A doua marturie despre salvarea biserici Sf. Pantelimon de la demolare

În urma dezvăluirilor domnului Vasile Nica despre salvarea bisericii Sfântului Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti de la demolare, făcute la invitaţia Departamentului pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon, am considerat necesară solicitarea unui punct de vedere doamnei Nela Stanculescu, soţia părintelui Ioan F. Stănculescu. Mărturia doamnei preotese Stănculescu a fost întregită astăzi, 12 noiembrie 2017, de informația doamnei Gheorghița Ioniță, care descria modul în care părintele Stănculescu l-a întâmpinat pe Vasken I, întâistătătorul Bisericii Armeniei.

Declaraţia doamnei Gheorghița Ioniță: "Părintele Stănculescu, în anul 1977, l-a primit pe Vasken I, Întâistătorul Bisericii Armene şi în faţa porţii a îngenuncheat şi i-a sărutat amândouă mâinile pentru că a ajutat biserica noastră... Mai departe,  noi ne-am luptat împreună cu părintele Pâslaru ca să nu fie demolată şi să rămână în picioare!  Biserica era pe dinăuntru neagră ca veşmântul negru al părintelui! Părintele Pâslaru a rămas cu povara plecării părintelui Stănculescu în străinătate. Am muncit toţi enoriaşii, şi cu leuţul, şi cu bănuţul, ca să stea în picioare... Nu am avut bani prea mulţi. Lumea era mai săracă, trecuse prin multe! Aşa cum am fost noi, pe timpul nostru, să fiţi şi voi acum şi să ajutaţi această biserică care este foarte primitoare!". 

 Declaraţia părintelui Stănculescu care afirmă că salvat biserica Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc 

după cutremurul din 1977

 

Gestul părintelui Stănculescu a însemnat recunoașterea implicită a faptului că Vaken I a fost salvatorul bisericii Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti de la demolare.  La rugămintea noastră, doamna preoteasă a făcut în data de 2 noiembrie 2017 următoarele precizări, citite astăzi în biserică de părintele paroh Marian Constantinescu, necesare elucidării modului în care s-a reuşit evitarea demolării bisericii Sfântului Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti şi odată cu ea, probabil a unui întreg cartier: 

Preacucernice Părinte,

     Părintele Ioan F. Stănculescu a fost hirotonit preot la biserica Sf. Pantelimon în anul l975, cu numai câteva zile înainte de naşterea celui de al doilea copil al familiei.

Hotărât să îşi îndeplinească cu toată responsabilitate noua sa misiune, părintele a reuşit să strângă în jurul parohiei un număr tot mai mare de enoriaşi. Aşa se face că - în anul l977- când cutremurul a zguduit din temelii biserica, preotul Stănculescu a primit un sprijin moral şi material important din partea enoriaşilor.

Prima acţiune întreprinsă atunci a fost evacuarea şi punerea la adăpost a tuturor obiectelor de cult din interiorul bisericii. În paralel cu această activitate, părintele l-a contactat pe dl. arhitect G. Naumescu cu ajutorul căruia s-a întocmit planul de consolidare. Astfel, s-a purces la acţiunea de obţinere a autorizaţiei de construcţie şi deschidere a şantierului. Soţul meu mi-a povestit atunci, cu mare surprindere, că în drumurile sale la Centrul de sistematizare al Capitalei (nu mai ştiu cum era denumit atunci!),o doamna "cu mult suflet" (după cum o descria soţul meu) i-a arătat o listă ce cuprindea numele bisericilor ce trebuiau demolate (sub pretextul că "au avarii prea mari"!). Pe această listă figura şi biserica Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti. 
 

Impresionată de insistenţa preotului, dar şi de temeinicia planului de reconstrucţie întocmit ("două centuri de beton armat legate între ele prin podul bisericii; unirea grinzilor naosului şi altarului cu temelia bisericii prin stâlpi de susţinere implantaţi în zid; o plasă de fier beton pe toată suprafaţa  exterioară şi tencuirea acesteia"), doamna respectivă a şters numele bisericii de pe listă şi a ajutat la urgentarea obţinerii autorizaţiei de deschidere a şantierului.

În cea de a patra etapă a activităţii sale de salvare a bisericii, preotul a început o muncă intensă de strângere de fonduri băneşti pentru demararea lucrărilor. Au fost alături de dânsul enoriasii şi Arhiepiscopia Bucureştilor. Era firesc ca, în acest zbucium, vestea despre starea bisericii Sf. Pantelimon să fi ajuns şi la Patriarhul suprem al tuturor armenilor, cel care petrecuse anii copilăriei în spaţiul din jurul bisericii Sf. Pantelimon. Se înţelege, deci, marea bucurie a preotului Ioan Stănculescu atunci când a primit vestea că, pe numele parohiei sale, a sosit o donaţie de 15.000 de dolari din partea patriarhului Bisericii Armene, VASKEN I. Suma era destinată restarurării/salvării bisericii Sf. Pantelimon.

   Cum vremurile erau grele atunci, au urmat ore şi ore de audienţă ale preotului Stănculescu pentru obţinerea efectivă a banilor care au ajutat într-adevăr la finalizarea lucrărilor de restaurare a bisericii. Lucrările s-au încheiat în anul l978.

        Precizez că banii au ajuns chiar şi pentru înfrumuseţarea bisericii: aplicarea pe noul fronton al  icoanei hramului Sf. Mare Mucenic Pantelimon, precum şi aplicarea pe frontispiciul pridvorului a câte unui serafim în icoane din mozaic de murano cu aur "coloidal" turnate în rame de metal, după cum mai menţionează soţul meu în notiţele sale.

Cu multe doriri de bine,dumneavoastra si familiei,

Nela Stănculescu

____________________________________________

INSCRIPŢIA DIN MOMENTUL REFACERII BISERICII (care se află încă în interiorul bisericii!): 

În numele Tatalui , al Fiului si al Sfantului Duh.

 

Ridicatu-sa aceasta sfanta biserica cu hramul Sfantului Panteleimon-doctor fara de arginti. Intre anii 1872-1876 pe locul unei biserici mai vechi din lemn,ce dainuia dupa datele mai vechi , pe mosia domnitorului Grigore-Ghica-ctitorita de popa Ivan OT Silvestru, Constantin, Logofat Vernescu si alti pravoslavici crestini, amvonul si catapeteasma au fost sculptate de mesterul Petre Babic. Din cauza vremii a fost reparata intre anii 1921-1926 cand i s-a adaugat cavasul si vitrourile cele mari. Dupa cutremurul din 4 martie 1977, cladirea bisericii a suferit grave stricaciuni, fiind nevoie de reparatii generale. S-a efectuat consolidarea dupa devizul intocmit de arh. G. Naumescu sub pastoria pr. Ioan Stanculescu.

Pictura in fresca de prof. Pictor Petre Achitenie sub pastoria pr. Ioan Paslaru. Toate aceste lucrari au fost facute cu ajutorul banesc din partea arh. Bucuresti si cu dania binecredinciosilor crestini.

O donatie deosebita a facut-o prea F. Vaschen. Intai patr. si catolicos al bis. armene in amintirea copilariei sale petrecuta in vecinatatea bisericii. S-au ostenit cu strangerea fondurilor si cu supravegherea lucrarilor preotii bis. si consiliu parohial. Slujba resfintirii a avut loc in ziua de opt martie de P.S. Episcop Roman Ialomiteanu, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi in zilele arhipastoriei P.F.P. Patr. Iustin.Protoereu P.C.Pr. Nicolo Nicolae si a Pr. Paroh Ion Paslaru: Binecuvinteaza Doamne pe cei ce iubesc podoaba casei Tale : + 

In vecii vecilor. Amin

ARHIVA VIDEO