Este îndeobşte cunoscut roul pe care l-a avut tinda Bisericii şi chiliile din jurul ei pentru luminarea neamului. Slujitorii Bisericii Sf. Pantelimon au contribuit şi ei la răspândirea ştiinţei de carte pe aceste locuri. Unul din slujitorii care s-au ostenit pentru această nobilă misiune a însemnat pe o carte de cult a Bisericii: "Să şcie de când m-am apucatu de copii amu învăţatu, leatu 1813 Apr(ilie) 22..." (Penticostarion, Sibiu, 1805, însemnare făcută la p. 50; însemnarea continua şi pe pagina următoare, dar s-a şters).
Modesta şcoalî s-a dezvoltat cu timpul, unul din dascălii ei primind din partea unui elev mulţumiri pentru că l-a învăţat carte. "Şi am zisu logofătu Radu al jupânului... (şters) Cofitaru precum că am învăţatu aici la dascălul Stueanu. Sănătate dumitale dascăle Stuene precum că m-am mulţumitu de învăţătura dumitale, la leat 1838 Ianuar(i)e" (Mineiul lunii iulie, Buda, 1805, însemnare făcută la p. 51-52).
Cei dornici să înveţe cititul luau cu împrumut cărţile de cult ale Bisericii. "Să şcie că am luat această carte de la biserică pentru ca să mă învăţu să citescu şi o să o pui la biserică" (Mineiul lunii iulie, Buda, 1805, însemnare făcută la p. 72-73), spune unul dintre aceştia.
La 4 octombrie 1862, epitropia bisericii se adresează Municipiului cerând o aprobare pentru repararea odăii de şcoală, din curtea bisericii (Dosarul nr. 187, 1862, p. 47). Consiliul Municipal - Secţiunea Administrativă - Masa III, răspunde prin adresa nr. 6635 din 12 octombrie 1862, următoarele:
"Domnilor Epitropi,
Pentru motivele cuprinse în adresa D-um cu No. 10, şi în consideraţiune că timpul fiind scurt nu permite a se ţine licitaţiune la Municipalitate pentru facerea acelor reparaţiuni trebuincioase la încăperile şcoalei din curtea acei biserici , subsemnaţii aprobăm a le pune D-um. în lucrare cu suma de lei trei sute noue-zeci par(ale) trei-zeic şi trei No. 390-33 cuprinsă în devisulu ce ne aţi datu pe lîngă sus zisa adresă, pe care sumă o veţi trece între cheltuielile biserici pe annul curentu..." (Dosarul nr. 187, 1862, p. 47). Reparaţiile au întârziat să se facă, deoarece prin adresa din 17 octombrie 1862 Nr. 1817, se pune în vedere "să repare chiliile bisericii şi şcoala dinăuntru curţii bisericii" (Dosarul nr. 187, 1862, p. 49). În anii următori, contractele încheiate cu cântăreţii şi paraclisierii care se angajau la această biserică cuprindeau printre altele şi obligaţia de a învăţa copiii. "Învăţătura copiiloru din şcoală să fiă în tovărăşiă cu paraclisseru Enache, şi ori care din noi nu va stărui cu învăţătura loru să fiă lipsită de ori ce venit ar avea de la ei" (Dosarul nr. 188, 1863, p. 49).
Ultimul dască care s-a ostenit cu învăţarea copiilor la această biserică a fost cântăreţul Ioan (Enache) Teodorescu. Într-o vară, pe când se afla cu copiii la umbra pomilor, învăţându-i să scrie şi să citească, a fost văzut şi admirat de Ioan Heliade Rădulescu, care apropiindu-se şi văzându-l că este surprins de privirea lui îi zise: "...să-şi vază de învăţat copii că bine face...", mărturisindu-i că este Heliade (Monografia Bis. Sf. Pantelemon din Bucureşti, p. 8).
La începutul secolului nostru şcoala nu mai funcţiona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu