George Pistireanu si trupa de teatru ATENEU

La invitatia Pr. Bogdan Teleanu, actorul George Pistireanu s-a intalnit sambata, 20 martie 2010, cu trupa de teatru ATENEU a bisericii Sf. Pantelimon din Bucuresti. George Pistireanu, care locuieşte în parohia acestei biserici, a avut rabdarea de a asista la repetitiile pentru sceneta de teatru HRISTOS A INVIAT! si, ulterior, sa raspunda intreabrilor pe care membrii trupei i le-a adresat. George Piştireanu interpretează rolul unui tânăr puşcăriaş în filmul "Eu când vreau să fluier, fluier", recent premiat la Berlin cu distincţia Ursul de argint.

IMAGINI DIN TIMPUL PIESEI DE TEATRU HRISTOS A INVIAT

INVITATIE

PREMIERĂ TEATRALĂ DE PAŞTI LA BISERICA SF. PANTELIMON
DE LA FOIŞORUL DE FOC DIN BUCUREŞTI

În premieră, trupa de teatru religios ATENEU prezintă, duminică, 4 aprilie 2010 (prima zi de Paşti), ora 13.00, sceneta HRISTOS A ÎNVIAT! la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc din Bucureşti (str. Iancu Căpitanu, nr. 24, Bucureşti, sect. II).

Protagoniştii piesei de teatru, participanţii la orele de cateheză “Hristos împărtăşit copiilor!”, interpretează o scenetă despre condiţia umană deplorabilă a celor care deşi cred în minuni, nu mai cred şi în Dumnezeu, după un text compus de Pr. Dr. Bogdan-Aurel TELEANU.

Trupa de teatru religios ATENEU, compusă din copii-actori amatori, a fost înfiinţată în anul 2009 şi face parte din cadrul proiectului cultural-religios “Ateneul Sfântului Pantelimon”, derulat la parohia bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorulde Foc în cadrul orelor de religie “Hristos împărtăşit copiilor”.

Distribuţia este următoarea: Pilat din Pont (Mihai TĂNĂSELEA), Irod Antipa (Alexandru STANCIU), Caiafa (Florin STRÂMBEANU), Ana (Daniel BOULEANU), soţia lui Pilat (Teodora SANDU), Iuda (Gabriel SANDU), soldaţii romani (Ana MANICEA, Maria BARBU), cei patru îngeri (Andrei BARBU, Elena NICOLAE-ROMANIUC, Camelia OPREA, Daniela DUMITRU), Fecioara Maria (Alina BÂGIOI), femeile mironosiţe (Elena SANDU, Alina VLAD, Mihaela GHIORGHIU), negustorul (Roxana DUMITRU), Sf. Ap. Petru (Alexandru-Ştefan IANCU), Sf. Ap. Ioan (Cristian CONSTANTINESCU), Corul (Marina CRISTEA, Gabriela GHIORGHIU).

ATITUDINEA BISERICII FAŢĂ DE TEATRU, ÎN GENERAL, DAR MAI ALES FAŢĂ DE TEATRUL RELIGIOS

Actorul Ion Lucian relatează într-un interviu că: "în perioada Renaşterii actorii nu puteau nici măcar să fie înmormântaţi, fiind declarate persona non-grata de către Biserică. Marele Moliere (n.r. - a scenarist, regizor şi actor de teatru francez, unul dintre maeştrii satirei comice) a fost înmormântat cu dispensă" (Am avut un destin fericit, Libertatea, 24 decembrie 2010).

Biserica a manifestat încă din primele secole reticenţe şi chiar ostilitate în raport cu teatrul. În secolul al II-lea Tertulian (150-222 d.Hr.) îl condamnă în cunoscuta sa lucrare “Despre spectacole” fiindcă abunda în scene de dragoste deşănţate şi constituia sursa viciilor şi pervertirilor, era „asemănător demonilor, aţâţându-i pe oameni cu ţipetele lor. Totuşi, există şi nuanţe în atitudinea sa întrucât mai spune că oricine poate asista la spectacole păgâne, la teatru sau pe stadioane, dar nu şi la acelea unde se pune problema scarificării de animale. Astfel, prin vocea Sfântului Ioan Gură de Aur, în “Omilii şi cuvântări despre educaţia copiilor”, Biserica concluzionează că “petrecerea în biserică este mai de folos şi mai plăcută decât cea de la teatru”.

În “Comentarii la Psalmi”, Fericitul Augustin se delimitează foarte clar de principiile estetice ale lui Aristotel, care susţinea curăţirea de patimi prin participarea la suferinţa tragică jucată în teatru pe scenă, afirmând că ”mai dulci sunt lacrimile celor care se roagă decât bucuriile provocate de spectacolele teatrale”. Totuşi, observăm cum, în Apus, Biserica Romano-Catolică este cea care a acceptat să valorifice în scop misionar reprezentările dramatice sacre. De menţionat faptul că tradiţia romano-catolică îi atribuie Sfântului Francisc din Assisi, care îşi mima predicile şi juca scena “Nativităţii”, introducerea ieslei în vasta gamă de obiceiuri de Crăciun, atunci când, în noaptea de Crăciun din 1223 la Greccio (Italia), aşa cum ne relatează Sfântul Bonaventura, a amenajat o iesle cu fân, a adus un bou şi un măgar, şi a celebrat Sfânta Liturghia în acest ambient, în prezenţa unei mari mulţimi de credincioşi veniţi din întreaga regiune. Istoricii consideră că sfântul Francisc a fost inspirat de reprezentările dramatice sacre, foarte răspândite în acea perioadă. Iezuiţii, ordin religios romano-catolic înfiinţat în sec. al XVI-lea, au adoptat această reprezentare a Naşterii Domnului, folosind-o în scopuri didactice, pentru a recâştiga ţările reformate şi a evangheliza tărâmurile recent descoperite din Lumea Nouă.

La noi în ţară, foarte popular este "Viflaimul", care înfăţisează naşterea Mântuitorului nostru Hristos, una din cele mai vechi forme de teatru popular apărută în ţara noastră pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, fiind intodusă de saşi şi care se joacă din ce în mai des în ziua de Crăciun în multe din bisericile ortodoxe. Acest tip de teatru religios, mai păstrează încă urmele colindatului cu măşti demonstrând inflenţa pe care carnavalul, parte a culturii populare urbane, a avut-o asupra teatrului religios. Tocmai de aceea, ţinând cont de acest aspect, rolul lui Iuda, Apostolul care L-a trădat pe Mântuitorul nostru Hristos, a fost corelat cu cel al bufonului sau al măscăriciului.

Şi totuşi, noi credem că teatrul religios este o artă potrivită de a exprima sentimente şi a transmite nemijlocit altora propriile impresii referitoare la credinţa în Dumnezeu. Un adept al exprimării credinţei prin artă, monahul Nicolae Steinhardt, considera că una din cauzele pentru care arta este bineplăcută atât oamenilor, cât şi lui Dumnezeu o constituie faptul că aceasta este înzestrată cu o „energie captivantă” (Ierom. Nicolae STEINHARDT, Dăruind vei dobândi, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1992, p. 255). Efectul binefăcător al acestei energii şi aprecierea de care s-a bucurat fenomenul artistic chiar în faţa lui Dumnezeu sunt descrise în mod expresiv de N. Steinhardt prin intermediul nuvelei lui Anatole France: „După cum primite vor fi fost şi giumbuşlucurile măscăriciului de la Nôtre Dame, acela care seara, după o zi de trudă şi tumbe, intră în măreaţa catedrală, îşi scoate din traistă uneltele lui de pehlivan şi începe a înghiţi foc şi a face tot soiul de năzdrăvenii în faţa icoanei Maicii Sfinte cu Pruncul în braţe, spre indignarea paraclisierului care se pregătea să-l alunge cu aspră admonestare dacă nu ar fi văzut, înfiorându-se, cum Prea Curata coboară din icoană spre a-i şterge saltimbacului sudoarea de pe frunte cu propria-i mahramă, în vreme ce Pruncul râde şi bate din palme” (Ierom. Nicolae STEINHARDT, op.cit. p. 270).

Principalul motiv pentru care arta teatrală poate fi considerată drept o formă de manifestare umană bineplăcută lui Dumnezeu se regăseşte în actul Creaţiei lui Dumnezeu de la Întemeierea Lumii. În acest sens, este sugestivă şi interesantă ipoteza doctorului Atanasie M. Marienescu – valorificată de Pr. dr. Ioan Lupaş în predica de la slujba de înmormântare -, conform căreia arta ar fi existat deodată cu omul şi s-a manifestat virtual încă din primele zile ale Creaţiei Lumii: „Când Dumnezeu a creat pe om – scria atunci Marienescu – a creat deodată cu fiinţa lui şi poezia şi aceasta e deodată cu lumea” (Pr. Ioan LUPAŞ, Căzut-a cununa capului nostru… Cuvântări funebrale, Tiparul Tipografiei Diecezane, Arad, 1918, 216-217). Din această afirmaţie rezultă că fenomenul artistic a precedat virtual căderea în păcat a protopărinţilor noştri Adam şi Eva şi poate fi considerat un efect al creaţiei lui Dumnezeu pe care Acesta o aprecia ca fiind „bună foarte” (Fac. 1, 31).

Educaţie prin teatru religios

Teatrul religios, cu textele sale extrase din Sfânta Scriptură sau Sfânta Tradiţie, reprezintă o modalitate artistică de universalizare a mesajului Evangheliei Mântuitorului nostrum Hristos. Interpretarea actoricescă conferă un ritm, o fluiditate şi, chiar o muzicalitate asemănătoarea psalmodierii cântărilor bisericeşti la strană. Proiectele teatrale, chiar dacă sunt puse în scenă cu ajutorul unor actori amatori, au responsabilitatea de a reprezenta istoria sacră, în paralel cu experienţa umană cotidiană. Spre exemplu, o importantă condiţie a actorului pentru a-şi intra foarte bine în rol o reprezintă lepădarea de orice inflenţă secularizantă, aşa cum este, în cazul nostru, cultura vulgară a străzii. Astfel, experienţa teatrală oferă o lectură biblică care trezeşte spectatorul din somnul cotidian, transpunându-l într-un univers revelat, povestit cu o foarte puternică credinţa în Dumnezeu.

În felul acesta, mesajul Evangheliei Mântuitorului Hristos, care se confiscă specialiştilor, devine patrimoniu al umanităţii. Pentru că reprezentaţia teatrală îşi propune să ajungă la sufletul spectatorilor, spre deosebire de textul predicii sau catehezei care cel mai adesea este atât de static, chiar dacă instrumentalizează mesajul Evnagheliei, are un infinit respect faţă de experienţa artistică. În teatru religios, cuvântul este viu, chiar dacă este întrupat de actori care nu au credinţă puternică în Dumnezeu, pentru că necesită, mai înainte de a fi rostit, o lectură interioară. În funcţie de această trăire interioară, replicile de teatru răsună fals sau adevărat. De aceea, chiar şi actorii necredincioşi au nevoie să regăsească în ei forţa de a crede, făcând recurs la emoţiile cele mai pure.

Datorită caracterului său ambulant, educaţia prin teatrul religios este extreme de fiabilă. Teatrul religios oferă întregii lumi şansa de a fi urmărit, nu doar publicului compus din creştinii practicanţi, deoarece nu trebuie să fie circumscris zidurilor unei biserici. De altfel, aceasta şi este misiunea sa: de a izvorâ din naos, curgând spre sălile de spectacol din mijlocul comunităţilor locale, singura sa condiţie, în acest caz, fiind aceea de a-I surprinde pe spectatori.

La biserica Sf. Pantelimon de la Foisorul de Foc, în ziua de Crăciun a anului 2008 - când a fost pusă în scenă tradiţionala piesă de teatru “Irozii” - s-a format o trupă de actori amatori care joaca teatru religios, intitulată "ATENEU". Chiar dacă este compusă din actori amatori, deviza acestei trupe este "Sfinţenie prin excelenţă profesională". Pe parcursul anului 2009, această trupă de teatru religios "ATENEU" au oferit deja două reprezentaţii de succes la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc din Bucureşti, respectiv pe data 27 iulie 2009 (Sf. Pantelimon) şi 25 decembrie 2009 (Nasterea Domnului). Astfel, am ajuns în situaţia ca să pregătim o piesă de teatru care să fie jucată în prima zi de Paşti sub titlul „Hristos a înviat!“. Chiar dacă piesele de teatru desfăşurate au devenit un imbold pentru derularea proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“ în parohia bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc, ele au devenit un exemplu şi – după cum titrează cotidianul ZIARUL LUMINA (primul cotidian creştin din România) din data de 27 februarie 2010 – “un bun prilej şi pentru alte parohii de a face misiune în rândul micuţilor credincioşi”.

EXPOZITIE DE PASTI

Nr. 3/februarie 2010

PROIECTUL "CITIŢI SCRIPTURILE!": MAI CITESC, OARE, TINERII SF. SCRIPTURA?

În data de 12 februarie 2010, grupul celor 20 de copii din cadrul programului "Hristos împărtăşit copiilor" de la biserica Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc au primit câte un Nou Testament cu Psalmi, fiind îndemnaţi astfel ca la începutul Postului Paştilor să citească Sf. Scriptură şi să se roage mai mult. Iniţiativa, care a beneficiat de ajutorul financiar al unui binefăcător din parohie, face parte din proiectul educativ-religios "Citiţi Scripturile!" al cărui scop este cultivarea dragostei copiilor faţă de textul Sfintei Scripturi.

Cotidianul La Croix din data de 8 februarie 2010 a publicat articolul „Tinerii nu mai citesc Sfânta Scriptură?” în care sociologul religiei Jean-Paul Willaime, directorul Şcolii practice de înalte studii, era de părere că în timp ce credincioşii practicanţi au început să citească din ce în ce mai mult Sf. Scriptură, totuşi procentul persoanelor interesate de ea nu este suficient de relevant (sondajul realizat de Ipsos pe un esantion de 1017 persoane pentru Alianta biblica franceza indica faptul ca mai putin de jumatate dintre credinciosi obisnuiesc sa citeasca Sf. Scriptura, din care cei mai interesati sunt tinerii).

Chiar dacă studiul se referea la populaţia Franţei, situaţia este similară celei din ţara noastră. De aceea, considerăm că proiectul "Citiţi Scripturile!" - care în prima etapă s-a limitat la oferirea Noului Testament cu Psalimi, urmărind încurajarea citirii textului Sfintei Scripturi de către fiecare copil care participă la orele de cateheză „Hristos împărtăşit copiilor” de la biserica Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc din Bucureşti - trebuie extins la nivelul întregii parohii. Astfel, în prespectivă, prin proiectul "Citiţi Scripturile!" trebuie lărgit procentul persoanelor interesate să citească din ce în ce mai mult Sf. Scriptură din rândul membrilor comunităţii parohiale de la biserica Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc din Bucureşti.

În acest scop avem nevoie de aproximativ 1500 de exemplare din Noul Testament cu Psalimi pentru cele peste 1500 familii care locuiesc în parohie.

SURPRIZA COLEGILOR DE LA BIROUL DE PRESA

Placuti impresionati de gest, postam surpriza colegilor de la Biroul de Presa, facuta in data de 10 februarie 2010:
In atentia tuturor prietenilor si colaboratorilor nostri,
Cu bucurie va impartasim vestea ca parintele Bogdan Teleanu, colegul nostru, si doamna Cristina, colega noastra de la Radio TRINITAS, au de ieri, 9 februarie 2010, un fiu care urmeaza sa primeasca la botez numele THEODOR si IOAN.
BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI ROMANE

P.S. Aceasta stire este de retinut, nu de difuzat!

FEED BACK-uri!
1. "Să fie sănătos, voinic și voios! Doamne ajută!" (Pr. Secr. Ionut Badea, Arhiepiscopia Bucurestilor)
2. "Dumnezeu sa fie cu el - si cu parintii lui - in tot timpul vietii!"(Razvan Bucuroiu, producator programe tv);
3. "Felicitari familiei Teleanu!" (Pr. Cons. Nicolae Dascalu, director Radio Trinitas )
4. "Multumesc mult de stire. Este cea mai tare. Toate bune. (Elvira, Mediafax);
5. "AGERPRES se bucura de bucuria Biroului de presa al Patriarhiei si ...asteapta botezul. Numai bine parintilor si voinicului!" (Victoria Vioara, Agerpres);
6. Sa traiasca!!!! (Remus Radulescu, Radio Romania Actualitati)
7. "Bun venit printre noi pruncului! Sa le traiasca, sanatos si pazit de Dumnezeu! Parintilor, tot binele!" (Pr. Bogdan Ciobotaru)
8. "Felicitari! Mare este Dumnezeu! Ma bucur pentru darul lui catre voi". (pr. Dumitru Nichita)

UN NOU VOLUNTAR AL SF. PANTELIMON: TELEANU THEODOR IOAN

Astazi, 9 februarie 2010, ora 14.50, ceata de copii de la biserica Sf. Pantelimon s-a inmultit cu un voluntar, Teleanu Theodor Ioan. Nascandu-se la o zi dupa data de pomenire a Sf. Teodor Stratilat am hotarat ca numele sau de botez sa fie THEODOR IOAN.

Pomenirea Sfantului, slavitului marelui Mucenic Teodor Stratilat (+320)

Acesta a trait pe vremea imparatului Licinius (308-321), tragandu-se cu neamul din Evhaita. Si, fiind un general viteaz - numele de Stratilat arata ca era un mare conducator de oaste -, imparatul ii incredintase carmuirea cetatii Heracleeea, langa Marea Neagra. Si intrecea Sfantul pe multi, cu podoaba sufletului, cu frumusetea trupului si cu puterea cuvantului si multi cautau sa-l aiba prieten. Pana si Licinius imparatul dorea sa-l intalneasca, macar ca auzise ca este crestin. Auzind insa ca acest dregator al sau, nu numai ca s-a indepartat de cinstirea zeilor, dar se ostenea si cu propovaduirea credintei in Hristos, si indeamna, pe toti, sa se lepede de inchinarea idolilor, imparatul hotari sa-l cerceteze el insusi si, de nu se va intoarce, cu infricosatoarea moarte sa-l piarda.

A mers, deci, in Heracleea imparatul si, la cererea Sfantului Teodor, i-a dat acestuia ingaduinta sa ia idolii de aur acasa la el, spre a-i cinsti, dupa datina. Dar, ducandu-i acasa, Sfantul a sfaramat idolii in bucati si i-a impartit la saraci. Iar daca s-a facut ziua, Maxentiu sutasul a spus imparatului, ca a vazut capul de aur al zeitei celei mari, Artemida - zeita care fusese data in ajun Sfantului Teodor -, si ca acum era purtat de un sarac. Si acesta, fiind intrebat, a marturisit ca, de la Teodor Stratilat l-a primit. Si imparatul, auzind, de o fapta ca aceasta, a ramas mut de manie. Deci, poruncind slujitorilor, Sfantul a fost prins si adus inaintea sa. Si, marturisind el ca toate cele spuse de sutas sunt adevarate, Sfantul a fost osandit la chinuri grele. Si a indurat Sfantul Teodor, cu credinta si cu barbatie, toate chinurile; si patimind, neincetat propovaduia credinta in Hristos. Deci, imparatul, vazand ca nu poate sa-l intoarca la zadarnica cinstire a idolilor, a poruncit sa i se taie capul si, astfel, s-a savarsit in ziua de 8 februane. Iar sfintele lui moaste au fost ingropate in cetatea de nastere, Evhaita, care, mai apoi s-a numit Teodoropol, in cinstea Sfantului.

Peste multa vreme, in anul 1260, ele au fost duse la Venetia, unde se afla si astazi. Tot in Venetia se afla si o statuie a Sfantului Teodor, asezata pe un stalp, din vestita piata a Sfantului Marcu.

LUCRARI RECENTE EXECUTATE DE VOLUNTARII SF. PANTELIMON

Tanguirea Maicii Domnului (pictura pe sticla), de Alexandu Stanciu:

Învierea lui Hristos

(poezie compusă de Gheorghe Mihaela, 11 ani)

Învierea lui Hristos
Este o mare bucurie
Fiindă viaţa şi-o dădu
Pentru a noastră mântuire.

Fariseii şi evreii
Nu putură a-L suferi
Punând ca să i se păzească
Mormântul cel mult iubit.

În zadar ei puse pietre
Pe mormântul cel păzit
Pentru că Mântuitorul
A-nviat a treia zi.

HRISTOS A ÎNVIAT! (dramă religiosă)

Scenetă de teatru
HRISTOS A ÎNVIAT!
Una din încăperile templului din Ierusalim. La o masă cu pe care se află un sfeşnic cu multe lumânări aprinse, marele preot Caiafa redactează o scrisoare, supravegheat atent de socrul său, fost mare preot, Ana.

SCENA 1
Caiafa(agitat): Nu-mi vine să cred! Credeam că Mesia va lupta cu arma în mână împotriva romanilor. Şi, când colo, ce să vezi? Tâlharul acela de Hristos învaţă poporul să se supună romanilor spunând că stăpânirile vremii sunt de la Dumnezeu. (Iuda intră în mare grabă).
Ana (glumeţ): Ei, Iudo! Da`, ce alergi aşa, de parcă te fugăresc romanii?
Iuda (respiră greu, obosit): Hristos şi ucenicii Lui se află în grădina Ghetsimani!
Caiafa(neliniştit): Eşti sigur?
(Din spate răzbat, tot mai răsunător, paşii regelui Irod Antipa. Ana şi Caiafa se postează de-a dreapta şi de-a stânga uşii, aplecaţi, în semn de profund respect. Cei doi aşteaptă încordaţi, fără să se mişte, cu privirile aţintite asupra uşii. Iuda se târăşte în genunchi spre uşă).
Irod Antipa (nervos): Aşa îl primiţi pe regele vostru? Gata! În noaptea aceasta vreau să mă scapaţi de Hristos. Nu mai suport! Convocaţi Sinedriul!
Ana: Mai bine să fie judecat de procuratorul Iudeii.
Irod Antipa: De cine? De Pilat?
Caiafa: Abia l-am ucis pe Ioan Botezătorul. Nu e bine să-l omorâm tot noi şi pe Hristos. Stârnim mânia mulţimii.
Ana: Noi ne vom face că-l vom judeca, dar, de omorât, să-l omoare mai bine Pilat!
Caiafa: Pilat e crud, corupt şi nu se dă înapoi de la nimic. Îl poate trimite la moarte fără să-i pese de judecată.
Irod (către Ana şi Caiafa): Că bine ziceţi! Să-L ducem lui Pilat!
Iuda (târându-se în genunchi la picioarele lui Irod, trâgându-l de haină spre a fi şi el băgat în seamă): Chiar acum, Hristos se află în grădina Ghetsimani!
Irod Antipa (către soldatul afla în preajma sa): Soldat! Ai auzit? Înhaţă-l imediat şi adu-L în lanţuri pe Hristos înaintea Sinedriului! (soldatul iese din încăpere)
Iuda (târându-se în genunchi de la Ana la Caiafa şi de la Caifa la Irod, îi întreabă pe fiecare în parte): Mi-am făcut treaba. Pot primi banii?...
Soldatul (reintră ducând în mână nişte lanţuri): Iată dovada înlănţuirii lui Hristos!
Irod Antipa (luând lanţurile de la soldat): Mulţumesc, soldat! Eşti liber. Lasă-ne singuri!
Caiafa (rosteşte în şoaptă, privind spre Ana): Ana! Dă-i o pungă cu galbeni lui Iuda!
Ana (privind curios lanţurile pe care le ia din mâna lui Caiafa, pipăindu-le): Ce rost are să-i mai plătim 30 de galbeni? E jenant! Mai ales acum, după ce Hristos a fost prins…
Caiafa (vorbind mai răstit cu Ana şi arătând spre Iuda): Dă-i banii! (luând lanţurile din mâna lui Irod). Lanţurile acestea care îl ţin încătuşat pe Hristos îşi merită preţul acesta. (Ana aruncă punga de bani pe care Iuda o prinde din zbor şi o priveşte cu lăcomie. Chiar atunci, în încăpere intră Pilat din Pont, guvernatorul roman al Iudeei, împreună cu soţia sa).
Pilat: Bani! Imperiul are nevoie de ei şi voi îi rispiţi pe toţi cerşetorii? Dă punga-ncoace, Iudo! (Iuda fuge). A fugit ticălosul cu banii!

Scena 2
Irod Antipa (luându-l de gât pe Pilat): Trădatorul ăsta de Iuda tocmai ne-a scăpat de mânia împăratului tău, Pilate. Hristos, şeful lui, care Se crede Mesia, vroia să ajungă împăratul iudeilor. El l-a predat soldaţilor pe tâlharul acela de Hristos.
Caiafa (cu mâinile împreunate şi glas linguşitor): Nemărginită este grija faţă de evrei a lui Pilat, guvernatorul roman al Iudeii! Noi, preoţii şi fariseii iudeilor, o să avem grijă să afle şi împăratul Tiberiu despre devotamentul tău când o să ne scapi de Cel ce îşi spune Mesia.
Ana (trăgându-l deoparte pe Caiafa): Caiafa, ce faci? Nu uita că suntem în sclavie romană.
Caiafa: În binecuvântată sclavie, Ana. (către Pilat) Împăratul Tiberiu este cel mai iubit conducător al poporului evreu! (către Irod) Până şi tu, Iroade, ştii asta.
Irod: În semn de aleasă preţuire şi profundă recunoştinţă i-L vom preda înlănţuit pe Hristos. (Soldatul evreu, la semnul lui Irod, îi dă lui Pilat lanţurile pe care le ia de la Ana)
Pilat (se aşază, cântârind cu mâna greutatea lanţurilor; face semn soţiei sale să îi aducă să bea un pahar cu apă): Mulţumesc! O să am grijă să se audă la Palat cât de devotaţi îi sunteţi împăratului roman.
Irod: Lanţurile acestea, care Îl ţin legat pe Hristos, vor asigura o unitate de nezdruncinat popoarelor noastre.
Caiafa: Hristos Se credea un om mai liber decât oricare alt om de pe lumea aceasta. La ce i-ar putea folosi libertatea doar unui singur om?
Ana: Este doar un hulitor, Caiafa! Să fiţi mai precauţi! Este mult mai de folos să moară un singur om decât să sufere întreg poporul din cauza Lui.
Caiafa: Aşa-i trebuie! Ce-a căutat să ne tulbure liniştea?
Ana: Omul e mult mai nevolnic şi mai ticălos decât l-a crezut Hristos. Dacă ar fi să aleagă între minuni şi Dumnezeu, omul ar alege minunea. Prin urmare, omenirea are nevoie de minuni, nu de Hristos!
Irod: Ana! Caiafa! Gata cu teama! Hristos e în mâinile noastre. Pentru El, cel ce se credea regele iudeilor, totul s-a sfârşit... Peste scurt timp îşi va primi răsplata îndrăznelilor Sale: Mormântul din care nu se va mai scula niciodată!!!
Pilat (aspru): Dacă era rege, unde-i e coroana?
Irod: Un rege învins nu poate purta decât o coroană plină de spini! (îi întinde lui Pilat coroana din spini pe care acesta o priveşte încercându-i cu degetul spinii ascuţiţi).
Pilat (îşi cheamă un soldat roman): Soldat! Să-i fie imediat pusă pe cap! Dar, rege find, unde-i sunt acum avuţiile?
Irod (scoţând o cutie plină cu cuie): Poftim, Pilat! Vistieria unui rege ce se crede Mesia trebuie să fie plină doar cu piroane.
Pilat: Dar, tronu-I, Iroade, care este?
Irod (luând din braţele unui soldat o cruce mare de lemn): Astă cruce mare, mărite Pilate!!!

Scena 3
Soţia lui Pilat se apropie de scaunul soţului. Un clopot bate în dungă a moarte. După un moment de linişte…
Soţia lui Pilat: S-a sfârşit! Sub povara durerii, bolta cerească se
frânge... Cumplit blestem! Om nevrednic! O, Pilat, ce-ai făcut?
Pilat: Cu sau fără Hristos, istoria va merge înainte, nevastă!
Soţia lui Pilat: Nu huli, doamne!
Pilat: Ştiu! Sunt un pumn de pământ… În nimicnicia mea, n-aveam dreptul să Te judec, Dumnezeule! Dar, nici Tu, Hristoase, nu mi-ai dovedit că eşti Însuşi Mesia!!! Eu sunt nevinovat de sângele Tău!
Soţia lui Pilat: Nu vorbi cu păcat, Măria Ta! (întorcându-se către Ana, Caiafa şi Irod): Numai din răutate L-aţi dat pe mâna lui Pilat, nelegiuiţilor!
Irod (către Pilat): Sângele Lui să fie asupra noastră şi a copiilor noştri!
Caiafa: Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era în viaţă, a zis: “După trei zile voi învia”. Dă poruncă, Pilate, ca mormântul să fie bine păzit până a treia zi ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-L fure trupul şi să spună norodului că a înviat din morţi!
PILAT: Luaţi straja şi mergeţi de păziţi mormântul cum puteţi. (straja e luată de braţ de Caiafa, care pecetluieşte piatra şi o postează în faţa mormântului).
Soldatul 1 (după ce ies din scenă Ana şi Caiafa. Se retrag din scenă, de asemenea, Pilat, soţia sa şi Irod Antipa. Soldaţii se aşează lângă mormânt): A murit crucificat între tâlhari, în locul lui Baraba!
Soldatul 2: Această pedeapsă se aplică de legea romană doar celor mai sângeroşi criminali.
Soldatul 1: Oare chiar a fost cum pretindea El, Însuşi Fiul lui Dumnezeu?
Soldatul 2: Atunci de ce se află îngropat în mormântul acesta, în loc să şadă pe nori de-a dreapta puterii lui Dumnezeu? Dacă era Fiul lui Dumnezeu, munţi peste munţi de-ar fi fost îngrămădiţi deasupra mormântului Său, şi tot ar fi putut ieşit până acum afară.
Soldatul 1: Pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu S-a putut mântui.
Soldatul 2 (dezamăgit): Mai bine, hai să dăm cu zarul să vedem căruia dintre noi doi îi revine cămaşa, că doar nu o să o rupem în două.
(Soldaţii dau cu zarul, în timp ce de mormânt se apropie Maica Domnului. Deodată, se iveşte o ceată de îngeri cu lumânări în mână, la vederea căruia soldaţii romani se prăbuşesc leşinaţi. Îngerii dau jos piatra de la intrarea în mormânt. După ce îngerii dispar din scenă, ostaşii se ridică în picioare şi, cu picioarele tremurânde, clătinându-se ca nişte oameni beţi, merg înspre tronul lui Pilat aflat într-o margine a scenei. Fecioara Maria rămâne lângă mormânt privind ceata de îngeri care se îndepărtează).
Îngerul 1 (unul din ceata îngerilor, reintră în scenă şi vorbeşte cu Maica Domnului): Chiar dacă îi vezi pe acei paznici cutremuraţi de frică, nu te teme, ci bucură-te! Eu ştiu că Îl cauţi pe Fiul Tău, Iisus cel răstignit, dar El S-a trezit, nu mai este aici. Nu numai că închizătorile, zăvoarele, peceţile iadului, ale morţii şi ale mormântului nu-L pot ţine, ci, mai mult: El este Împăratul Măririi, Domnul nostru, al îngerilor celor nemuritori şi cereşti, singur Domn al lumii întregi! Vino de vezi locul unde a zăcut!
(Îngerul dispare, Maica Domnului pleacă şi ea de la mormânt, iar între timp Ana şi Caiafa intră gâfâind în scenă, alergând după soldaţi).
Soldaţii (către oamenii din sală): Cel care a fost răstignit de noi a fost Înuşi Fiul lui Dumnezeu. Am auzit cum îngerii Îl numeau Împăratul Măririi!
Caiafa: Staţi! Staţi!
(Ana şi Caiafa dau mită soldaţilor romani responsabili pentru păzirea mormântului sigilat)
Ana: Soldaţi romani! Să nu spuneţi la nimeni ce aţi văzut! Luaţi banii aceştia şi răspândiţi zvonul că ucenicii lui Hristos I-au furat trupul în timp ce dormeaţi.
Caiafa: Vă implor! Nici lui Pilat nu o să-I placă o astfel de veste. Să nu-i spuneţi nici lui că a Hristos a-nviat!

SCENA 4
Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome se apropie de taraba unui vanzator de mirodenii.
Maria Magdalena (ia de pe tarabă o sticlă de mirodenii şi întreabă pe vânzător): Cât costă mirul acesta?
Vânzătorul: 300 de dinari.
Salome: Asta înseamnă preţul a 300 de zile de lucru, nu, negustor hapsân? Ăsta-i furt!
Maria, mama lui Iacov: Salome, draga mea, Maria Magdalena vrea să-I ofere mirul acesta Mântuitorului Hristos chiar din toată inima ei.
Maria Magdalena: Ori mirul acesta, ori inima mea, e acelasi lucru. Haideţi degrabă la mormânt!
Salome: Aşa, dis-de-dimineaţă? E prea devreme! Ce vom face singure acolo?
Maria Magdalena: Ce-i cu voi? Daţi-mi o mână de ajutor… Eu plec la mormânt!
Salome: Da? Şi cum crezi că vom da noi, trei biete femei, ditamai piatra de pe mormânt la o parte?
Maria Magdalena: Dacă mergeţi cu mine, ar cam trebui să ne grăbim. Deja cocoşii au început să cânte…
(S-au apropiat de mormânt înainte de răsăritul soarelui ca să ungă trupul lui Iisus cu mirodenii. Piatra mormântui e dată la o parte).
Maria, mama lui Iacov: O, cerule! Dar piatra nu se mai află la gura mormântului!!!
(Apropiindu-se de mormânt, au fost şocate de prezenţa în dreptul mormântului a doi tineri îmbrăcaţi cu veşmânt alb)
Îngerul 2: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit?
Maria, mama lui Iacov: Da. Am venit să-I ungem trupul cu mirodenii!
Îngerul 3: Dar, El nu este aici!
Salome (către Maria Magdalena): Vai, Maria!!! L-au furat!
MARIA MAGDALENA (către înger): De L-ai luat, tu, Doamne, spune: unde L-ai pus?
Îngerul 2: Dar de ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? (Maria Magdalena începe să plângă).
Îngerul 3: Femeie, de ce plângi?
MARIA MAGDALENA (către înger 3): Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.
Îngerul 2: Nu este aici. A înviat! Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
Îngerul 3: Mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, aşa cum a făgăduit.
(Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov şi Salome fac semn cu mâna Sfinţilor Apostoli Petru şi Ioan, invitându-i să intre în scenă. Petru şi Ioan se apropie aleargând de mormânt. Petru se mişcă mai încet, fiind vârstnic, în timp ce Ioan, fiind mai iute de picior şi mai tânăr soseşte primul, dar se opreşte înlemnit în faţa mormântului. În cele din urmă, ajunge şi Petru care găseşte giulgiul Mântuitorului Hristos frumos aşezat în mormânt. Ambii îngenunchează înaintea mormântului).
Sf. Ap. Petru (strângând giulgiurile în mână): Aceste femei neobosite n-au dat somn ochilor şi nici genelor dormitare până când au aflat că Cel Preaiubit de noi a înviat!
Sf. Ap. Ioan: În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor! Dar ce aud? Parcă sunt paşii Maicii Domnului nostru.
(De mormânt se apropie din nou Maica Domnului).
Fecioara Maria (îngenunchează lângă Apostoli): O, Dumnezeule milostiv! Lumea este încă plină de suflete pierdute, care Te caută pe Tine doar sub lespedea grea şi rece a acestui mormânt! Odată, sub povara necredinţei lor, Cerul s-a frânt şi Dumnezeu - chip de om luând - a coborât în mormânt. Dar, Doamne, ce minunat! Pentru ca toţi care cred, Hristos a înviat!
Toţi (în cor): Adevărat a înviat!
SFÂRŞIT

DECLARATIE DE INTENTII

GALERIE FOTO: Mos Craciun imparte daruri