Cu fiecare spectacol jucat, sunt tot mai convins că sângele martirilor Brâncoveni va face să rodească din nou sămânța culturii curajului în ogorul binecuvântat de Dumnezeu al Bisericii. Sper ca toți cei atinși de fiorul acestei convingeri să devină mărturisitori curajoși. Este o bună cauză, pentru care merită să jertfești totul, asemenea Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.
Omul care ajunge să înțeleagă, asemenea Brâncovenilor, că frica este cu
mult mai înspăimântătoare decât moartea, este eliberat de orice
constrângere!
De fapt, martiriul Brâncovenilor este în definitiv o formă de rezistență curajoasă în fața psihozei (din greacă ψυχή "psyche", minte/suflet, și -ωσις "-osis", stare anormală) răspândită de cei care vor să-și stăpânească semenii prin frică. Din această perspectivă, înțelegem puterea pe care o deține încă neoficial comunismul, chiar dacă au trecut 30 de ani de la anunțarea prăbușirii sale oficiale.
Pentru cei cărora li se par surprinztoare urmele pașilor parohiei Sfântul Pantelimon de la Foișorul de Foc din București tocmai la Constanța facem o cuvenită precizare:
Parohia Sfântul Pantelimon este legată de Dobrogea în primul rând prin persoana inimosului folclorist şi îndrăgitului cărturar pr. PETRU GH. SAVIN (24 august 1891 – 26 mai 1977). Acesta era originar de prin părţile Galaţiului. După nouă ani de slujire preoţească la Biserica „Sfântul Pantelimon“-Foişorul de Foc din Bucureşti, hărţuit fiind, părintele Petru Gh. Savin se vede silit să se transfere în 1949 la Biserica „Adormirea“ I din Constanţa. În noaptea de 14-15 aprilie 1952, părintele Petru Gh. Savin a fost reţinut la solicitarea Regiunii de Securitate Constanţa, fiind suspectat că „nutreşte sentimente duşmănoase regimului actual, mai ales datorită faptului că are pe fratele său (renumitului teolog Ioan Gh. Savin - n.n.) arestat“.
Asemenea sfinților Brâncoveni, odată sosit la Constanţa, părintele Petru Gh. Savin avea să constate faptul că frica este mai dureroasă decât moartea! Ne dăm seama de acest lucru dintr-un comentariu de-al său referitor la fenomenul „hărţuirii” preoţilor din Constanţa: „… Nu mai putem răbda cu aceştia din Constanţa, că au început teroarea împotriva preoţilor şi pentru aceasta trebuieşte să facem un memoriu la Patriarh, pentru a-l preda la Ministerul de Interne, pentru a se lua măsuri, căci în condiţiunile acestea nu se mai poate trăi” (idem, fond Penal, Dosar nr. 069248, f. 36).
Ce puteam organiza mai frumos în contextul ”Anului omagial al satului românesc” decât un spectacol de teatru pe urmele pașilor lăsate la Constanța de acest mare foclorist român care, printre altele, a fost și inițiatorul programului cultural Ateneul Sfântului Pantelimon, al cărui rod este inclusiv spectacolul ”Brâncovenii” ?
De fapt, martiriul Brâncovenilor este în definitiv o formă de rezistență curajoasă în fața psihozei (din greacă ψυχή "psyche", minte/suflet, și -ωσις "-osis", stare anormală) răspândită de cei care vor să-și stăpânească semenii prin frică. Din această perspectivă, înțelegem puterea pe care o deține încă neoficial comunismul, chiar dacă au trecut 30 de ani de la anunțarea prăbușirii sale oficiale.
Pentru cei cărora li se par surprinztoare urmele pașilor parohiei Sfântul Pantelimon de la Foișorul de Foc din București tocmai la Constanța facem o cuvenită precizare:
Parohia Sfântul Pantelimon este legată de Dobrogea în primul rând prin persoana inimosului folclorist şi îndrăgitului cărturar pr. PETRU GH. SAVIN (24 august 1891 – 26 mai 1977). Acesta era originar de prin părţile Galaţiului. După nouă ani de slujire preoţească la Biserica „Sfântul Pantelimon“-Foişorul de Foc din Bucureşti, hărţuit fiind, părintele Petru Gh. Savin se vede silit să se transfere în 1949 la Biserica „Adormirea“ I din Constanţa. În noaptea de 14-15 aprilie 1952, părintele Petru Gh. Savin a fost reţinut la solicitarea Regiunii de Securitate Constanţa, fiind suspectat că „nutreşte sentimente duşmănoase regimului actual, mai ales datorită faptului că are pe fratele său (renumitului teolog Ioan Gh. Savin - n.n.) arestat“.
Asemenea sfinților Brâncoveni, odată sosit la Constanţa, părintele Petru Gh. Savin avea să constate faptul că frica este mai dureroasă decât moartea! Ne dăm seama de acest lucru dintr-un comentariu de-al său referitor la fenomenul „hărţuirii” preoţilor din Constanţa: „… Nu mai putem răbda cu aceştia din Constanţa, că au început teroarea împotriva preoţilor şi pentru aceasta trebuieşte să facem un memoriu la Patriarh, pentru a-l preda la Ministerul de Interne, pentru a se lua măsuri, căci în condiţiunile acestea nu se mai poate trăi” (idem, fond Penal, Dosar nr. 069248, f. 36).
Ce puteam organiza mai frumos în contextul ”Anului omagial al satului românesc” decât un spectacol de teatru pe urmele pașilor lăsate la Constanța de acest mare foclorist român care, printre altele, a fost și inițiatorul programului cultural Ateneul Sfântului Pantelimon, al cărui rod este inclusiv spectacolul ”Brâncovenii” ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu