![]() |
Părintele Gheorghe Pohrib, într-o fotografie realizată în 1925, cu un an înaintea morții sale |
Potrivit ”Anuarului”, editat în anul 1909 de Administrațiunea Casei Bisericii la Tipografia Cărților Bisericești, Părintele Gheorghe Pohrib a fost numit paroh al bisericii Sfântul Pantelimon - Foișorul de Foc din București în data de 1 mai 1898, fiind adus de la biserica Radu Vodă din București. Din aceeași sursă mai aflăm că părintele Gheorghe Pohrib s-a născut la 8 aprilie 1857.
La începutul anului 2019, pe parcursul a șase numere, ”Ateneul Sfântului Pantelimon” a publicat teza de licență intitulată ”Scurtă expunere a învățăturii despre Sfânta Treime în Vechiul Testament” (1906), susținută de părintele Gheorghe Pohrib în fața unei comisii alcătuită din domnul dr. Ioan Mihălcescu, domnul dr. Badea Cireșanu, domnul dr. Drag. Dimitrescu, părintele stavorfor Constantin Nazarie și domnul dr. G. Boroianu. Rezultatul acestui demers recuperator? După publicare, ”Ateneul Sfântului Pantelimon” a fost contactat tocmai din Franța de o străneapoată de-a părintelui Pohrib, doamna Anca Chivulescu, de profesie inginer informatician (IT).
![]() |
Strănepoata părintelui Gh. Pohrib, doamna Anca Chivulescu, în vizită la biserica Sf. Pantelimon - Foișorul de Foc |
Având origini geografice comune, ne întrebăm în ce măsură parcursul vieții părintelui Gheorghe Pohrib a fost legat de un alt tecucean, preotul iconom stavrofor Constantin Nazare, șeful serviciului religios al armatei române, născut la 16 martie 1865 în satul Grădiștea, comuna Vultureni, fostul judeţ Tecuci (azi judeţul Galaţi)?
Cert este că părintele Pohrib era deja diacon când a venit la București, unde a urmat și Facultatea de Teologie.
![]() |
Părintele Gheorghe Pohrib și soția sa, Maria |
Pe soția părintelui Pohrib o chema Maria și au au avut împreună nouă copii (Eufrosina, Elena, Maria/Mimi, Smaranda, Alexandrina/Didina, Ștefan, fost militar de carieră, Constantin, profesor de matematică în Tecuci etc.). Când a ieșit la pensie și a trebui să elibereze parohia, părintele s-a mutat într-una din casele construite de el pe strada Țepeș-Vodă (lângă Hala Traian), după ce cumpărase terenul gol. Era o casă lungă, pe partea stângă a unei curți care se întindea de la stradă până în spate, având pe parcurs trei locuințe separate. Din păcate nu s-a bucurat mult de aceste case pentru că a făcut pneumonie și a murit în 1926, urmat de soția sa în 1928”.
![]() |
Părintele Gheorghe Pohrib, 1925 |
În cadrul întâlnirii, doamna Anca Chivulescu ne-a declarat următoarele:”Singurele mele informații despre părintele Pohrib provin de la fiica lui, Smaranda, care a fost bunica mea, chiar dacă i-am mai cunoscut și pe ceilalți copii ai părintelui, care mai erau încă în viață: Maria (Mimi), Elena și Ștefan, care a trăit până la 100 de ani.
![]() |
Doamna ing. Anca Chivulescu |
De la ea am aflat că, după ce s-a mutut în acele locuințe, după trei ani, părintele a murit de pneumonie. A fost înmormântat în cimitirul ”Reînvierea”.
Bunica mea, Smaranda, a fost căsătorită cu Marin Chivulescu cu care a avut zece copii, dintre care doar trei au rămas în viață până la vârstă adultă: Alexandru/Sandi, tatăl meu, Eugenia și Elisa/Lizica. Astăzi, în afară de mine, nu au mai rămas alți urmași în viață, cu excepția mătușei mele, Eugenia Chivulescu, născută în 1927, sora tatălui meu, deci o nepoată de-a părintelui Pohrib.
Dintre toate lucrurile părintelui Pohrib tot ce s-au mai păstrat sunt aceste fotografii (publicate în premieră în cadrul acestui material despre părintele Pohrib – n.n.) și lucrarea de licență (pe care i-am arătat doamnei că tocmai am publicat-o în periodicul nostru – n.n.).
Doream să aflu mai multe informații pentru că lucrez la o carte despre familia mea. Am dorit să mă documentez cu ajutorul Internetului despre biserica la care a slujit străbunicul meu, părintele Gheorghe Pohrib, și astfel am observat că ați făcut trimitere la el.
Mă simt responsabilă pentru că sunt printre ultimii lui urmași! Acest fapt mă onorează, dar mă și obligă în același timp, drept pentru care o să caut în arhiva familie cu speranța că poate o să mai găsesc ceva (care să ajute la munca de documentare – n.n.)”.
![]() |
Fiica părintelui Gheorghe Pohrib, Smaranda, în anul 1907 |
PS Ulterior, doamna Anca Chivulescu ne-a transmis următorul mesaj: ”Străbunicul meu, preotul Gheorghe Pohrib, odihnește la cimitirul ”Reînvierea” - Bucur Obor împreuna
cu mare parte din copiii și nepoții săi. Sunt patru locuri cu patru cruci spre aleea de trecere, plus o cruce mai
mică pe latura din spate a celor patru locuri, care este a sa și a soției sale, MariaPohrib. Se intră de pe aleea principala spre dreapta, cam pe la mijlocul distanței dintre intrare și capelă”.
Autor: pr. Teleanu Bogdan-Aurel