După sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, expoziția va fi găzduită de Școala Gimnazială
Numărul
57 din publicația parohială ”Ateneul Sfântului Pantelimon”, distribuit în data de 15 septembrie 2019, după Sfânta Liturghie duminicală, a avut ca scop susținerea atelierului în cadrul căruia copiii și tinerii de la parohia Sfântul Pantelimon din București vor realizata icoanele pe lemn dedicate Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei.
Document:
RĂSCOALA ZĂRNEȘTENILOR, SCÂNTEIA UNIRII TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA?
(Cuvânt de comemorare la
deschiderea expoziției
dedicate Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, incinta bisericii Sfântul Pantelimon, duminică, 13 octombrie 2019)
Răscoala din Zărneștiul anului 1760, cea mai însemnată așezare din zona
Branului încă din secolul al XVI - lea, a reprezentat începutul luptei
pentru recunoașterea sa ca sat liber, adică
emanciparea de sub
stăpânirea ”domnului de pământ” reprezentat de Magistratul sas al
Brașovului. Chiar dacă a fost repede înăbușită, răscoala a produs
reverberații semnificative care au culminat cu Unirea Transilvaniei cu
România. Astfel, în anul 1798, birăul/primarul Stan Coleș (din al cărui
neam se trăgea și bunicul meu, Gheorghe Coleș) se numără printre
principalii răzvrătitori contra ”domnului de pământ”. În casa lui Coleș,
bătrânii satului au pus la cale scoaterea satului din statutul colonial
(de la lat. colonus, adică iobag), aducând dovezi din arhivele timpului
că ”satul lor nu este sat de iobagi”.
După ce birăul Coleș a
fost cel mai probabil suspendat și pedepsit, lupta zărneștenilor - ”care
nu erau stăpâni pe munca și pământul lor” contra exploatărilor făcute
de arendașii Magistratului din Brașov - a fost continuată de preoții
ortodocși, în special cei din familia Baiu din care se trăgea
mitroplitul Ioan Mețianu al Ardealului. Astfel, ”
Nicolae Baiul a aflat
hrisoave pentru unii munți ai Zărneștenilor în care se arăta că
proprietarii lor îi cumpăraseră de la boieri din Principate, pe când
Magistratul susținea dreptul său de proprietate asupra pădurilor din
acești munți, pentru că avea dreptul regal de pășunit, pescuit și
crâșmărit” (cf. Candid C. Mușlea, Protopopul Bratu Baiul și fiul său
Nicolae - Coconu Baiu, în ”Protopopi de altădată ai Brașovului”,
Tipografia Unirea, Brașov, 1936, p. 75).
Meritul principal al acestui
prim avocat român din Țara Bârsei a fost câștigarea unui un proces
răsunător în epocă prin care a obținut recunoașterea dreptului de
desbăgubire a românilor din Tohan și Șinca pentru daunele suferite prin
militarizarea graniței sub Maria Tereza (care impunea trecerea forțată
la Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică sau părăsirea vetrei
strămoșești!).
În memoria bătrînilor și cronicarilor Țării
Bîrsei, Nicolae Baiul a rămas gestul lui de merge din casă în casă
pentru a găsi copii talentați pe care îi ducea la școli înalte, făcând
ca Zărneștiul să se numere printre primele localități din Ardeal care au
dat neamului o pleiadă de bărbați aleși, care au avut un rol național
însemnat.
Episcopul Vasile Moga, rigid în gândire, a avut mai multe divergențe cu Nicolae Baiul din Zărnești. Printre copiii care s-au bucurat de sprijinu lor s-a numărat
și nepotul său Ioan Mețianu. Făcând trimitere la casa în care s-a născut
mitropolitul Ioan Mețianu, Candid C. Mușlea notează: ”Singurul dintre
bătrânii de astăzi, care-și mai amintește de Coconu (Nicolae Baiu -
n.n.), este venerabilul nonagenar brașovean Ioan Garoiu, care ne-a spus
că pe când era la școală în Zărnești, după ce terminau cursurile,
Coconu îi ducea pe copii la el acasă - oricât de mulți ar fi fost - și
îi învăța diferite cântece...” (Ibidem, p. 77). Astfel, se cuvine să
atragem atenția asupra faptului că administraţia locală trebuie să pună
în valoare casa Mețianu din Zărnești întrucât reprezintă un spațiu de
legendă cu o valoare inestimabilă pentru cultura și istoria acestui oraș
și, de ce nu, ale întregii Românii. De la unchiul său, Nicolae
Baiul, cel care l-a ajutat pe viitorul mitropolit al Ardealului, Ioan
Mețianu, să-și continue studiile începute la sat, în Zărnești, la școli
înalte, a deprins învățătura de a lupta pentru drepturile poporului său.
Probabil că aprecierea de care s-a bucurat Ioan Mețianu din partea
Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna s-a datorat, mai întâi, tocmai
pătimirilor îndurate de Nicolae Baiul, zis Coconu din Zărnești, pentru
îndrăzneala de a fi cerut episcopului Vasile Mogă, reforma pe care ulterior însuși
Sfântul Mitropolit avea să o facă:
”sprijinirea introducerii alfabetului
latin în școlile confesionale, în presa religioasă și în oficierea
serviciului divin. Astfel, trebuie notat faptul că Nicolae Baiul este
cel care ”a cerut în 1823 episcopului Vasile Moga să scoată literele
chirilice din Biserică și să adopte pe cele latine și ortografia lui
Șincai, recte a dicționarului de Pesta, la care lucrase și el, și să o
adopte în afacerile scriptice oficiale. Cerea lui nu a fost o glumă, ci
hotărâtă, căci repetând-o de multe ori, a ajuns în ură cu episcopul și
atunci a cerut guvernului să ordone episcopului Moga să dea poporului
român această necesitate de a scrie cu literele strămoșilor săi și a
cerut să-i ordone ca și corespondența și actele Consistoriului să se
scrie cu litere latine și a stăruit la guvern de repetate ori” (Candid
C. Mușlea, idem, p. 44).
De notat faptul că protopopul Bratu
Baiul, tatăl lui Nicolae Baiul, a fost inițiatorul moral al proiectului
”unui gimnaziu romano-catolic în Brașov pe seama tinerimii române
ortodoxe din districtele Brașov, Treiscaune și Făgăraș”! Chiar dacă nu a
apucat să își vadă proiectul pus în practică, după șase ani de la
moartea lui, în 1837, o astfel de facilitate pentru tinerii creștini
ortodocși din împrejurimile Brașovului a început să funcționeze cu
ajutorul lui Gheorghe Barițiu, cărturarul care avea să pună în 1852
bazele Fabricii de hârtie din Zărnești, și al colaboratorului său
apropiat Andrei Mureșianu. (cf. Gheorghe Barițiu (1812 - 1892) în ”Foi
comemorative la aniversarea din 12/24 mai 1892”, Tiparul Tipografiei
Archidiecesane, Sibiu, 1892).
Lupta de emancipare a zărneștenilor
de sub stăpânirea Magistratului de Brașov a fost continuată de nepotul
lui Nicolae Baiu, viitorul mitropolit Ioan Mețianu. Teodor V. Păcățianu
afirmă că ”
protopresbiterul I. Mețianu din Zărnești, în anul 1861, pune
la cale o frumoasă mișcare printre locuitorii din cercul politic al
Branului cu scopul ca acele comune care aparițineau la acest cerc
politic să nu mai fie supuse politicește magistratului orășenesc din
Brașov, de care se țineau mai înainte și unde limba română nu se putea
valora și validita în măsura dorită, ci comunele acestea să se formeze
un inspectorat separat, inspectoratul Branului...” (cf. Teodor V.
Pocățian, Mitropolitul Ioan Mețianu, Editura Andreiană, Sibiu, 2015, p.
35). Lupta lui Mețianu a început, de fapt, în anul 1857, atunci când
fruntașii din Zărnești, comună grav amenințată printr-un proces de
segregare a pădurilor sale, l-au rugat să-i sprijine într-un proces de
al cărui rezultat depindea soarta și viitorul acestei așezări:
”În urma
intentării procesului magistratul orașului Brașov pusese sechestru,
opriți fiind zărneștenii de la folosirea pădurilor până la terminarea
procesului pe cale judecătorească. Parohul Ioan Mețianu, știindu-le
acestea a cedat rugării frintașilor din Zărnești și s/a mutat ca paroh
de la Rîșnov la Zărnești. A alergat de mai multe ori la guvernatorul
Transilvaniei de pe atunci din Sibiu, principele Schwartzenberg și cu
multă trudă a reușit să ridice sechestrul pus pe păduri. Prin aceasta,
zărneștenii au intrat iarăși în libera folosință a pădurilor, ceea ce
strîrnit teama magistratului orașului BRașov, că acum zărneștenii vor
devasta de tot pădurile până la terminarea procesului și astfel s-au
înduplecat cei din Brașov să sisteze de tot procesul și să lege
împăcăciune cu comuna Zărnești”. (Teodor V. Pocățian, idem, p. 31)
Prezent la sfințirea în 30 aprilie/13 mai 1906 a Catedralei din Sibiu,
istoricul român Nicolae Iorga considera că ctitoria mitropolitului Ioan
Mețianu reprezintă manifestul unirii cu țara a românilor din
Transilvania! Astfel, vorbind în conferința festivă „
Viața culturală
românească de azi“,dedicată acestul eveniment, despre faptul că
Mitropolia și catedrala din Sibiu erau un simbol al spiritului de jertfă
al românilor și un simbol al Unirii, „Dl lorga zice, că mitropolia
noastră, catedrala, înfăţişează înainte de toate un spirit de jertfă,
care va trăi vecinie în cei ce-şi vor aduce aminte de cheltuelile
duioase, muncite sîngeros, ale celor ce au înălţat-o. Ea reprezintă
încă, mai ales prin zugrăvirea cupolei, idealul de înfrăţire al artei
noastre vechi cu nevoile sufleteşti de azi ale Românilor, şi în sfîrşit
catedrala închipue minunea unirii oamenilor prin idei înalte, ea
cuprinde simţul de închinare cătră ce e mare”, scria revista Luceafărul.
PS Drept mărturie a relației apropiate dintre familiile Baiu/Mețianu și
Coleş stă faptul ca printre susținătorii construirii Catedralei din
Sibiu s-au numărat și primarul de atunci din Zărnești, Ioan Coleş,
precum și alte rude de-ale sale. (prif.univ.dr. Ioan Vlad, Hora
Brazilor, icoana la Zărnești a Marii Uniri, Editura Pastel, Brașov,
2019, p. 130)
 |
| Casa lui Nicolae Baiul din Zărnești |
 |
| Coleș Gheorghe, bunicul părintelui Teleanu Bogdan |
