstorii de asemenea, iar, îngerii din-ceruri Îl apără de rele.
Craii (îngenunchind în faţa ieslei) în cor: Doamne, Împărate sfinte, primeşte a noastră cinste, te rugăm ca să primeşti, de la noi, daruri cereşti.
Gaşpar (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Aur, că eşti împărat!
Melchior (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Smirnă, arhiereu fără păcat!
Baltazar (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Şi tămâie, ca unui Dumnezeu adevărat!
Craii în cor: De pomenire să-ţi fie, la tot neamul omenesc şi poporul creştinesc.
Fecioara Maria (fericită pentru Naşterea Mântuitorului, face o urare tuturor celor adunaţi în jurul ei): Această zi preasfinţită, sărbătoare preamărită, s-o petreceţi toţi cu bine. Pentru-a vostră-nchinăciune, s-aveţi zilele senine. Darul mântuirii l-aţi aflat!
Femeia hangiului (supărată): Asta e valabil şi pentru mine? Eu toată viaţa am făcut doar rău altora, sunt plină păcate. Har mântuitor, viaţă veşnică. De asta am nevoie neapărat. Cu cât îl pot cumpăra? Mie nu-mi trebuie nimic gratis. Eu întotdeauna plătesc cum se cuvine. Îţi voi da măgarul tău înapoi. Ce zici? Îl primeşti?Fecioara Maria (râzând, arată spre pruncul din braţele ei): El a plătit deja în locul tău, ca tu să îl poţi avea. Femeia hangiului (strigând după hangiu, care apare somnoros de după brad): Vino-ncoa, bărbate! De asta ar avea nevoie şi bărbatul meu! Eu aş dori puţină mântuire şi pentru el.
Hangiu (buimac de somn şi speriat de prezenţa magilor întinde mâna spre aurul dăruit de magi, dând să-l bage în buzunar): Dar poate că bucata asta de aur… Ce crezi, nu mi-ar fi mai de folos decât mântuirea?Femeia hangiului: O, bărbate! Iar te umpli de păcate. Unde-i sufletul din tine? Hangiu: Ce ai tu de-a face cu sentimentele mele? Asta e problema mea. (către bătrânul Iosif) Las măgarul pentru aur! Facem târgul?
Gaşpar (privind cu tristeţe la hangiu): Dar eu nu vreau să vă dau cadoul meu dumneavoastră, ci acestui prunc minunat! Îngere prealuminat, fă ceva!
Îngerul cu steaua (către hangiu, punându-I bagheta cu steau pe umăr): Tu şi nevasta ta nu aveţi copii, dar de acum înainte toţi copiii din lume vor fi în grija ta în noaptea de Crăciun. Tu vei fi cel care le va face cadouri copiilor. Priveşte sub brad! An de an, când va sosi Crăciunul, de-acum şi până-n veci, vei împărţi cadouri copiilor din lume. Cât timp, în case, s-aprind calde lumini, se vor auzi colinde despre minunea sfântă, de-aici, din Bethleem. Copiii vor sta în jurul pomului de crăciun îmbrăcaţi cu haine frumoase, aşteptându-te pe tine şi zâmbind unii la alţii. Să ai grijă să îi faci de ce în ce mai fericiţi!
Hangiu (cuprins de o căldură deosebită şi căzând mut de uimire la picioarele îngerului): Simt că ceva lipsea până acum din viaţa mea. Întotdeauna am avut o senzaţie de neîmplinire, de dezamăgire. Dar poate că darul tău… Ce crezi, m-ar putea ajuta?
Îngerul cu steaua: Tu, Moş Crăciune, vesel, vei sosi de prin nămţi de-acum până-n vecie plin de bucurie şi vei duce daruri multe la fetiţe şi băieţi!
(corul cântă colindul: “Moş Crăciun”)

PARTEA a 5-a:
Împărtatul Irod (îşi face apariţia din spatele bradului, înconjurat de trei ostaşi care ţin legaţi cu sfoară câţiva copii, strigând): Porunca mea regească, vreau ca să se împlinească: Nici un prunc să nu mai fie în a mea împărăţie ce-o voi stăpâni în veci.
Copiii (în cor): A venit în asta ziuă Domnul Sfânt pe aceast pământ ca s-aducă mântuire, bucurie, izbăvire de păcate la tot omul bun şi sfânt. O, Iroade, fie-ţi milă de copiii care plâng!!!
Hangiu/Moş Crăciun (dă să plece cu desaga plină de daruri pentru copii şi se izbeşte de Împărtatul Irod): Ce mai nebun împărat! Măi, Iroade împărate, te-ai umplut de răutate. Mare ruşine să-ţi fie că îi chinui pe copii. Dacă nu o să le dai drumul o să mori, neruşinat. (Irod se prăbuşeşte la pâmânt. Moş Crăciun strânge în braţe copiii legaţi cu sfoară!). Voi copii, din toată lumea, de acum să ştiţi că eu, drept răsplată pentru faptul că am devenit mai bun, voi veni pe veci în case, strecurându-mă pe horn. O s-aduc mulţimi de daruri, iar voi veţi şti mereu că tot ce Moşul v-aduce îi datoraţi lui Dumnezeu.
Toate personajele din piesă (în cor):
Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt
Că vine, vine iară
Iisus pe-acest pământ.

Sculaţi, copii, degrabă,
Şi-n calea lui cântaţi
Cu cei buni este Domnul
Sculaţi, copii, sculaţi.

Sfârşit!

INVITATIE

Un Crăciun de poveste la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc din Bucureşti. Sărbătoarea Naşterii Domnului (25 decembrie) reprezintă un ales popas duhovnicesc pentru enoriaşii Bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc din Bucureşti care, potrivit tradiţiei, organizează, în ziua de 25 decembrie 2009, ora 12.30, sceneta religioasă pentru copii “POVESTE DE CRĂCIUN”.

Sceneta va fi precedată de un recital poetic al creaţiilor literare pe care copiii care participă la orele de cateheză de la această biserică le-au compus în cadrul cercului literar desfăşurat sub egida Hristos împărtăşit copiilor, precum şi de expoziţia de artă creştină “Şanse pentru fiecare copil”.

UNITATEA ŞI CONTINUITATE LA BISERICA SF. PANTELIMON DE LA FOIŞORUL DE FOC

Şcoală de învăţătură pentru copiii mahalalei. Chiar dacă trecutul bisericii Sf. Pantelimon (Foişorul de foc) din Bucureşti se pierde în negura vremurilor, ştim cu certitudine că pe lângă biserica cu hramul Sf. Pantelimon a existat şi o şcoală de învăţătură pentru copiii mahalalei, slujitorii acestei biserici contribuind la răspândirea ştiinţei de carte pe aceste locuri. Modesta şcoală s-a dezvoltat pe parcursul secolului al XIX-lea, dascălii primind într-un mod inedit mulţumiri din partea elevilor pentru că i-a învăţat carte. Astfel, cei dornici să înveţe cititul luau cu împrumut cărţile de cult ale Bisericii pe care făceau însemnări de genul: "Să şcie că am luat această carte de la biserică pentru ca să mă învăţu să citescu şi o să o pui la biserică" (Mineiul lunii iulie, Buda, 1805, însemnare făcută la p. 72-73), spune unul dintre aceştia.

Din nefericire, la începutul secolului al XX-lea, şcoala de învăţătură pentru copiii mahalalei deja nu mai exista. Ultimul dascăl care s-a ostenit cu învăţarea copiilor la această biserică a fost cântăreţul Ioan (Enache) Teodorescu. Într-o vară, pe când se afla cu copiii la umbra pomilor, învăţându-i să scrie şi să citească, a fost văzut şi admirat de scriitorul Ion Heliade Rădulescu (1802–1872), care apropiindu-se şi văzându-l că este surprins de privirea lui îi zise: "...să-şi vază de învăţat copii că bine face...", mărturisindu-i că este Heliade (Monografia Bis. Sf. Pantelemon din Bucureşti, p. 8). La începutul secolului al XX-lea şcoala nu mai funcţiona. (cf. POPESCU GH. EUGEN, în „Glasul Bisericii”, nr. 1-2/1971, pp. 128-142).

Ora de cateheză "Hristos împărtăşit copiilor" la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc.

La distanţă de un secol, de aproape un an de zile, a devenit un obicei al parohiei ca la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc, în fiecare zi de vineri, la ceas de Vecernie să se ţină ore de cateheză pentru copii care au creat deja o legătură sufletească între preoţii şi copiii credincioşilor care vin la această biserică. Cateheza, susţinută pe baza unui ghid catehetic, se desfăşoară în biserică, pentru a spori şansele fiecărui copil de a deveni un creştin practicant. Scopul acestor ore - desfăşurate în cadrul proiectului cu titlul "Hristos împărtăşit copiilor" - este de a transmite copiilor, încă de la cele mai fragede vârste, învăţăturile biblice şi a-i ajuta astfel să atingă maturitatea întru credinţă. Pentru ca lecţiile să fie plăcute şi a se crea legături de prietenie între copii fiecare etapă a cursurilor s-a finalizat cu câte un proiect practic care a constat fie în punerea în scenă a unor piese de teatru religios, fie în editarea unei reviste, fie în organizarea unei expoziţii artistico-religioase.

Teatru religios. Piesele de teatru, realizate la biserica Sfântul Pantelimon de la Foişorul de Foc, de către copiii care au avut bunăvoinţa de a lucra în acest mod pentru Dumnezeu au devenit un imbold pentru derularea proiectului cu titlul "Hristos împărtăşit copiilor" în această parohie. Până acum au fost jucate două piese de teatru, una, de Crăciun, sub numele de Irozii, cealaltă, pregătită pe timpul verii, de hramul bisericii, sub numele de Sfântul Pantelimon.

În ciuda emoţiilor fiecărui copil implicat în realizarea acestor piese, piesele de teatru s-au bucurat de un binemeritat succes, ultima dintre ele, cea referitoare la viaţa Sf. Pantelimon fiind difuzată în premieră, datorită originalităţii sale, şi pe postul de radio Trinitas al Patriarhiei Române.

Ateneul Sfântului Pantelimon. În paralel cu realizarea pieselor de teatru, în duhul bisericesc al unităţii şi continuităţii care animă viaţa parohială, prin redactarea ca material didactic pentru ora de cateheză "Hristos împărtăşit copiilor", a fost reanimată revista “Ateneul Sfântului Pantelimon”, a cărui publicare a fost iniţiată de P.C. Pr. Gheorghe Popescu-Colibaşi (+ 1974). Precizăm că, deocamdată, reeditarea revistei parohiale “Ateneul Sfântului Pantelimon” se deruleaze în cadrul programului intitulat “Hristos împărtăşit copiilor”, dar nădăjduim ca în viitor să devină o adevărată revistă parohială care să reflecte din punct de vedere religios viaţa socială şi culturală din această parte a Bucureştiului.

Expoziţie. Însă, cel mai recent proiect îl constituie expoziţia de artă religioasă ATENEUL CREŞTIN cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului. În fiecare zi de vineri, la orele de cateheză, fiecare copil a pregătit câte o lucrare artistică care a fost inclusă în cadrul expoziţiei amintite.

Cerc literar religios. Dar, pe lângă icoanele din cadrul expoziţiei au fost relizate şi o serie de creaţii literare, înfiripate în cadrul unui început de cenaclu literar religios. Astfel, printre primele lucrări literare, s-au numărat poezile lui Mihail Tănăselea (Ajută-mă, Doamne!), Alina Bîgioiu (Sf. Cuvioasa Parascheva), Camelia Oprea, Cristea Marina şi Dumitru Roxana.

“Şanse pentru fiecare copil!”. Ţinând cont de iniţiativele mai vechi ale preoţilor de la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc, prin derularea acestor programe cultural-misionare, derulate în acest an sub numele “Şanse pentru fiecare copil!”, am dorit să contribuim la întărirea coeziunii sociale dintre credincioşii care frecventează biserica parohiei noastre. Intenţionăm să dezvoltăm proiectul “Şanse pentru fiecare copil!” prin acţiuni din ce în ce mai concrete care să anime viaţa bisericească din parohia noastră, la nivelul educaţiei religioase a copiilor, într-un procent de 100% în spiritul unităţii şi continuităţii specifice bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc.

Invitatie la "Un Craciun de Poveste "

A aparut noul numar din Ateneul Sf. Pantelimon

DESPRE ŞCOALA BISERICII SF. PANTELIMON

Este îndeobşte cunoscut roul pe care l-a avut tinda Bisericii şi chiliile din jurul ei pentru luminarea neamului. Slujitorii Bisericii Sf. Pantelimon au contribuit şi ei la răspândirea ştiinţei de carte pe aceste locuri. Unul din slujitorii care s-au ostenit pentru această nobilă misiune a însemnat pe o carte de cult a Bisericii: "Să şcie de când m-am apucatu de copii amu învăţatu, leatu 1813 Apr(ilie) 22..." (Penticostarion, Sibiu, 1805, însemnare făcută la p. 50; însemnarea continua şi pe pagina următoare, dar s-a şters).

Modesta şcoalî s-a dezvoltat cu timpul, unul din dascălii ei primind din partea unui elev mulţumiri pentru că l-a învăţat carte. "Şi am zisu logofătu Radu al jupânului... (şters) Cofitaru precum că am învăţatu aici la dascălul Stueanu. Sănătate dumitale dascăle Stuene precum că m-am mulţumitu de învăţătura dumitale, la leat 1838 Ianuar(i)e" (Mineiul lunii iulie, Buda, 1805, însemnare făcută la p. 51-52).

Cei dornici să înveţe cititul luau cu împrumut cărţile de cult ale Bisericii. "Să şcie că am luat această carte de la biserică pentru ca să mă învăţu să citescu şi o să o pui la biserică" (Mineiul lunii iulie, Buda, 1805, însemnare făcută la p. 72-73), spune unul dintre aceştia.

La 4 octombrie 1862, epitropia bisericii se adresează Municipiului cerând o aprobare pentru repararea odăii de şcoală, din curtea bisericii (Dosarul nr. 187, 1862, p. 47). Consiliul Municipal - Secţiunea Administrativă - Masa III, răspunde prin adresa nr. 6635 din 12 octombrie 1862, următoarele:

"Domnilor Epitropi,

Pentru motivele cuprinse în adresa D-um cu No. 10, şi în consideraţiune că timpul fiind scurt nu permite a se ţine licitaţiune la Municipalitate pentru facerea acelor reparaţiuni trebuincioase la încăperile şcoalei din curtea acei biserici , subsemnaţii aprobăm a le pune D-um. în lucrare cu suma de lei trei sute noue-zeci par(ale) trei-zeic şi trei No. 390-33 cuprinsă în devisulu ce ne aţi datu pe lîngă sus zisa adresă, pe care sumă o veţi trece între cheltuielile biserici pe annul curentu..." (Dosarul nr. 187, 1862, p. 47). Reparaţiile au întârziat să se facă, deoarece prin adresa din 17 octombrie 1862 Nr. 1817, se pune în vedere "să repare chiliile bisericii şi şcoala dinăuntru curţii bisericii" (Dosarul nr. 187, 1862, p. 49). În anii următori, contractele încheiate cu cântăreţii şi paraclisierii care se angajau la această biserică cuprindeau printre altele şi obligaţia de a învăţa copiii. "Învăţătura copiiloru din şcoală să fiă în tovărăşiă cu paraclisseru Enache, şi ori care din noi nu va stărui cu învăţătura loru să fiă lipsită de ori ce venit ar avea de la ei" (Dosarul nr. 188, 1863, p. 49).

Ultimul dască care s-a ostenit cu învăţarea copiilor la această biserică a fost cântăreţul Ioan (Enache) Teodorescu. Într-o vară, pe când se afla cu copiii la umbra pomilor, învăţându-i să scrie şi să citească, a fost văzut şi admirat de Ioan Heliade Rădulescu, care apropiindu-se şi văzându-l că este surprins de privirea lui îi zise: "...să-şi vază de învăţat copii că bine face...", mărturisindu-i că este Heliade (Monografia Bis. Sf. Pantelemon din Bucureşti, p. 8).

La începutul secolului nostru şcoala nu mai funcţiona.

CREATIILE COPIILOR DE LA BISERICA SF. PANTELIMON

Ad-o, Doamne

Adu-o, Doamne, ploaia Duhului cel Sfânt

Peste ai tăi copii aicea, pe pământ.

Ei, zinic, o doresc şi nu vor să îmbătrânească

Fără ca pe calea pocăinţei să păşească.

E timpul cel din urmă, e vremea de-mpăcare

Când trebuie să ducem copiii la culcare,

E vremea ce-a venit, iată, Domnul a sosit

Să ne intre-n case cu slavă şi mărire.

Întreg poporul Tău să-l duci la Tine

Pe toţi aceia pe care te-au crezut

Şi se roagă-n lacrimi zorii veşniciei

Când va începe o nouă zi a bucuriei.

(Mihai Tănăselea, 13 ani)

Interviu

referitor la piesele de teatru realizate prin programul Hristos împărtăşit copiilor

1. Care este părerea ta despre orele de cateheză?

Părerea lor despre orele de cateheză este una foarte bună, datorită faptului că învaţă multe lucruri frumoase, bune, educative şi necesare timpului în care trăim.

2. Ce alte activităţi religioase ai vrea să mai faci la orele de cateheză?

Copiii doresc ca la orele de cateheză să se facă mai multe piese de teatru.

3. În ce mod te-ai implicat la piesele de teatru?

Participând la orele de cateheză în cadrul cărora se făceau şi repetiţiile pentru piesele de teatru.

4. Care este părerea ta despre piesele de teatru?

Părerea copiilor despre piesele de teatru a fost una foarte bună pentru că sunt foarte frumoase şi foarte educative.

5. Care dintre piesele de teatru ţi-a plăcut mai mult?

Cel mai mult le-a plăcut piesa de teatru organizată de hramul bisericii "Sf. Pantelimon", dar altora le-a plăcut şi cealaltă piesă de teatru făcută de Crăciunul anului 2008, "Irozii".

(Sandu Teodora, 15 ani)

Sf. Cuvioasa Parascheva

În fiecare seară

Şi-n zilele de vară,

Mă rog Sfintei Parascheva

Să mă ridice în slavă.

Cu sufletul la Cer,

Sus la Dumnezeu,

Sper că El mă v-ajuta

Să pot vorbi cu ea.

Sper să am îndemânarea

Ca să-i spun

Cât o iubesc

Şi cât o preţuiesc.

(Alina, 13 ani)

Alina (10 ani)

Impresii de la piesele de teatru,

organizate prin programul Hristos împărtăşit copiilor

Piesele de teatru au fost realizate la biserica Sfântul Pantelimon, împreună cu preoţii acestui sfânt lăcaş, ajutaţi de copiii care au avut bunăvoinţa de a lucra pentru Dumnezeu. Deocamdată, pe parcursul anului s-au făcut doar două piese de teatru: una, de Crăciun, sub numele de Irozii, cealaltă, pregtită pe timpul verii, de hramul bisericii, sub numele de Sfântul Pantelimon.

Fiecare dintre copiii aflaţi la piese au avut mari emoţii în zilele în care s-a jucat sceneta Sf. Pantelimon, dar pe scena amenajată în faţa bisericii totul a decurs foarte bine. Apoi, fiecare a primit câte o diplomă pentru efortul depus.

Părintele Bogdan-Aurel şi soţia sa, d-na preoteasă Cristina Teleanu - care ne-a învăţat cum să jucăm, a avut multă răbdare cu noi cu toţi, deşi eram foarte mulţi, foarte năzdrăvani şi o supăram mereu - s-au purtat mereu frumos cu noi. Ei au fost ajutaţi de o fată, pe nume Gabriela, care, dacă ţipa la noi, nimeni nu mai scotea un sunet. (Sandu Elena, 13 ani)

Îngerul păzitor

Copilaşul la botez

Un nume primeşte

Şi, din Ceruri, Dumnezeu

Un înger îi dăruieşte.

Îngerul aproape stă,

Nevăzut, dar cu putere

Îl păzeşte pe copil

Să nu sufere durere.

Zi şi noapte-n orice loc,

De se joacă sau lucrează,

Copilul e ocrotit

De îngerul ce-l veghează.

(Oprea Camelia, 10 ani)

(Alina, 10 ani)

Hristos şi eu

Sunt creştin şi pot păstra

Dragostea mea

A Naşterii sărbătoare

A curpins întreg pământul

Ca Hristot cu iubire.

Copiii merg la şcoală

Şi au obligaţiile lor

Ca Hristos de pe pământ

Cu sarcinile de îndeplinit.

(Camelia oprea, 10 ani)

Dar de la Dumnezeu

Sunt creştin şi port în suflet

o credinţă minunată

Că Iisus Hristos e Fiu

Cerului nostru Tată.

În biserica Sa Sfântă

Dumnezeu pe toţi ne-aşteaptă

Să ne-asculte rugăciunea

Şi s-o împlinească-ndată.

(Daniela, 9 ani)

Dumnezeu

Dumnezeu ne ajută şi la bine şi la greu.
El e Tatăl cel Ceresc
Şi îndată de îi mulţumim
Ne ajută să gândim.

Când ne este greu
Ne ajută la toate
Când eşti rău
Nu te mai ajută
Doar dacă eşti bun şi înţelept.

Şi la şcoală trimite îngeraşul
Să te păzească de toate relele
Şi asta nu înseamnă că trebuie
Să te porţi urât
Sau să fim invidioşi unii pe alţii.

(Dumitru Roxana, 10 ani)

Vino!

Atâta timp am aşteptat
Ca să răspunzi chemării
De-atâta timp la Uşă-ţi bat
Dat tu M-ai dat uitării.

Am vrut lumină ca să fii
Să luminezi pământul
Am vrut Apostol să devin
Dar tu-ai respins Cuvântul.

(Mihail Tănăselea, 13 ani)

Ajută-mă, Doamne!

Ajută-mă să pot uita
Tot ce-mi rănise inima!
Spre Cer să pot zbura
Prin Duh să pot înainta.

Atinge-mă să pot iubi!
Pe cel ce iar mă va lovi
Căci har atunci eu voi primi
Să pot orice a suferi.
(Mihail Tănăselea, 13 ani)

Maica Domnului

Maica Domnului este preabuna noastră mamă;
Maica Domnului este milostivă, curată, înţeleaptă,
La greu şi la bine, mereu lângă tine.
Maica Domnului este tuturor de ajutor, chiar şi celor roă.
Maica Domnului se roagă Fiului Ei pentru noi,
Să ne ierte de greşeale şi să ne vegheze pretutindeni.
Maica Domnului Hristos, să ne rugăm frumos.

(Cristea Marina, 14 ani)

Să nu minţi!

Nicioadată să nu minţi!
Îngeraşul păzitor de la tine va pleca,
Iar în primejdii va veni cel rău,
Care te.a învăţat să minţi.
Orice ai face şi oriunde ai fi: NU MINŢI!
Adevărul iese ca uleiul la suprafaţă.

(Cristea Marina, 14 ani)

Dumnezeu a făcut totul

Dumnezeu a făcut totul:
Soarele, luna, pământul, oamenii, florile, animalele.
Oamenii i-a făcut după chipul şi asemănarea Sa.
Noi trebuie să îi fim recunoscători pentru toate.

(Cristea Marina, 14 ani)

Periodic

În duhul bisericesc al unităţii şi continuităţii care animă viaţa parohială, prin redactarea ca material didactic pentru ora de cateheză "Hristos împărtăşit copiilor", putem afirma că s-a reînfiinţat revista “Ateneul Sfântului Pantelimon”, a cărui publicare a fost iniţiată de P.C. Pr. Gheorghe Popescu-Colibaşi (+ 1974). Proiectul reeditării revistei parohiale “Ateneul Sfântului Pantelimon” se deruleze în cadrul programului intitulat “Hristos împărtăşit copiilor”, derulat de Sectorul cultural-misionar şi de asistenţă socială al Parohiei Sf. Pantelimon.

TALANTII VOLUNTARILOR SF. MC.PANTELIMON

Copiii care participă la orele de cateheză Hristos împărtăşit copiilor pregătesc expoziţia de artă creştină TALANTII VOLUNTARILOR SF. PANTELIMON cu ocazia celui de al doilea hram al bisericii Sf. Pantelimon, Cuvioasa Parascheva. Astfel, în fiecare zi de vineri, la orele de cateheză, fiecare copil pregăteşte câte o lucrare artistică care va fi inclusă în cadrul expoziţiei amintite. Pe lângă icoane, în cadrul Ateneului pot fi expuse şi creaţii literare. Astfel, primele lucrări literare, s-au numărat următoarele poezii:

Maica mea ce sfântă eşti,

Inima îţi dăruieşti, Fiul tău s-a răstignit,

Pentru noi El a murit. De îngeri înconjurat

Şi de Maică-nbrăţişat

Ca s-alunge de lângă pat

Pe Satan înfuriat.

(Maica mea ce sfântă eşti, Emma, 11 ani)

***

Maică dragă te iubesc

Şi de-aceia îţi doresc

Tot binele din lume

Pentru totdeauna!

(Pentru totdeauna, Roxana, 10 ani)

***

Maica mea cea sfântă,

Pentru noi tu dăruieşti

Darurile ce le primeşti

De la Fiul cel Ceresc.

Pentru darul cel ceresc,

Drept răsplată,

Şi eu pot să-şi dăruiesc

Toată dragostea din lume.

(Maica mea îţi dăruiesc, Camelia, 10 ani)