J'Accuse...!
DISCRIMINAREA PĂRINȚILOR CREȘTINI, CEL PUȚIN: În vremuri de nenorocire globală, cand viața copiilor este în mare primejdie, din cauza grijilor părintești numai în pielea unui tată sau a unei mame sa nu fii! Așa cum există știri false, tot astfel există și false teme propuse spre dezbatere pe agenda publică, devenite artificial în perioadă de pandemie subiectul pe presă cel mai fierbinte "al zilei". Una dintre acestea, în timpul restricțiilor impuse de pandemie, s-a dovedit a fi preocuparea excesivă pentru sexualitatea copiilor! De ce ar genera cineva astfel de teme într-un moment nepotrivit?
În ceea ce mă privește, starea de urgență determinată de criza socio-sanitară provocată de noul coronavirus a început din punct de vedere duhovnicesc cu o rugăciune scurtă de implorare a ajutorului dumnezeiesc pentru întreaga lume: „Vino mila Domnului”! Într-un moment în care riscul propriei cerneri se acutizase, inspirația poetică prisosind multora dintre români, am remarcat o suprapopulare pe orbita versificării comunicării. Cu cât creștea presiunea determinată de răspândirea noului coronavirus, rimele și metaforele țășneau cu o ușurință fantastică ca dintr-un bogat izvor al tânguirii din gura noastră, a tuturor. Parafrazându-l pe Sf. Ap. Pavel, în România acelor clipe se vorbea „ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni" (Coloseni, 3,23).
Curând, avea să sosească însă și ispita irosirii timpului nevoințelor cu care ne-am confruntat în zăvorârea noastră de dragul salvării umanității! Cu alte cuvinte, „țara arde, iar baba se piaptănă”! Ca într-un déjà-vu al căderii imperiului bizantin, dezbaterile publice despre sexualitate acestor ființe angelice care sunt copiii părinților creștini par a prevesti cum va arăta de fapt lumea spre care ne îndreptam și ce anume lăsăm în spate. Iluzia că lumea va deveni mai bună decât fusese înainte s-a izbit violent, sub pretextul combaterii sexismului și rasismului, de fenomenul adâncirii clivajelor și polarizărilor sociale. Oare, cât de echipați duhovnicește suntem, noi, cei care suntem părinți creștini, și copiii noștri, pentru a face față noilor cerințe mundane?
Ar fi ideal ca să încercăm să valorificăm tot ceea ce cu siguranță am învățat din această situație de criză. Dar, nu era normal să ne preocupe pe toți problemele reale cu care ne confruntăm, iar nu cu cele fantasmagorice, care ne istovesc inutil? Amenințați de pericolul iminent reprezentat de noul coronavirus, este evident că, departe de a constitui vreo metaforă poetică, preocuparea (cel puțin a celor care sunt non - părinți! ) față de sexualitatea copiilor nu constituie o urgență, prioritizarea ei constituind o falsă problemă/temă!
Cu toate acestea, ținând cont de realitatea dezbaterilor, îndrăznim să punem următoarea întrebare: este, oare, posibil ca meditația asupra sexualității copiilor să se transforme până la urmă într-un demers individual de căutare și contemplare a adevărurilor, iar nu de enunțare a lor ideologică, o căutare a unui „ghid de viață” capabil să dea sens gândirii părintești și, eventual, să ducă la mântuire? Cred că da! În primul rând, tocmai pentru a combate discriminare părinților creștini de către persoane aflate în funcții publice cu responsabilități în domeniul creșterii și educării noilor generații de oameni, dintre care, culmea, cei mai vocali sunt non - părinți. Mesajul subliminal al celor care au inclus această falsă problemă a sexualității copiilor pe agenda publică este, în definitiv, groaznic de deprimant: ce rost mai are să facem copii?
Asistăm, practic, la un fel de revoluție iconoclastă în care simbolurilor lumii „vechi” sunt distruse pentru a face loc altora „noi”. Toate „icoanele” trebuie distruse (nu doar a Mântuitorului nostru Hristos sub pretextul că a fost alb!), inclusiv cele ale propriilor părinți! Cui îi folosește acest iconoclasm antipărintesc și, mai ales, cine se folosește de el?
În condițiile în care nu ne permitem "luxul" de a ne relaxa, fiind realmente preocupați de viitorul copiilor pe care îi avem, iar nu ai unora ipotetici, ne rugăm Tatălui nostru din Ceruri ca să ne ferească de vicleni, zicând: "Doamne, ai milă de părinți" ! Mulțumesc celor care gândesc părintește, chiar dacă nu au copii, și îi nefericesc pe generatorii violenței domestice din cauza cărora suferim toți pe lumea aceasta într-o formă sau alta!
P.S. SUSȚIN! 16 august – Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor (https://www.stiripesurse.ro/16-august-ziua-nationala-pentru-comemorarea-martirilor-brancoveni-si-de-constientizare-a-violentel_1478894.html )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu