Cu binecuvântarea Preafericitului
Părinte Patriarh Daniel, în ziua de 27 mai 2017, la mănăstirea Dervent,
am susținut o prezentare în cadrul simpozionului despre „Rezistența
Bisericii Ortodoxe Române sub comunism”, organizat de Departamentul
Cultural - Educațional al Arhiepiscopiei Tomisului.
În
cadrul intervenţiei pe care am avut-o am insistat nu doar asupra
preoţilor de la parohia Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti
care au apărat Ortodoxia între Dunăre și Mare în timpul comunismului,
ci am ales să încadrez tema și în perspectiva Anului comemorativ
Justinian Patriarhul.
În
acest sens, am reliefat intervenţia salvatoare a Patriarhului Justinian
care - la rugămintea episcopului Constanţei şi apoi al Dunării de Jos,
Chesarie Păunescu - îi „găseşte părintelui Gheorghe Sorescu un loc de
preot în Bucureşti” la biserica Sfântul Pantelimon, scăpându-l astfel de
presiunea şi hărţuirea la care a fost supus de fosta Securitate.
Ca
să pun în evidență şi mai mult personalitatea Patriarhului Justinian şi
grija pentru preoţii de la biserica Sfântul Pantelimon, am mai
prezentat faptul că anul acesta se împlinesc 45 de ani de când
„Acatistul Sfântului Pantelimon” a fost retipărit în Acatistier (anul
1972) cu binecuvântarea acestui vrednic de pomenire Patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române. În acest context, am precizat că „Viaţa şi
Acatistul Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon” primise
aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 3252/7
decembrie 1937 şi fusese alcătuit de părintele Gheorghe Popescu Colibaşi
de la biserica Sfântul Pantelimon, împreună cu Înaltpreasfinţitul
Părinte Mitropolit Irineu Mihălcescu.
Punctul
maxim de interes al prezentării consider însă că l-a constituit
momentul în care am arătat faptul că în anul 1974, cu binecuvântarea
Patriarhului Justinian, părintele Ion Pâslaru vine ca preot slujitor la
biserica Sfântul Pantelimon din Bucureşti. În calitate de paroh, acest
preot a reuşit să obţină fonduri de la autorităţile comuniste necesare
consolidării bisericii grav avariate în urma cutremurului devastator din
1977.
Interesant
este faptul că părintele Pâslaru Ioan ajunge paroh al bisericii Sfântul
Pantelimon, deşi era ţinut încă sub observaţie de fosta Securitate,
fiind perceput drept un element duşmănos întrucât, student fiind,
“într-o seară a distrus tabloul tov. Stalin şi gazeta de perete ce se
aflau într-o sală din cadrul Facultăţii de Teologie”.
În
plus, se ştia foarte bine şi faptul că acest preot cunoscuse universul
concentraţionar în penitenciarul de la Jilava şi în coloniile de muncă
de la Poarta Albă şi Valea Neagră, precum şi la Târgu-Ocna. De altfel,
în luna martie a anului 1954, tânărul Pâslaru Ion participase la cea mai
mare greva pentru salvarea inapţilor de la Canalul Dunăre-Marea Neagră,
îndreptată împotriva politicii de exterminare pe care comandantul Ion
Ficior o punea în practică prin înfometare, îngheţare şi lipsă de
medicamente.
Cei
prezenţi la simpozion au fost impresionaţi, în egală măsură, şi de
faptul că în dimineaţa zilei de 27 mai 2017 am participat la slujba de
sfinţire a unei troiţe înălţate la Mănăstirea Sfinţilor Români din
Galeşu în memoria părintelui Ioan Pâslaru, cu sprijinul familiei dr. Vlad Ștefanescu. În acest sens, părintele prof. Maxim Vlad de la
Universitatea "Ovidius", participant la simpozionul de la mănăstirea
Dervent, a recunoscut în persoana părintelui Ioan Pâslaru un veritabil
apărător al ortodoxiei, numindu-l "nebun pentru Hristos".
Pe
de altă parte, în plan personal, simpozionul de la Dervent la care am
participat m-a ajutat să înțeleg faptul că regimul comunist s-a hrănit
cu răutatea oamenilor, iar singurul mod de a ne elibera de această
răutate însămânţată de comunism este iubirea celor pe care îi considerăm
vrăjmași, iar nu demonizarea lor. (pentru detalii vezi http://dervent2017.blogspot.ro/)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu