IN MEMORIAM: "PR. PASLARU ION (9 noiembrie 1924 – 9 septembrie 2009), bun creştin şi bun român"

Duminică, 16 noiembrie 2014, orele 12.00, la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, în cadrul proiectului catehetic parohial "Hristos împărtăşit copiilor" organizat sub forma Şcolii de duminică pentru copiii din parohie, la atelierul de istorie parohială intitulat "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei" se va prezentat tema IN MEMORIAM: "PR. PASLARU ION (9 noiembrie 1924 – 9 septembrie 2009), bun creştin şi bun român". 

Cu acest prilej, domnul Cristian Pâslaru ne-a pus la dispoziţie următoarea prezentare: "Părintele Pâslaru Ion s-a născut pe 9 noiembrie 1924 în comuna Obârşia Veche din Judeţul Romanaţi (azi, judeţul Olt) într-o familie de ţărani, părinţii săi, Andrei şi Eugenia, ocupându-se cu agricultura. Încă de mic a fost obişnuit cu munca, ajutânu-şi mereu părinţii la treburile câmpului, conducând carul cu boi si căruţa cu cai. A fost un mare iubitor şi crescător de animale, acordând o atenţie specială îngrijirii cailor. De multe ori pleca la treburi călare, fiind familiară apropiaţilor săi imaginea sa în şaua unui cal superb. Astfel, încă de pe atunci a deprins dragostea de glia strămoşească şi pământul românesc, la care a ţinut până în ultima clipă a vieţii sale. Între anii 1938-1946 a urmat cursurile Seminarului Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea, pe care l-a absolvit cu rezultate foarte bune. A urmat apoi, începând cu anul 1946, cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1950, cu o lucrare de licenţă la care a obţinut calificativul Foarte Bine. Datorită convingerilor sale naţionale şi dragostei pentru pământul strămoşesc, între anii 1950-1955, a fost aruncat în temniţele comuniste de la Piteşti, Periprava, Canal şi altele. Cu toate acestea, şi menţinut aceste deziderate pe care le-a menţionat neîntrerupt în numeroasele şi frumoasele sale predici pe care le-a adresat credincioşilor pe care i-a păstorit. În lungul drum al pastoraţiei sale, obişnuia să susţină de fiecare dată că “un bun creştin este un bun român”. Astfel, prin bunătate, dragoste şi cu mult har, părintele Ion Pâslaru i-a determinat să fie buni români şi buni creştini pe toţi credincioşii pe care i-a păstorit de-a lungul vieţii. În bisericile în care a slujit, a reuşit să lase în urmă sa fapte şi realizări pe care credincioşii nu le vor uita niciodată. Prin slujbele sale, prin vocea sa măiastră, prin cântările şi colindele sale, ştia să facă să vibreze sufletele şi inimile credincioşilor, cinstindu-l astfel pe Bunul Dumnezeu. Părintele a fost preot paroh în comuna Popăuţi (1955-1964) şi în comuna Negoieşti (1965-1974). Bisericile şi curţile acestor parohii se aflau într-o stare gravă de degradare şi paragină, dar alături de credincioşi, părintele Păslaru a muncit zi lumină făcându-se să înflorească la propriu, în sensul că le-a umplut de flori, pomi şi de verdeaţă. În anul 1974, părintele Ion Pâslaru a venit ca preot slujitor la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc, unde a slujit până în anul 2001, când a ieşit la pensie. Încă de la început părintele a vrut să dea un aspect nou interiorului bisericii, schimbând vechea şi degradata podea cu o pardoseală nouă, trainică şi frumoasă din marmură aflată în bună stare şi astăzi. Ulterior, în urma cutremurului devastator din 1977, biserica a fost grav avariată, iar părintele Ion Pâslaru a trebuit să ducă o lungă şi grea luptă cu autorităţile comuniste din acea vreme pentru obţinerea de fonduri necesare consolidarii ei. În cele din urmă, datorită firii sale de om dârz şi neînfricat, călit în numeroase bătălii ale vieţii sale, a reuşit să obţină ceva fonduri de la stat, iar împreună cu cele de la credincioşi a terminat consolidarea bisericii. În toată această grea şi lungă perioadă, printre schele şi moloz, părintele a continuat să ţină slujbele şi predicile, care l-au făcut apreciat, stimat şi iubit de către toti cei care au trecut atunci pragul bisericii. Dupa consolidare, părintele Ion Pâslaru s-a ocupat de repictarea bisericii, cea veche aflându-se din păcate într-o avansată stare de degradare. Din păcate însă, toată această activitate pastoral-misionară de atunci, şi numai, a parintelui Pâslaru a fost mereu supravegheată “de ochii şi urechile” organelor de Securitate prin diverse persoane atent puse în apropierea sa. Acestea sunt doar câteva din realizarile părintelui Ion Pâslaru de pe parcursul a peste 50 de ani de preoţie, în care a fost din fericire înconjurat mereu de mulţi oameni care l-au apreciat, stimat şi iubit şi care nu l-au uitat niciodata pe cel care le-a fost păstor atăţia ani de zile. Prin trecerea sa la Domnul, în data de 9 septembrie 2009, părintele Ion Pâslaru a lăsat un gol imens în sufletele şi inimile acestora, dar noi nu trebuie să-l uitam niciodată, iar numele său se aşează cu cinste alături de cele ale celorlalţi preoţi care au slujit în biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti". 

În continuarea lecţiei de istorie parohială "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei" vor avea loc atelierul de pictură pe lemn şi sticlă "Părintele Ivan de la Silvestru" şi atelierul de muzică bizantină "Gh.Popescu-Brăneşti".

ARHIVA FOTO:

ARHIVA MEDIA:
1. IN MEMORIAM , PR. PASLARU ION LA BISERICA SFANTUL PANTELIMON – FOISORUL DE FOC - Jurnalul Bucureştiului, 14 noiembrie 2014

 Duminică, 16 noiembrie 2014, orele 12.00, la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, în cadrul proiectului catehetic parohial “Hristos împărtăşit copiilor” organizat sub forma Şcolii de duminică pentru copiii din parohie, la atelierul de istorie parohială intitulat “Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei” se va prezentat tema IN MEMORIAM: “PR. PASLARU ION (9 noiembrie 1924 – 9 septembrie 2009), bun creştin şi bun român”.


“Părintele Pâslaru Ion s-a născut pe 9 noiembrie 1924 în comuna Obârşia Veche din Judeţul Romanaţi (azi, judeţul Olt) într-o familie de ţărani, părinţii săi, Andrei şi Eugenia, ocupându-se cu agricultura. Încă de mic a fost obişnuit cu munca, ajutânu-şi mereu părinţii la treburile câmpului, conducând carul cu boi si căruţa cu cai. A fost un mare iubitor şi crescător de animale, acordând o atenţie specială îngrijirii cailor. De multe ori pleca la treburi călare, fiind familiară apropiaţilor săi imaginea sa în şaua unui cal superb. Astfel, încă de pe atunci a deprins dragostea de glia strămoşească şi pământul românesc, la care a ţinut până în ultima clipă a vieţii sale. Între anii 1938-1946 a urmat cursurile Seminarului Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea, pe care l-a absolvit cu rezultate foarte bune. A urmat apoi, începând cu anul 1946, cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1950, cu o lucrare de licenţă la care a obţinut calificativul Foarte Bine. Datorită convingerilor sale naţionale şi dragostei pentru pământul strămoşesc, între anii 1950-1955, a fost aruncat în temniţele comuniste de la Piteşti, Periprava, Canal şi altele. Cu toate acestea, şi menţinut aceste deziderate pe care le-a menţionat neîntrerupt în numeroasele şi frumoasele sale predici pe care le-a adresat credincioşilor pe care i-a păstorit. În lungul drum al pastoraţiei sale, obişnuia să susţină de fiecare dată că “un bun creştin este un bun român”. Astfel, prin bunătate, dragoste şi cu mult har, părintele Ion Pâslaru i-a determinat să fie buni români şi buni creştini pe toţi credincioşii pe care i-a păstorit de-a lungul vieţii. În bisericile în care a slujit, a reuşit să lase în urmă sa fapte şi realizări pe care credincioşii nu le vor uita niciodată. Prin slujbele sale, prin vocea sa măiastră, prin cântările şi colindele sale, ştia să facă să vibreze sufletele şi inimile credincioşilor, cinstindu-l astfel pe Bunul Dumnezeu. Părintele a fost preot paroh în comuna Popăuţi (1955-1964) şi în comuna Negoieşti (1965-1974). Bisericile şi curţile acestor parohii se aflau într-o stare gravă de degradare şi paragină, dar alături de credincioşi, părintele Păslaru a muncit zi lumină făcându-se să înflorească la propriu, în sensul că le-a umplut de flori, pomi şi de verdeaţă. În anul 1974, părintele Ion Pâslaru a venit ca preot slujitor la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc, unde a slujit până în anul 2001, când a ieşit la pensie. Încă de la început părintele a vrut să dea un aspect nou interiorului bisericii, schimbând vechea şi degradata podea cu o pardoseală nouă, trainică şi frumoasă din marmură aflată în bună stare şi astăzi. Ulterior, în urma cutremurului devastator din 1977, biserica a fost grav avariată, iar părintele Ion Pâslaru a trebuit să ducă o lungă şi grea luptă cu autorităţile comuniste din acea vreme pentru obţinerea de fonduri necesare consolidarii ei. În cele din urmă, datorită firii sale de om dârz şi neînfricat, călit în numeroase bătălii ale vieţii sale, a reuşit să obţină ceva fonduri de la stat, iar împreună cu cele de la credincioşi a terminat consolidarea bisericii. În toată această grea şi lungă perioadă, printre schele şi moloz, părintele a continuat să ţină slujbele şi predicile, care l-au făcut apreciat, stimat şi iubit de către toti cei care au trecut atunci pragul bisericii. Dupa consolidare, părintele Ion Pâslaru s-a ocupat de repictarea bisericii, cea veche aflându-se din păcate într-o avansată stare de degradare. Din păcate însă, toată această activitate pastoral-misionară de atunci, şi numai, a parintelui Pâslaru a fost mereu supravegheată “de ochii şi urechile” organelor de Securitate prin diverse persoane atent puse în apropierea sa. Acestea sunt doar câteva din realizarile părintelui Ion Pâslaru de pe parcursul a peste 50 de ani de preoţie, în care a fost din fericire înconjurat mereu de mulţi oameni care l-au apreciat, stimat şi iubit şi care nu l-au uitat niciodata pe cel care le-a fost păstor atăţia ani de zile. Prin trecerea sa la Domnul, în data de 9 septembrie 2009, părintele Ion Pâslaru a lăsat un gol imens în sufletele şi inimile acestora, dar noi nu trebuie să-l uitam niciodată, iar numele său se aşează cu cinste alături de cele ale celorlalţi preoţi care au slujit în biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti” arată Cristian Pâslaru.. În continuarea lecţiei de istorie parohială “Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei” vor avea loc atelierul de pictură pe lemn şi sticlă “Părintele Ivan de la Silvestru” şi atelierul de muzică bizantină “Gh.Popescu-Brăneşti”.