MĂRTURIE ISTORICĂ IMPORTANTĂ. Din primul număr al foii parohiale "Ateneul Sfântului Pantelimon" din data de 25 aprilie 1941 aflăm că "profesorul univ. Ioan Gh. Savin a fost multă vreme enoriaş al bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti" şi că a asistat la instalarea părintelui Petru Gh Savin, fratele său, ca preot II la această parohie în Duminica Floriilor a anului 1941.
Duminică, 12 octombrie 2014, orele 12.00, la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc
din Bucureşti, în cadrul proiectului catehetic parohial "Hristos
împărtăşit copiilor" organizat sub forma Şcolii de duminică pentru
copiii din parohie, la atelierul de istorie parohială intitulat
"Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în
analele istoriei" se va prezentat tema "IN MEMORIAM: prof. univ. IOAN GH. SAVIN (19 decembrie 1885 - 22 februarie 1973), enoriaşul bisericii Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti".
În continuarea lecţiei de istorie parohială "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei" va avea loc atelierul de pictură pe lemn şi sticlă "Părintele Ivan de la Silvestru".
ARHIVA FOTO.
Profesorul Ioan Gh.
Savin s-a născut în familia preotului Gheorghe Savin, paroh al bisericii
„Sfinţii Împăraţi“ din comuna Jorăşti, judeţul Galaţi, la 19 decembrie 1885. Din
cei 13 copii ai părintelui Gheorghe Savin a avut 13 copii au supravieţuit doar Ioan
şi fratele său, Petru, un preot respectat, care va ajunge în anul 1941 preot II
la biserica Sfântul Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti. Ioan Gh. Savin, după absolvirea
Seminarului „Veniamin Costachi“ din Iaşi, se înscrie la Facultatea de Teologie
din Bucureşti, unde este remarcat de marele profesor Ioan Mihălcescu (viitorul
mitropolit Irineu al Moldovei), mentorul său, cel
alături de care părintele Gheorghe Popescu Colibaşi alcătuise “Viaţa şi Acatistul Sfântului Pantelimon”
(lucrare aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (aprobare nr.
3252/7 decembrie 1937), tipărită într-o ediţie princeps în 1937 şi retipărită
în Acatistier, începând cu anul 1972. Drept
mărturie istorică importantă că "profesorul
univ. Ioan Gh. Savin a fost multă vreme enoriaş al bisericii Sfântul
Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti” stă primul număr al foii parohiale
"Ateneul Sfântului Pantelimon" din data de 25 aprilie 1941 din care aflăm
că a asistat şi în această calitate la instalarea părintelui Petru Gh Savin,
fratele său, ca preot II la această parohie în Duminica Floriilor a anului
1941.
Istoricul George Enache explică faptul că, în 1937, în momentul în care Octavian Goga a devenit prim-ministru, profesorul universitar Ioan Gh. Savin intră în sfera de influenţă a Partidului Naţional Creştin, condus de Octavian Goga şi A. C. Cuza fiind numit subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale.Dar, fără a fi un militant, s-a menţinut însă departe de antisemitismul lui A. C. Cuza, după cum a respins şi „arhanghelismul“ Mişcării Legionare, considerând cele două doctrine ca aflându-se în afara învăţăturii creştine.
“E drept însă că acest creştinism – nota I. Gh. Savin în cartea "Iconoclaşti şi apostaţi contemporani" – îşi are părţile lui de umbră şi uneori de deformare. E de ajuns să ne gândim la creştinismul “iudeofob” al d-lui A.C. Cuza, împărtăşit de o mare parte din studenţimea creştină, sau la cel cu totul aparte, al “Arhangheliştilor” d-lui Corneliu Codreanu pentru a ne ilustra afirmaţiile”.
Istoricul George Enache explică faptul că, în 1937, în momentul în care Octavian Goga a devenit prim-ministru, profesorul universitar Ioan Gh. Savin intră în sfera de influenţă a Partidului Naţional Creştin, condus de Octavian Goga şi A. C. Cuza fiind numit subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale.Dar, fără a fi un militant, s-a menţinut însă departe de antisemitismul lui A. C. Cuza, după cum a respins şi „arhanghelismul“ Mişcării Legionare, considerând cele două doctrine ca aflându-se în afara învăţăturii creştine.
“E drept însă că acest creştinism – nota I. Gh. Savin în cartea "Iconoclaşti şi apostaţi contemporani" – îşi are părţile lui de umbră şi uneori de deformare. E de ajuns să ne gândim la creştinismul “iudeofob” al d-lui A.C. Cuza, împărtăşit de o mare parte din studenţimea creştină, sau la cel cu totul aparte, al “Arhangheliştilor” d-lui Corneliu Codreanu pentru a ne ilustra afirmaţiile”.
“În anul 1950 este arestat şi închis, fără a
fi judecat, timp de cinci ani la Sighet, închisoarea demnitarilor. Vina
principală pentru care a ajuns la Sighet a fost aceea că a făcut parte din
cabinetul „fascist“ al lui Octavian Goga, contribuind prin aceasta la
„dezastrul ţării“. Drept circumstanţe agravante i s-au imputat o serie de
articole în care profesorul denunţa ateismul comunist, acestea fiind
considerate incitări la luptă împotriva intereselor clasei muncitoare. Eliberat
în 1956, profesorul Savin a continuat să fie urmărit de Securitate, agenţii
poliţiei secrete constatând cu satisfacţie „cuminţirea“ celui urmărit”,
afirmă George Enache.
Profesorul Ioan Gh.
Savin a decedat la 22 februarie 1973 în Bucureşti.
În continuarea lecţiei de istorie parohială "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei" va avea loc atelierul de pictură pe lemn şi sticlă "Părintele Ivan de la Silvestru".
ARHIVA FOTO.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu