ARHIVA MEDIA, proiect ATENEU PAROHIAL 2014

1. Prezentarea proiectului ATENEU PAROHIAL la Trinitas Tv în cadrul emisiunii SECVENŢE TRINITAS, 29 septembrie 2014

2. Prezentarea proiectului ATENEU PAROHIAL la Radio Trinitas în cadrul emisiunii DIALOGURILE TRINITAS, 2 octombrie 2014

3. Cerc socio-cultural al bisericii Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc din Bucureşti - Agenţia de presă BASILICA, 4 octombrie 2014

 PREMIERĂ LA BISERICA SF. PANTELIMON - FOIŞORUL DE FOC DIN BUCUREŞTI. La Biblioteca Academiei Române (P II 41324) se păstrează primul număr al publicaţiei parohiei Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti din perioada interbelică, intitulat  "FOAIA PAROHIALĂ - Organ cultural al parohiei şi Ateneului religios Sf. Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti (1941)", editat de pr. paroh Gh. Popescu-Colibaş şi pr. Petru Gh. Savin. 

Duminică, 5 octombrie 2014, orele 12.00, la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, în cadrul proiectului catehetic parohial "Hristos împărtăşit copiilor" organizat sub forma Şcolii de duminică pentru copiii din parohie, la atelierul de istorie parohială intitulat "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei" se va prezentat în premieră primul număr al publicaţiei "FOAIA PAROHIALĂ - Organ cultural al parohiei şi Ateneului religios Sf. Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti (1941)", editat de pr. paroh Gheorghe Popescu-Colibaş şi pr. Petru Gh. Savin pentru "moralizarea şi îndrumarea credincioşilor". "FOAIA PAROHIALĂ" are aprobarea de înfiinţare nr. 313/23 aprilie 1941a Biroului de Cenzură.

Referitor la titlul de ATENEU RELIGIOS "SF. PANTELIMON", impropiat de programul social-cultural desfăşurat din 2008 la parohia Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti iniţiat de pr. Teleanu Bogdan-Aurel în cadrul programului catehetic naţional "Hristos împărtăşit copiilor", pr. Petru Gh. Savin afirmă următoarele în primul număr al "FOII PAROHIALE ATENEUL RELIGIOS SF. PANTELIMON" (1941) :

"Credem că este unul dintre cele dintâi aşezăminte ce trebuie numai decât să ia fiinţă în parohia noastră.El a întârziat prea mult, ca să nu i se simtă lipsa.  
Între preot, biserică şi popor nu sunt decât numai legături duhovniceşti ale sf. slujbe şi a trebuinţelor sufleteşti de ordin ritual. Dar nu e de ajuns. Preotul trebuie să aibă grijă şi să supravegheze, punând la dispoziţie credincioşilor şi în ceia ce priveşte educarea mai ales a tineretului. 
Un ateneu religios, condus de biserică va avea rolul de a pune în lumină prin conferinţe, de ale unor personalităţi din cele mai pricepute, - diferite chestiuni de credinţă, învăţătură şi lumină.
Aceste conferinţe vor fi urmate de coruri religioase, lecturi, recitări, toate alcătuind un program de înălţare şi delectare sufletească a enoriaşilor. Ele vor fi ţinute sau la biserică sau la vre una din şcolile din parohie.
Este o lume care ne aşteaptă de mult să le procurăm această desfătare duhovnicească. Este o lume, care prin faptul că noi nu le-am venit în ajutorul sufletesc al lor  s`au dus în altă parte şi s`au răcit de legătura duhovnicească cu slujitorii bisericei. Ei s`au dus să caute hrană duhovnicească în alte părţi şi suntem siguri că odată ce vor vedea că şi noi ne silim să le facem sălaş duhovnicesc prin acest aşezământ de lumină şi hrană duhovnicească, ei vor rămânea cu noi şi`n jurul nostru.  
Ateneul cultural religios, credem că apoi va forma din tineretul acestei parohii un buchet de misionari şi propagandişti, ca astfel împreună să ne desfătăm sub aripa sfântă şi povăţuitoare a sfintei biserici.
Un comitet de doamne şi domni din enorie vor conduce acest aşezământ şi acei ce vor bine voi să-şi însuşească acest gând, vor bine voi a ne scrie, sau a pofti ca să putem chibzui împreună, cât mai curând şi mai temeinic la realizarea lui" .(p. 3)
Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în majoritatea oraşelor României, mari şi mici, luau fiinţă "ateneele culturale populare", după modelul francez al societăţilor de lectură introduse la noi de gazetarul francez Ulysse de Marssillac între anii 1865-75. Acest concept va fi preluat mai târziu de Titu Maiorescu. Din tradiţia acestora va lua naştere, în 1860, Ateneul Român,  instituţie creată la Iaşi de M. Kogălniceanu, Ştefan Micle şi V.A. Urechia. Astfel, la Bucureşti, în aşa zisa Belle Epoque (anii 1920-1930), sub oblăduirea Direcţiei pentru Asistenţă Culturală a Primăriei Capitalei, funcţionau deja zeci de atene culturale populare, adevărate avanposturi ale ofensivei culturale din acele timpuri.  
Important de semnalat este faptul că precursorul bisericesc al "ateneelor culturale populare" poate fi considerată şi Asociaţia transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român (ASTRA), întemeiată în 1861 de Andrei Şaguna, Gh. Bariţiu, Timotei Cipariu şi I. Puşcariu, care a avut aprobarea guvernului de la Viena în 6 septembrie 1861. Scopul asociaţiei era deşteptarea conştiinţei naţionale, dezvoltarea simţămintelor umanitare, purificarea şi unificarea limbii materne. Datorită organizării exemplare a Bisericii Ortodoxe din Transivania şi Banat de atunci în perspectiva întocmirii unui proiect de Statut de organizare şi funcţionare pentru o nouă formă de organizare bisericească românească, după cum remarca pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura BASILICA, Bucureşti, 2013, p. 484) această concepţie şaguniană de dezvoltare a misiunii bisericeşti prin cultură va fi extinsă şi în celelalte provincii româneşti prin unirea Transilvanie cu România (1 decembrie 1918) şi, mai ales, odată cu înfiinţarea Patriarhiei Române (1925) care consfinţea autocefalia Bisericii Ortodoxe Române (1885).
Astfel, în 1914, la iniţiativa unor preoţi de cartier, ia fiinţă Cercul cultural „Ia şi citeşte", care urmărea realizarea şi editarea de broşuri cu tematică diversă care să „lumineze poporul", printre care şi "Foaea parohială. Organ al parohiei şi Ateneului religios Sf. Pantelimon Foişorul de Foc Bucureşti (1941)", editată de pr. Gheorghe Popescu-Colibaşi şi pr. Petru G. Savin (descriere după nr. 1 al foii de la Biblioteca Academiei  Române, P II 41324, cf. autorilor volumului Autocefalie şi responsabilitate, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2010, p. 55).
Conform autorilor volumului Autocefalie şi responsabilitate, "datorită noului cadru oferit de statul român, unei atitudini binevoitoare a societăţii antene faţă de valorile ortodoxe şi, poate, a unei influenţe a oresei bisericeşti transilvănene mult mai preocupată de subiectele sociale, între anii 1918-947, presa cu caracter religios de la sud de Carpaţi se caracterizează printr-o intensă şi diversă activitate editorială, apariţiile publicistice fiind iniţiate acum cu precădere de diverse asociaţii sau parohii; şi prin unele studii de o înaltă ţinută ştiinţifică. În anul 1936, datorită numărului mare de publicaţii bisericeşti se constituie sub preşedinţia Prof. D.G. Boroianu "Asociaţia generală a presei bisericeşti" (cf. Clement C. Pavel, "Presa bisericească", în Duh şi adevăr, I (1936), nr. 7, p. 3)." (Idem, p. 51).
Mirel Bănică, autorul cărţii Biserica Ortodoxă Română, stat şi societate în anii `30, Iaşi, Ed. polirom, 2007, p. 47, îl citează pe Victor Popescu care afirmă: "Atunci când primim statistici despre cărţile publicate în străinătate ne cutremurăm... Dar când este vorba să se alcătuiască o listă a publicaţiilor româneşti,eu cred că mai este încă mult de făcut, de scris titluri peste titluri. Dacă ar fi vorba doar de cărţile religioase, impresia noastră este că nu ne găsim în faţa unei penurii de publicaţii religioase, ci dimpotrivă. Ca secretar de redacţie la revista Sfântului Sinod am sarcina de a scrie recenzii şi dări de seamă asupra cărţilor pe care le primim la redacţie. Sunt însă atât de multe, încât nu ne mai rămâne alt lucru de făcut decât de a citi şi scrie despre aceste cărţi care sosesc neîncetat. Dacă luăm în considerare doar publicaţiile periodice, sarcina este încă şi mai dificilă... Fără exagerare, apar în România mai mult de 40 de publicaţii ortodoxe, numai la Bucureşti apărând 10 tituluri" (Cf. Victor Popescu,"Publicaţiile religioase din România", în Logos, (1928), nr. 1, pp. 146-147 apud Mirel Bănică, Biserica Ortodoxă Română...., p. 51).

În continuarea lecţiei de istorie parohială "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei" vor avea loc atelierul de pictură pe lemn şi sticlă "Părintele Ivan de la Silvestru" şi atelierul de muzică bizantină "Gh.Popescu-Brăneşti".
4. ATELIER DE ISTORIE PAROHIALA - Jurnalul Bucurestiului, 5.10.2014

Duminică, 5 octombrie la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, în cadrul proiectului catehetic parohial “Hristos împărtăşit copiilor” organizat sub forma Şcolii de duminică pentru copiii din parohie, la atelierul de istorie parohială intitulat “Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei” au fost prezentate în premieră primul număr al publicaţiei “FOAIA PAROHIALĂ – Organ cultural al parohiei şi Ateneului religios Sf. Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti (1941)”, editat de pr. paroh Gheorghe Popescu-Colibaş şi pr. Petru Gh. Savin pentru “moralizarea şi îndrumarea.

5. Eveniment cultural la Biserica „Sfântul Pantelimon“ - Foişorul de Foc - Cotidianul ZIARUL LUMINA, 4.10.2014

 
La Biserica „Sfântul Pantelimon“ - Foişorul de Foc din Bucureşti, în cadrul proiectului catehetic parohial „Hristos împărtăşit copiilor“, organizat sub forma Şcolii de duminică pentru copiii din parohie, se va prezenta duminică, 5 octombrie, de la ora 12:00, în premieră, primul număr al publicaţiei „Foaia parohială - Organ cultural al parohiei şi Ateneului religios Sf. Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti (1941)“. Acest prim număr al publicaţiei Parohiei „Sfântul Pantelimon“ - Foişorul de Foc, din perioada interbelică, editat de pr. paroh Gheorghe Popescu-Colibaş şi de pr. Petru Gheorghe Savin, se păstrează la Biblioteca Academiei Române (P II 41324). „Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în majoritatea oraşelor României mari şi mici, luau fiinţă „ateneele culturale populare“, după modelul francez al societăţilor de lectură introduse la noi de gazetarul francez Ulysse de Marssillac între anii 1865-â75. Acest concept va fi preluat mai târziu de Titu Maiorescu. Din tradiţia acestora va lua naştere în 1860 Ateneul Român, instituţie creată la Iaşi de M. Kogălniceanu, Ştefan Micle şi V.A. Urechia. Astfel, la Bucureşti, în aşa-zisa Belle Epoque (anii 1920-1930), sub oblăduirea Direcţiei pentru Asistenţă Culturală a Primăriei Capitalei, funcţionau deja zeci de atenee culturale populare, adevărate avanposturi ale ofensivei culturale din acele timpuri“, a spus pr. dr. Bogdan-Aurel Teleanu, de la Parohia „Sfântul Pantelimon“ - Foişorul de Foc. În continuarea lecţiei de istorie parohială „Misiunea Parohiei «Sfântul Pantelimon» - Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei“ vor avea loc atelierul de pictură pe lemn şi sticlă „Părintele Ivan de la Silvestru“ şi atelierul de muzică bizantină „Gh. Popescu-Brăneşti“. (Diac. Şt. Sfarghie)

6. Mitropolitul Irineu Mihălcescu, mentorul preoţilor bisericii Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc - Jurnalul National (Luminita Ciobanu), 16.10 2014

Biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, va aduce în atenţie duminică, 19 octombrie 2014, începând cu orele 12:00, în cadrul proiectului catehetic parohial "Hristos împărtăşit copiilor" organizat sub forma Şcolii de duminică pentru copiii din parohie, un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Prin urmare, la atelierul de istorie parohială intitulat "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei" se va aduce în atenţie activitatea Mitropolitului Irineu Mihălcescu (24 aprilie 1874 - 2 aprilie 1948), mentorul preoţilor bisericii Sf. Pantelimon. Cu acest prilej, va fi expus un exemplar din prima ediţie a “Vieţii şi Acatistului Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, alcătuite de Pr. Gheorghe Popescu-Colibaşi împreună cu mitropolitul Irineu Mihălcescu, document care se păstrează în "Albumul alcătuit de familia Popescu-Colibaşi spre pomenirea P.C. Pr. Gheorghe Popescu-Colibaşi în anul 1975".Lecţia de istorie parohială "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei" va cuprinde totodată şi atelierul de pictură pe lemn şi sticlă "Părintele Ivan de la Silvestru" şi atelierul de muzică bizantină "Gh.Popescu-Brăneşti".

 ____________________________________________________________
 
 DOCUMENTARE:
 Teatrul parohial, obiectiv principal al proiectului “Ateneul Sfântului Pantelimon”.  În contextul intensificării misiunii spirituale în cetate prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, Bisericii - conştientă de dificultatea comunicării adevărurilor de credinţă – îi revine şi responsabilitatea de a preţui cum se cuvine puterea teatrului, dramaturgia religioasă putând fi considerată drept o formă eficientă de apostolat cultural-mediatic, cu atât mai mult cu cât această formă de misiune bisericească nu reprezintă o noutate, cel puţin pentru parohia bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc, situată pe str. Iancu Căpitanu, nr. 24, sector II, Bucureşti, care a căutat să pună în practică „sfatul” Patriarhului Miron Cristea ca preoţii şi credincioşii Bisericii să desfăşoare o intensă „misiune culturală” (cf. Dr. Miron CRISTEA, Pastorale şi cuvântări ale unui episcop român în ţară sub stăpânire străină, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1923, p. 80).

Astfel, în anul 1941, avea să cunoască lumina tiparului „foaia parohială” intitulată „Ateneul Sfântului Pantelimon”, editată de părintele paroh Gheorghe Popescu-Colibaşi şi părintele Petru Gh. Savin, preoţi la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti într-o perioadă în care Biserica Ortodoxă Română se afla în plin avânt misionar pentru insuflarea unei culturi creştine care să combată „obscurantismul confuz” al populaţiei. Facem precizarea că părintele Petru Gh. Savin - fratele profesorului universitar Ioan Gh. Savin - era un preot respectat nu doar pentru funcţiile pe care le deţinea în Biserică, ci şi pentru faptul că era un promotor al valorilor folclorului românesc şi, mai ales, pentru valenţa sa de dramaturg popular. De altfel, era practic imposibil ca părintele Petru Gh. Savin să fi rămas pasiv în faţa acţiunii culturale întreprinse în aşa zisa „Belle Epoque” la nivelul Bucureştiului cu atât mai mult în zona Oborului - acolo unde se află şi parohia Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc – luaseră amploare şi erau extrem de active „ateneele culturale populare”. Ulterior, preoţii care au urmat la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc au ţinut să menţină unitatea şi continuitatea în activitatea misionară desfăşurată de predecesorii lor, fapt de care părintele paroh Ioan Stănculescu, aflat pe patul de spital, a ţinut să ne încredinţeze încă de la sosirea noastră ca preot slujitor la această parohie în anul 2008. 

Ţinând cont de tot acest istoric, era firesc ca debutul programului Hristos împărtăşit copiilor să se facă sub auspiciile numelui „Ateneul Sfântului Pantelimon” care, de altfel, a şi dat numele unuia dintre cele mai complexe proiecte de catehizare de la parohia Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc aşa cum este teatrul parohial.

În primul rând, complexitatea proiectului „Ateneul Sfântului Pantelimon” a fost determinată de parteneriatele încheiate, spre exemplu, cu Şcoala Gimnazială Maica Domnului din sectorul II Capitală, cu Asociaţia umanitară Lumina Sfantului Andrei, cu Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică din str. Balotului din sectorul II Capitală, cu Centrul de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie, cu diverse posturi de radio şi televiziune, cu parohiile biserica Icoanei, biserica Sfântul Gheorghe-Nou, biserica Sfânta Treime – Delea Veche, biserica Doamna Oltea, biserica Popa Rusu etc.

În acest sens, demn de remarcat este faptul că, în calitate de actriţă de teatru şi film, dar şi enoriaşă a parohiei bisericii Sfantul Pantelimon-Foişorul de Foc, doamna Irina Petrescu (1941 –2013) a onorat cu prezenţa o seamă de repetiţii, filmările, precum şi premierele pieselor de teatru ale trupei Ateneul Sfântului Pantelimon, ceea ce a îndreptăţit-o să facă următoarele declaraţii, suprinse în cadrul emisiunii dezbatere „Teatru religios – Mijloc de catehizare”, difuzată de Trinitas Tv în data de 30 iulie 2012: „Momentul în care am luat contact (cu copiii din trupa de teatru parohial „Ateneul Sfântului Pantelimon” – n.n.) a fost o surpriză extraordinară! (…) Ideea mi s-a părut absolut extraordinară: este un mod de a apropia sufletul unui copil de Biserică şi de credinţă prin nişte mijloace foarte laice. Şi este un mijloc atât de atrăgător care cred că şi-a găsit efectul! (…) Textele scrise special pentru ei – şi am descoperit asta la a doua şi la a treia întâlnire – au fost scrise în funcţie de caracterul lor. (…) Am senzaţia că aceşti copiii vor fi mai altfel pentru anii care vin. Se vor dezvolta mai bogat pe dinăutru decât pe dinafară. Vor fi mai feriţi de tentaţia vulgarităţii străzii, a violenţei străzii. (…) Mi-a făcut o mare bucurie părintele că m-a invitat! ”.

O prezenţă remarcabilă la repetiţii a fost actorul Paul Avram, pe care doamna Irina Petrescu ni l-a recomandat cu multă vreme în urmă şi sub coordonarea căruia membrii trupei de teatru Ateneul Sfântului Pantelimon a pregătit piesa de teatru intitulată Sfântul Vodă Brâncoveanu: Milostenia ca jertfă de sine (2014). Binecunoscutul actor din filmul Toate pânzele sus i-a îndrumat pe copii, sfătuindu-i ca tot ceea ce interpretează să vină din interior, după o bună cunoaştere a personajului pe care îl interpretează. Ulterior, repetiţiile la această piesă de teatru au continuat sub coordonarea actorului Costel Bojoc, unul dintre pionierii stand-up-ului românesc.

În al doilea rând, această complexitate a proiectului „Ateneul Sfântului Pantelimon” a fost determinată de beneficiarii lui. Astfel, în perioadele de implementare ale proiectului, de regulă sunt implicate peste 300 de persoane,fiind vorba pe de o parte de copiii din grupa de cateheză şi părinţii lor, iar pe de altă parte de persoanele aflate în nevoie printre care se numără, spre exemplu,  persoane vârstnice şi singure din parohie, persoane bolnave internate în Centrul de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie din incinta bisericii Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc, copiii din două apartamente sociale şi tinerii internaţi în două centre de recuperare şi reabilitare neuropsihică ale Primăriei Sectorului II Capitală.

În al treilea rând, complexitatea a fost determinată de strategiile prin care s-a încercat menţinerea interesului copiilor pentru proiectul „Ateneul Sfântului Pantelimon”.Una dintre aceste strategii şi cea mai eficientă a fost aceea ca orice nouă punere în scenă a unei piese de teatru să fie însoţită de câte un atelier de pictură religioasă, a cărui coordonare a fost încredinţată doamnelor Anamirela Anghel şi Viorica Colpacci. Astfel, misiunea de împărtăşire a credinţei în Mântuitorul Hristos copiilor prin teatru religios, înregistrat de fiecare dată pe suport video sau audio, a prilejuit şi expoziții iconografice, dintre care exemplificator în acest sens considerăm că este cea organizată de doamna Viorica Colpacci la Institutul Cultural Român (ICR) din New York în anul 2013.

O altă strategie prin care s-a încercat menţinerea interesului copiilor pentru proiect a fost însoţirea punerii în scenă a unei noi piese de teatru şi organizarea de expoziţii iconografice cu pelerinaje la mănăstiri a căror istorie are legătură cu tema dezbătută în cadrul lui. În acest sens, este de reliefat pelerinajul de rugăciune consacrat Anului comemorativ 2014 al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română, organizat la mănăstirile Curtea de Argeş, Horezu, Bistriţa şi Dintr-un lemn. Cu ocazia acestui pelerinaj, la mănăstirea Horezu (jud. Vâlcea) a fost lansată cartea intitulată „Sfântul Vodă Brâncoveanu” care conţine piesa de teatru cu acelaşi nume, precum şi o minuţioasă documentare privind evoluţia teatrului religios în România, dar şi un minunat CD cu înregistrarea scenetei în interpretarea trupei de teatru „Ateneul Sfântului Pantelimon”. 

În al patrulea rând, demn de remarcat este faptul că fiecare piesă de teatru a fost înregistrată audio-video, scenariile au fost publicate în revista „Ateneul Sfântului Pantelimon”, icoanele au fost fotografiate şi incluse în câte un catalog alcătuit special pentru fiecare expoziţie realizată, iar copiilor le-a fost oferit gratuit câte un „Îndreptar duhovnicesc pentru copii şi părinţi”, alcătuit special în acest sens, aşa cum au fost spre exemplu cărţile „Fântâna Ortodoxie” (2013) sau „Ateneu brâncovenesc” (2014).

Facem precizarea că până în prezent, special pentru copiii care fac parte din programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor” desfăşurat la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti au fost scrise şi puse în scenă următoarele scenarii: Sfântul Pantelimon- Doctorul fără de arginţi (2009), Poveste de Crăciun (2009), Hristos a înviat! (2010), Fântâna Ortodoxiei (2010), Cuvioasa Parascheva: Multmilostiva lui Dumnezeu, nemilostivită de oameni (2010), Sf. Cuv. Dimitrie Basarabov: Şcoala călugăriei (2011), Sf. Prooroc Ioan Botezătorul: Dumnezeu s-a milostivit (2012) şi Sfântul Vodă Brâncoveanu: Milostenia ca jertfă de sine (2014).

În concluzie, înnoirile în teatrul românesc după prăbuşirea regimului totalitar comunist din estul Europei reliefează un lucru specific, dar extrem de important din punct de vedere al interesului misionar bisericesc: valoarea pragmatică a teoriei conform căreia rezistenţa prin creaţie culturală reprezintă cheia renaşterii spirituale şi naţionale. Dat fiind faptul că trăim într-o societatea modernă dependentă în totalitate de industria media şi în care, din această cauză, dramaturgia ocupă un loc semnificativ în influenţarea culturii populare, considerăm că  prin intermediul dramei religioase radiofonice se poate desfăşura o misiune pastorală eficientă. De asemenea, credem că obiectivele principale ale acestei misiuni pastorale trebuie să îl reprezinte rezistenţa prin creaţie culturală religioasă în faţa tendinţelor de secularizare, dar şi în faţa fundamentalismului religios, care poate fi considerat un fenomen revers al secularizării, cu care se confruntă România contemporană.