Date biografice:
1. Părintele Petru Gh. Savin
s-a născut în familia preotului Gheorghe Savin, paroh al bisericii
„Sfinţii Împăraţi“ din comuna Jorăşti, judeţul Galaţi, la 24 august
1891. Potrivit istoricului George Enache, “părintele Gheorghe a avut 13
copii, dar numai doi băieţi au supravieţuit, Petre şi fratele Ioan,
amândoi orientându-se spre teologie. Petre a devenit un preot respectat,
cu numeroase funcţii în Biserică, promotor al valorilor folclorului
românesc. Părintele Petru Gh. Savin a studiat la Seminarul ,,Veniamin"
din Iaşi (1906-1914), apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A
fost învăţător în Zărneşti, jud. Galaţi (1914), apoi preot în Jorăşti
(1915 - 1930), preot în Luminiţa, jud. Tulcea (1931 - 1932), Braniştea,
jud. Galaţi (1932-1936), misionar la Episcopia Dunării de Jos, apoi
consilier cultural (1937 - 1940), preşedinte al Societăţii clerului
“Solidaritatea " din Galaţi, consilier la Arhiepiscopia Bucureştilor
(1940-1941), preot la biserica Sfântul Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti (din 1941-1949), apoi
pentru scurt timp preot la biserica “Adormirea" din Constanţa şi
inspector pentru problemele culturale şi sociale în Ministerul Cultelor
şi în Ministerul Muncii (1942 - 1944). Dintre lucrările publicate,
amintim: Clăcăieşti. Glume, jitii, taclale şi polojănii din popor,
Bârlad, 911, 91p.; Poveşti, Bârlad, 1914, 129 p.; Mândrul florilor,
Bucureşti, 1914,144 p.; Snoave din popor, Bucureşti, 1926, 104 p.;
Satele sub raport cultural. Cum sunt. şi cum ar trebui şi fie.
Conferinţă, Bârlad, 1924, 39 p.; Preotul în literatură, Conferinţă,
Neamţ, 1926, 33 p.; Din viaţa adventiştilor, Galaţi, 1928, 79 p.; Pilde
creştineşti, Galaţi, 1935, 64 p.. A decedat în 26 mai 1977, în
Bucureşti.
2. Profesorul Ioan Gh. Savin
s-a născut în familia preotului Gheorghe Savin, paroh al bisericii
„Sfinţii Împăraţi“ din comuna Jorăşti, judeţul Galaţi, la 19 decembrie
1885. Din cei 13 copii ai părintelui Gheorghe Savin a avut 13 copii au
supravieţuit doar Ioan şi fratele său, Petru, un preot respectat,
care va ajunge în anul 1941 preot II la biserica Sfântul Pantelimon
Foişorul de Foc din Bucureşti. Ioan Gh. Savin, după absolvirea
Seminarului „Veniamin Costachi“ din Iaşi, se înscrie la Facultatea de
Teologie din Bucureşti, unde este remarcat de marele profesor Ioan
Mihălcescu (viitorul mitropolit Irineu al Moldovei), mentorul său” cel
alături de care părintele Gheorghe Popescu Colibaşi alcătuise “Viaţa şi
Acatistul Sfântului Pantelimon” (lucrare aprobată de Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române (aprobare nr. 3252/7 decembrie 1937), tipărită
într-o ediţie princeps în 1937 şi retipărită în Acatistier, începând cu
anul 1972. Drept mărturie istorică importantă că "profesorul univ.
Ioan Gh. Savin a fost multă vreme enoriaş al bisericii Sfântul
Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti” stă primul număr al foii
parohiale "Ateneul Sfântului Pantelimon" din data de 25 aprilie 1941 din
care aflăm că a asistat şi în această calitate la instalarea părintelui
Petru Gh Savin, fratele său, ca preot II la această parohie în Duminica
Floriilor a anului 1941. Istoricul George Enache explică faptul că,
în 1937, în momentul în care Octavian Goga a devenit prim-ministru,
profesorul universitar Ioan Gh. Savin intră în sfera de influenţă a
Partidului Naţional Creştin, condus de Octavian Goga şi A. C. Cuza fiind
numit subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale.Dar, fără a
fi un militant, s-a menţinut însă departe de antisemitismul lui A. C.
Cuza, după cum a respins şi „arhanghelismul“ Mişcării Legionare,
considerând cele două doctrine ca aflându-se în afara învăţăturii
creştine . “E drept însă că acest creştinism – nota I. Gh. Savin în
cartea Iconoclaşti şi apostaţi contemporani – îşi are părţile lui de
umbră şi uneori de deformare. E de ajuns să ne gândim la creştinismul
“iudeofob” al d-lui A.C. Cuza, împărtăşit de o mare parte din
studenţimea creştină, sau la cel cu totul aparte, al “Arhangheliştilor”
d-lui Corneliu Codreanu pentru a ne ilustra afirmaţiile” .
“În anul 1950 este arestat şi închis, fără a fi judecat, timp de cinci
ani la Sighet, închisoarea demnitarilor. Vina principală pentru care a
ajuns la Sighet a fost aceea că a făcut parte din cabinetul „fascist“ al
lui Octavian Goga, contribuind prin aceasta la „dezastrul ţării“.
Drept circumstanţe agravante i s-au imputat o serie de articole în care
profesorul denunţa ateismul comunist, acestea fiind considerate incitări
la luptă împotriva intereselor clasei muncitoare. Eliberat în 1956,
profesorul Savin a continuat să fie urmărit de Securitate, agenţii
poliţiei secrete constatând cu satisfacţie „cuminţirea“ celui urmărit”,
afirmă George Enache.
Profesorul Ioan Gh. Savin a decedat la 22 februarie 1973 în Bucureşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu