Oră de religie deschisă "IOAN GH. SAVIN" (7 martie 2018)

Programul "Personalităţi şi locuri valoroase de lângă şcoala/biserica ta" destinat elevilor din unitățile de învățământ din Parohia Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc care aparțin de Ministerul Educației și Cercetării Științifice a fost reanimat de Departamentul pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon. În contextul anului 2018 - "Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română", scopul acestui program este de a atrage atenţia tinerilor şi copiilor asupra însemnătăţii personalităţilor sau a acelor locuri din parohie care au legătură cu generaţia Marii Uniri, contribuind la mişcarea naţională românească care a culminat cu actul marii uniri de la 1 decembrie 1918. 

 Astfel, în data de 7 martie 2018, anticipând ziua în care sunt comemorate victimelor totalitarismului comunist” (9 martie), zi în care ortodocșii marchează și sărbătoarea celor 40 de mucenici din Sevastia, în baza parteneriatului “Biserica, prietena şcolii mele”, Şcoala gimnazială „Maica Domnului” și Parohia Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc din sectorul II Capitală a organizat Ora de religie deschisă IOAN GH. SAVIN. Lecţia oferită elevilor de clasa a V-a s-a axat pe prezentarea personalităţii teologului apologet Ioan Gh. Savin la împlinirea a 100 de la debutul activităţii sale didactice ca profesor de română şi germană la liceul din Bolgrad, imediat după Pacea de la Bucureşti şi revenirea Basarabiei în hotarele României (1918)". 

După exact 30 de ani, profesorul Ioan Gh. Savin şi-a încheiat brusc cariera didactică la Bucureşti, de unde este pensionat în anul 1948, forţat de regimul comunist. Ca profesor, Ioan Gh. Savin a fost terifiat de modul în care se încercau în regimurile totalitare manipularea tinerilor, combătând atât antisemitismul lui A. C. Cuza, cât şi „arhanghelismul“ Mişcării Legionare, considerând că cele două doctrine se află în afara învăţăturii creştine. “E drept însă că acest creştinism – nota I. Gh. Savin în cartea "Iconoclaşti şi apostaţi contemporani" (Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1932, p. 8) – îşi are părţile lui de umbră şi uneori de deformare. E de ajuns să ne gândim la creştinismul “iudeofob” al d-lui A.C. Cuza, împărtăşit de o mare parte din studenţimea creştină, sau la cel cu totul aparte, al “Arhangheliştilor” d-lui Corneliu Codreanu pentru a ne ilustra afirmaţiile”. 

Ora de religie a fost însufleţită de prezenţa Simonei Pandele, actor în piesa de teatru "Osânda cărţilor" - Apărători ai Ortodoxiei în vremea regimului comunist din România, făuritori ai Marii Uniri, şi a părintelui Bogdan-Aurel Teleanu, care au prezentat expoziţia de icoane pe lemn "Dumnezeu s-a milostivit", realizată de membrii Departamentului pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon. Invitat să participe la eveniment, strănepotul apologetului Ioan Gh. Savin, dl. Dan Savin, a povestit faptul că, "în izolatorul de la Sighet, ani buni de însingurare, marele teolog susţinea prelegeri de "Ascetică şi Mistică". Aşa a reuşit să supravieţuiască regimului de exterminare îndreptat de comunişti împotriva făuritorilor Marii Uniri de la 1918".  Mărturiile despre Ioan Gh. Savin au fost completate de părintele Gheorghe Dogaru, inspector de religie la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, care a amintit faptul că înainte de Revoluţia din 1989, podul Facultăţii de Teologie din Bucureşti adăpostea cărţi supuse cenzurii, printre care se numărau şi cele ale profesorului de apologetică, pe care studenţii le consultau pe ascuns.

Prin prezentarea celor 30 de ani de activitate didiactică desfăşurată de teologul Ioan Gh. Savin într-un centenar istoric, aşa cum este cel al Marii Uniri, programul "Personalităţi şi locuri valoroase de lângă şcoala/biserica ta 2018" doreşte să contribuie la valorificarea generaţiei Marii Uniri. Pentru a îmbogăţi prezentarea marelui apologet român, adresăm un apel călduros tuturor celor care l-au cunoscut direct şi indirect pe profesorul Ioan Gh. Savin, preoți, cercetători, istorici, profesori și rude, să ne transmită comunicări despre marele teolog şi apologet sau orice informaţie sau material care ar putea avea legătură cu acesta (cărţi, fotografii, corespondenţă). Încurajând acest demers,  în Şcoala gimnazială Maica Domnului au fost expuse în premieră documente din arhiva CNSAS care atestă legătura dintre teologul Ioan Gh. Savin şi Alexandrina Cantacuzino, preşedintele Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor din România care a avut un rol important inițiativa ridicării unui mausoleu la Mărășești, precum şi în strângerea fondurilor și în realizarea efectivă a acestui proiect dedicat mormintelor marilor conducători de oaste care au dus la victoria finală din 1918. Facem precizarea că documentele din arhiva CNSAS expuse cu acest prilej au stat la baza unei scene redate în romanul "Osânda cărţilor", constituind o importantă sursă de inspiraţie pentru creionarea unuia dintre personajele acestei cărţi, denumit generic "Apologetul".  Elevii care au participat la ora de religie deschisă despre apologetul Ioan Gh. Savin au primit gratuit câte un exemplat din "Osânda cărţilor".

Expoziţia de documente a fost însoţită de prezentarea părintelui Bogdan-Aurel Teleanu care a ţinut să precizeze următoarele: "Cine sunt făuritorii Marii Uniri de acum o sută de ani? Chiar dacă existenţa României nu li se datorează acestor înfăptuitori, numele ţării noastre în această formă fiind recunoscut de peste un mileniu, meritul lor recunoscut de noi anul acesta este de a fi contribuit, cu un secol în urmă, la întregirea statului român. Chiar dacă cu dezideratul întregirii României s-a trăit cu mult timp înainte de 1 decembrie 2018, a fost nevoie de jertfa armatei române care, sub deviza „Pe aici nu se trece!“ născută în timpul celei mai mari bătălii din timpul Primului Război Mondial, a făcut posibilă Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Prin urmare, făuritori ai Marii Uniri nu au fost doar cei care au supravieţuit Primului Război Mondial, cum au fost românii din Transilvania fotografiaţi la Alba Iulia de celebrul fotograf Samoilă Mârza, ci şi ostaşii românii care odihnesc în cimitire sau mausolee, precum cel de la Mărăşeşti. Printre cei care şi-au manifestat recunoştinţa naţională faţă de jertfa acestor eroi s-a numărat şi Alexandrina Cantacuzino, iniţiatoarea ridicării la Mărăşeşti a unei biserici-mausoleu, în care să fie depuse osemintele miilor de ostaşi care au contribuit prin jertfa lor la Întregirea României. Poate că informaţiile pot fi falsificate uşor, dar nu şi dovezile, iar mausoleul de la Mărăşeşti este o dovadă a jertfei pe care s-a întemeiat Marea Unire de acum o sută de ani! Dar stima acestei doamne care a ţinut să conserve pentru posteritate această dovadă a jertfei pe care s-a întemeiat Actul Marii Uniri de la Alba Iulia s-a manifestat nu numai pentru ostaşii morţi la Mărăşeşti, ci şi pentru eroii rămaşi în viaţă, unul dintre aceştia fiind însuşi marele teolog şi apologet român Ioan Gh. Savin. Ca simplu soldat, el a luptat în regimentul 51 Galați care "pentru vitejia și avântul cu care au luptat atât ofițerii, cât şi trupa, în aprigele lupte de la Mărășești din anul 1917" a fost decorat cu cea mai înaltă distincție de război, Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III. Ca şi Alexandrina Cantacuzino, şi inspirat de gestul ei de recunoştinţă naţională, Ioan Gh. Savin şi-a dat seama de pericolul care ameninţa Marea Unire de la 1918, şi anume cel al falsificării istoriei de către aparatul de propagandă al regimului comunist. Prin cărţile sale a încercat să demaşte această strategie diabolică prin care regimul comunist a încercat să îşi aroge meritele realizării Marii Uniri, dar şi să modifice arhitectura României stabilită după Primul Război Mondial. Consecinţa? Cărţile sale au fost arse de către comunişti, în fabrici de celuloză şi hârtie din ţară, odată cu manualele de istorie în care era prezentată harta României după Primul Război Mondial, care cuprindea inclusiv Basarabia, fapt care nu convenea regimului comunist din România, care o cedase Rusiei sovietice. Ca toţi autorii, dar şi salvatorii acestor cărţi care păstrau memoria arhitecturii României după Primul Război Mondial, teologul Ioan Gh. Savin a fost închis în temniţele comuniste. Care era marea lecţie a istoriei pe care trebuie să o învăţăm în anul 2018, Centenarul Marii Uniri? Actul de apărare al Marii Uniri este cel puţin la fel de important ca actul de înfăptuire a acesteia! " 

1. ARHIVA FOTO-VIDEO:

2. DOCUMENTAR: