În urma dezvăluirilor domnului Vasile Nica despre salvarea bisericii Sfântului Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti de la demolare, făcute la invitaţia Departamentului pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon, am considerat necesară solicitarea unui punct de vedere doamnei Nela Stanculescu, soţia părintelui Ioan F. Stănculescu. Mărturia doamnei preotese Stănculescu a fost întregită astăzi, 12 noiembrie 2017, de informația doamnei Gheorghița Ioniță, care descria modul în care părintele Stănculescu l-a întâmpinat pe Vasken I, întâistătătorul Bisericii Armeniei.
Declaraţia doamnei Gheorghița Ioniță: "Părintele Stănculescu, în anul 1977, l-a primit pe Vasken I, Întâistătorul Bisericii Armene şi în faţa porţii a îngenuncheat şi i-a sărutat amândouă mâinile pentru că a ajutat biserica noastră... Mai departe, noi ne-am luptat împreună cu părintele Pâslaru ca să nu fie demolată şi să rămână în picioare! Biserica era pe dinăuntru neagră ca veşmântul negru al părintelui! Părintele Pâslaru a rămas cu povara plecării părintelui Stănculescu în străinătate. Am muncit toţi enoriaşii, şi cu leuţul, şi cu bănuţul, ca să stea în picioare... Nu am avut bani prea mulţi. Lumea era mai săracă, trecuse prin multe! Aşa cum am fost noi, pe timpul nostru, să fiţi şi voi acum şi să ajutaţi această biserică care este foarte primitoare!".
  
Gestul părintelui Stănculescu a însemnat recunoașterea implicită a faptului că Vaken I a fost salvatorul bisericii Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti de la demolare.  La rugămintea noastră, doamna preoteasă a făcut în data de 2 noiembrie 2017 următoarele precizări, citite astăzi în biserică de părintele paroh Marian Constantinescu, necesare elucidării modului în care s-a reuşit evitarea demolării bisericii Sfântului Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti şi odată cu ea, probabil a unui întreg cartier:  
Declaraţia doamnei Gheorghița Ioniță: "Părintele Stănculescu, în anul 1977, l-a primit pe Vasken I, Întâistătorul Bisericii Armene şi în faţa porţii a îngenuncheat şi i-a sărutat amândouă mâinile pentru că a ajutat biserica noastră... Mai departe, noi ne-am luptat împreună cu părintele Pâslaru ca să nu fie demolată şi să rămână în picioare! Biserica era pe dinăuntru neagră ca veşmântul negru al părintelui! Părintele Pâslaru a rămas cu povara plecării părintelui Stănculescu în străinătate. Am muncit toţi enoriaşii, şi cu leuţul, şi cu bănuţul, ca să stea în picioare... Nu am avut bani prea mulţi. Lumea era mai săracă, trecuse prin multe! Aşa cum am fost noi, pe timpul nostru, să fiţi şi voi acum şi să ajutaţi această biserică care este foarte primitoare!".
 Declaraţia părintelui Stănculescu care afirmă că salvat biserica Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc 
după cutremurul din 1977
Preacucernice Părinte,
     Părintele Ioan F. Stănculescu a fost hirotonit preot la biserica
 Sf. Pantelimon în anul l975, cu numai câteva zile înainte de naşterea celui de al doilea 
copil al familiei.
Hotărât să îşi îndeplinească
 cu toată responsabilitate noua sa misiune, părintele a reuşit să strângă în jurul 
parohiei un număr tot mai mare de enoriaşi. Aşa se face că - în anul 
l977- când cutremurul a zguduit din temelii biserica, preotul 
Stănculescu a primit un sprijin moral şi material important din partea 
enoriaşilor.
Prima acţiune întreprinsă atunci a fost evacuarea şi punerea
 la adăpost a tuturor obiectelor de cult din interiorul bisericii. În 
paralel cu această activitate, părintele l-a contactat pe 
dl. arhitect G. Naumescu cu ajutorul căruia s-a întocmit planul de 
consolidare. Astfel, s-a purces la acţiunea de obţinere a autorizaţiei de 
construcţie şi deschidere a şantierului. Soţul meu mi-a povestit atunci, cu 
mare surprindere, că în drumurile sale la Centrul de sistematizare al 
Capitalei (nu mai ştiu cum era denumit atunci!),o doamna "cu 
mult suflet" (după cum o descria soţul meu) i-a arătat o listă ce cuprindea numele 
bisericilor ce trebuiau demolate (sub pretextul că "au avarii prea mari"!). Pe această listă figura şi biserica Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti. 
  
Impresionată de insistenţa 
preotului, dar şi de temeinicia planului de reconstrucţie întocmit ("două centuri de beton armat legate între ele prin podul bisericii; unirea
 grinzilor naosului şi altarului cu temelia bisericii prin stâlpi de 
susţinere implantaţi în zid; o plasă de fier beton pe toată suprafaţa  
exterioară şi tencuirea acesteia"), doamna respectivă a şters numele 
bisericii de pe listă şi a ajutat la urgentarea obţinerii autorizaţiei 
de deschidere a şantierului.
În cea de a patra 
etapă a activităţii sale de salvare a bisericii, preotul a început o 
muncă intensă de strângere de fonduri băneşti pentru demararea 
lucrărilor. Au fost alături de dânsul enoriasii şi Arhiepiscopia 
Bucureştilor. Era firesc ca, în acest zbucium, vestea despre starea bisericii Sf. Pantelimon să fi ajuns şi la Patriarhul suprem al tuturor 
armenilor, cel care petrecuse anii copilăriei în spaţiul din jurul bisericii Sf. Pantelimon. Se înţelege, deci, marea bucurie a preotului Ioan Stănculescu atunci când a primit 
vestea că, pe numele parohiei sale, a sosit o donaţie de 15.000 de dolari
 din partea patriarhului Bisericii Armene, VASKEN I. Suma era destinată restarurării/salvării bisericii Sf. Pantelimon.
   Cum vremurile erau grele atunci, au urmat ore şi ore de audienţă ale preotului Stănculescu pentru obţinerea efectivă a banilor care au ajutat într-adevăr la finalizarea lucrărilor de restaurare a bisericii. Lucrările s-au încheiat în anul l978.
 
       Precizez că banii au ajuns chiar şi pentru înfrumuseţarea 
bisericii: aplicarea pe noul fronton al  icoanei 
hramului Sf. Mare Mucenic Pantelimon, precum şi aplicarea pe 
frontispiciul pridvorului a câte unui serafim în icoane din mozaic de murano cu aur "coloidal" turnate în rame de metal, după cum mai menţionează soţul meu în 
notiţele sale.
Cu multe doriri de bine,dumneavoastra si familiei,
Nela Stănculescu
____________________________________________
 
____________________________________________
INSCRIPŢIA DIN MOMENTUL REFACERII BISERICII (care se află încă în interiorul bisericii!): 
În numele Tatalui , al Fiului si al Sfantului Duh.
Ridicatu-sa aceasta sfanta biserica cu hramul Sfantului Panteleimon-doctor
 fara de arginti. Intre anii 1872-1876 pe locul unei biserici mai vechi 
din lemn,ce dainuia dupa datele mai vechi , pe mosia domnitorului 
Grigore-Ghica-ctitorita de popa Ivan OT Silvestru, Constantin, Logofat 
Vernescu si alti pravoslavici crestini, amvonul si catapeteasma au fost 
sculptate de mesterul Petre Babic. Din cauza vremii a fost reparata 
intre anii 1921-1926 cand i s-a adaugat cavasul si vitrourile cele mari.
 Dupa cutremurul din 4 martie 1977, cladirea bisericii a suferit grave 
stricaciuni, fiind nevoie de reparatii generale. S-a efectuat 
consolidarea dupa devizul intocmit de arh. G. Naumescu sub pastoria pr. 
Ioan Stanculescu.
Pictura
 in fresca de prof. Pictor Petre Achitenie sub pastoria pr. Ioan 
Paslaru. Toate aceste lucrari au fost facute cu ajutorul banesc din 
partea arh. Bucuresti si cu dania binecredinciosilor crestini.
O
 donatie deosebita a facut-o prea F. Vaschen. Intai patr. si catolicos al
 bis. armene in amintirea copilariei sale petrecuta in vecinatatea 
bisericii. S-au ostenit cu strangerea fondurilor si cu supravegherea 
lucrarilor preotii bis. si consiliu parohial. Slujba resfintirii a avut 
loc in ziua de opt martie de P.S. Episcop Roman Ialomiteanu, inconjurat de
 un sobor de preoti si diaconi in zilele arhipastoriei P.F.P. Patr. 
Iustin.Protoereu P.C.Pr. Nicolo Nicolae si a Pr. Paroh Ion Paslaru: 
Binecuvinteaza Doamne pe cei ce iubesc podoaba casei Tale : + 



 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu