Educaţie prin teatru religios

Teatrul religios, cu textele sale extrase din Sfânta Scriptură sau Sfânta Tradiţie, reprezintă o modalitate artistică de universalizare a mesajului Evangheliei Mântuitorului nostrum Hristos. Interpretarea actoricescă conferă un ritm, o fluiditate şi, chiar o muzicalitate asemănătoarea psalmodierii cântărilor bisericeşti la strană. Proiectele teatrale, chiar dacă sunt puse în scenă cu ajutorul unor actori amatori, au responsabilitatea de a reprezenta istoria sacră, în paralel cu experienţa umană cotidiană. Spre exemplu, o importantă condiţie a actorului pentru a-şi intra foarte bine în rol o reprezintă lepădarea de orice inflenţă secularizantă, aşa cum este, în cazul nostru, cultura vulgară a străzii. Astfel, experienţa teatrală oferă o lectură biblică care trezeşte spectatorul din somnul cotidian, transpunându-l într-un univers revelat, povestit cu o foarte puternică credinţa în Dumnezeu.

În felul acesta, mesajul Evangheliei Mântuitorului Hristos, care se confiscă specialiştilor, devine patrimoniu al umanităţii. Pentru că reprezentaţia teatrală îşi propune să ajungă la sufletul spectatorilor, spre deosebire de textul predicii sau catehezei care cel mai adesea este atât de static, chiar dacă instrumentalizează mesajul Evnagheliei, are un infinit respect faţă de experienţa artistică. În teatru religios, cuvântul este viu, chiar dacă este întrupat de actori care nu au credinţă puternică în Dumnezeu, pentru că necesită, mai înainte de a fi rostit, o lectură interioară. În funcţie de această trăire interioară, replicile de teatru răsună fals sau adevărat. De aceea, chiar şi actorii necredincioşi au nevoie să regăsească în ei forţa de a crede, făcând recurs la emoţiile cele mai pure.

Datorită caracterului său ambulant, educaţia prin teatrul religios este extreme de fiabilă. Teatrul religios oferă întregii lumi şansa de a fi urmărit, nu doar publicului compus din creştinii practicanţi, deoarece nu trebuie să fie circumscris zidurilor unei biserici. De altfel, aceasta şi este misiunea sa: de a izvorâ din naos, curgând spre sălile de spectacol din mijlocul comunităţilor locale, singura sa condiţie, în acest caz, fiind aceea de a-I surprinde pe spectatori.

La biserica Sf. Pantelimon de la Foisorul de Foc, în ziua de Crăciun a anului 2008 - când a fost pusă în scenă tradiţionala piesă de teatru “Irozii” - s-a format o trupă de actori amatori care joaca teatru religios, intitulată "ATENEU". Chiar dacă este compusă din actori amatori, deviza acestei trupe este "Sfinţenie prin excelenţă profesională". Pe parcursul anului 2009, această trupă de teatru religios "ATENEU" au oferit deja două reprezentaţii de succes la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc din Bucureşti, respectiv pe data 27 iulie 2009 (Sf. Pantelimon) şi 25 decembrie 2009 (Nasterea Domnului). Astfel, am ajuns în situaţia ca să pregătim o piesă de teatru care să fie jucată în prima zi de Paşti sub titlul „Hristos a înviat!“. Chiar dacă piesele de teatru desfăşurate au devenit un imbold pentru derularea proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“ în parohia bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc, ele au devenit un exemplu şi – după cum titrează cotidianul ZIARUL LUMINA (primul cotidian creştin din România) din data de 27 februarie 2010 – “un bun prilej şi pentru alte parohii de a face misiune în rândul micuţilor credincioşi”.