Duminica, 4 februarie 2018, ora 11.30, a avut loc a patra cateheză la atelierul de icoane pe lemn "Dumnezeu s-a milostivit!" din cadrul programului "Educaţie prin ochii credinţei" dedicat „Anului omagial al unității de
credință și de neam“ și „Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri
din 1918“.
Cu acest prilej, tinerii iconari vor viziona a doua parte dintr-o piesă
de
teatru produsă de Departartamentul "Ateneul Sfântului Pantelimon"
avându-L ca personaj principal pe Cel despre care Sfântul Apostol
Andrei, ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, a spus „L-am găsit pe Mesia (care înseamnă Hristos)!” (Ioan I, 41).
Dumnezeu este măsura omului! Nu este bine ca omul să-şi fie propria sa măsură căci ar însemna să-şi fie sieşi sclav. De aceea, este mai bine ca omul să se laude cu Dumnezeu, Fiinţa Care l-a creat şi Care îi este cu mult superioară lui. În psalmul 19, ver. 8-9 se spune: "Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru!". O interpretare adecvată o întâlnim la Hannah Arendt care, intuind parcă idealul eliberării de sub jugul necesităţii prin puterea oferită de sfinţenie, face următoarea observaţie: "Numai oamenii de rând se vor înjosi până într-atât încât să îşi tragă fala din ceea ce au făcut; prin această înjosire ei vor descoperi, de va mai fi rămas în ei şi altceva decât vanitatea cu totul nătângă, că a-şi fi sieşi sclav şi prizonier nu e mai puţin amar şi poate chiar mai ruşinos decât a fi servitorul altcuiva" (în CONDIŢIA UMANĂ, Editura Idea Design & Print, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2007, p. 273).
Dumnezeu este măsura omului! Nu este bine ca omul să-şi fie propria sa măsură căci ar însemna să-şi fie sieşi sclav. De aceea, este mai bine ca omul să se laude cu Dumnezeu, Fiinţa Care l-a creat şi Care îi este cu mult superioară lui. În psalmul 19, ver. 8-9 se spune: "Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru!". O interpretare adecvată o întâlnim la Hannah Arendt care, intuind parcă idealul eliberării de sub jugul necesităţii prin puterea oferită de sfinţenie, face următoarea observaţie: "Numai oamenii de rând se vor înjosi până într-atât încât să îşi tragă fala din ceea ce au făcut; prin această înjosire ei vor descoperi, de va mai fi rămas în ei şi altceva decât vanitatea cu totul nătângă, că a-şi fi sieşi sclav şi prizonier nu e mai puţin amar şi poate chiar mai ruşinos decât a fi servitorul altcuiva" (în CONDIŢIA UMANĂ, Editura Idea Design & Print, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2007, p. 273).
arhiva foto
ARHIVA TEATRU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu