A treia ediţie din 2018 a publicaţiei ATENEUL SFÂNTULUI PANTELIMON oferă cititorilor săi o mare surpriză

Cel de-al 42-lea număr al publicaţiei ATENEUL SFÂNTULUI PANTELIMON care se va lansa duminică, 11 martie 2018, după Sfânta Liturghie, oferă cititorilor săi un articol-surpriză. 

Pe lângă publicarea celui de-al doilea articol în care sunt descrişi cei 10 ani de activitate ai "Aşezământului religios-cultural Ateneul Sfântului Pantelimon", Departamentul pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon scoate la lumină noi chipuri luminoase din trecutul bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, despre care se cunoşteau prea puţine informaţii până în prezent.

Pentru cei nerăbdători, putem dezvălui doar faptul că articolul respectiv are legătură cu tema propusă de Patriarhia Română: 2018 - Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română. 

Oră de religie deschisă "IOAN GH. SAVIN" (7 martie 2018)

Programul "Personalităţi şi locuri valoroase de lângă şcoala/biserica ta" destinat elevilor din unitățile de învățământ din Parohia Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc care aparțin de Ministerul Educației și Cercetării Științifice a fost reanimat de Departamentul pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon. În contextul anului 2018 - "Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română", scopul acestui program este de a atrage atenţia tinerilor şi copiilor asupra însemnătăţii personalităţilor sau a acelor locuri din parohie care au legătură cu generaţia Marii Uniri, contribuind la mişcarea naţională românească care a culminat cu actul marii uniri de la 1 decembrie 1918. 

 Astfel, în data de 7 martie 2018, anticipând ziua în care sunt comemorate victimelor totalitarismului comunist” (9 martie), zi în care ortodocșii marchează și sărbătoarea celor 40 de mucenici din Sevastia, în baza parteneriatului “Biserica, prietena şcolii mele”, Şcoala gimnazială „Maica Domnului” și Parohia Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc din sectorul II Capitală a organizat Ora de religie deschisă IOAN GH. SAVIN. Lecţia oferită elevilor de clasa a V-a s-a axat pe prezentarea personalităţii teologului apologet Ioan Gh. Savin la împlinirea a 100 de la debutul activităţii sale didactice ca profesor de română şi germană la liceul din Bolgrad, imediat după Pacea de la Bucureşti şi revenirea Basarabiei în hotarele României (1918)". 

După exact 30 de ani, profesorul Ioan Gh. Savin şi-a încheiat brusc cariera didactică la Bucureşti, de unde este pensionat în anul 1948, forţat de regimul comunist. Ca profesor, Ioan Gh. Savin a fost terifiat de modul în care se încercau în regimurile totalitare manipularea tinerilor, combătând atât antisemitismul lui A. C. Cuza, cât şi „arhanghelismul“ Mişcării Legionare, considerând că cele două doctrine se află în afara învăţăturii creştine. “E drept însă că acest creştinism – nota I. Gh. Savin în cartea "Iconoclaşti şi apostaţi contemporani" (Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1932, p. 8) – îşi are părţile lui de umbră şi uneori de deformare. E de ajuns să ne gândim la creştinismul “iudeofob” al d-lui A.C. Cuza, împărtăşit de o mare parte din studenţimea creştină, sau la cel cu totul aparte, al “Arhangheliştilor” d-lui Corneliu Codreanu pentru a ne ilustra afirmaţiile”. 

Ora de religie a fost însufleţită de prezenţa Simonei Pandele, actor în piesa de teatru "Osânda cărţilor" - Apărători ai Ortodoxiei în vremea regimului comunist din România, făuritori ai Marii Uniri, şi a părintelui Bogdan-Aurel Teleanu, care au prezentat expoziţia de icoane pe lemn "Dumnezeu s-a milostivit", realizată de membrii Departamentului pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon. Invitat să participe la eveniment, strănepotul apologetului Ioan Gh. Savin, dl. Dan Savin, a povestit faptul că, "în izolatorul de la Sighet, ani buni de însingurare, marele teolog susţinea prelegeri de "Ascetică şi Mistică". Aşa a reuşit să supravieţuiască regimului de exterminare îndreptat de comunişti împotriva făuritorilor Marii Uniri de la 1918".  Mărturiile despre Ioan Gh. Savin au fost completate de părintele Gheorghe Dogaru, inspector de religie la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, care a amintit faptul că înainte de Revoluţia din 1989, podul Facultăţii de Teologie din Bucureşti adăpostea cărţi supuse cenzurii, printre care se numărau şi cele ale profesorului de apologetică, pe care studenţii le consultau pe ascuns.

Prin prezentarea celor 30 de ani de activitate didiactică desfăşurată de teologul Ioan Gh. Savin într-un centenar istoric, aşa cum este cel al Marii Uniri, programul "Personalităţi şi locuri valoroase de lângă şcoala/biserica ta 2018" doreşte să contribuie la valorificarea generaţiei Marii Uniri. Pentru a îmbogăţi prezentarea marelui apologet român, adresăm un apel călduros tuturor celor care l-au cunoscut direct şi indirect pe profesorul Ioan Gh. Savin, preoți, cercetători, istorici, profesori și rude, să ne transmită comunicări despre marele teolog şi apologet sau orice informaţie sau material care ar putea avea legătură cu acesta (cărţi, fotografii, corespondenţă). Încurajând acest demers,  în Şcoala gimnazială Maica Domnului au fost expuse în premieră documente din arhiva CNSAS care atestă legătura dintre teologul Ioan Gh. Savin şi Alexandrina Cantacuzino, preşedintele Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor din România care a avut un rol important inițiativa ridicării unui mausoleu la Mărășești, precum şi în strângerea fondurilor și în realizarea efectivă a acestui proiect dedicat mormintelor marilor conducători de oaste care au dus la victoria finală din 1918. Facem precizarea că documentele din arhiva CNSAS expuse cu acest prilej au stat la baza unei scene redate în romanul "Osânda cărţilor", constituind o importantă sursă de inspiraţie pentru creionarea unuia dintre personajele acestei cărţi, denumit generic "Apologetul".  Elevii care au participat la ora de religie deschisă despre apologetul Ioan Gh. Savin au primit gratuit câte un exemplat din "Osânda cărţilor".

Expoziţia de documente a fost însoţită de prezentarea părintelui Bogdan-Aurel Teleanu care a ţinut să precizeze următoarele: "Cine sunt făuritorii Marii Uniri de acum o sută de ani? Chiar dacă existenţa României nu li se datorează acestor înfăptuitori, numele ţării noastre în această formă fiind recunoscut de peste un mileniu, meritul lor recunoscut de noi anul acesta este de a fi contribuit, cu un secol în urmă, la întregirea statului român. Chiar dacă cu dezideratul întregirii României s-a trăit cu mult timp înainte de 1 decembrie 2018, a fost nevoie de jertfa armatei române care, sub deviza „Pe aici nu se trece!“ născută în timpul celei mai mari bătălii din timpul Primului Război Mondial, a făcut posibilă Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Prin urmare, făuritori ai Marii Uniri nu au fost doar cei care au supravieţuit Primului Război Mondial, cum au fost românii din Transilvania fotografiaţi la Alba Iulia de celebrul fotograf Samoilă Mârza, ci şi ostaşii românii care odihnesc în cimitire sau mausolee, precum cel de la Mărăşeşti. Printre cei care şi-au manifestat recunoştinţa naţională faţă de jertfa acestor eroi s-a numărat şi Alexandrina Cantacuzino, iniţiatoarea ridicării la Mărăşeşti a unei biserici-mausoleu, în care să fie depuse osemintele miilor de ostaşi care au contribuit prin jertfa lor la Întregirea României. Poate că informaţiile pot fi falsificate uşor, dar nu şi dovezile, iar mausoleul de la Mărăşeşti este o dovadă a jertfei pe care s-a întemeiat Marea Unire de acum o sută de ani! Dar stima acestei doamne care a ţinut să conserve pentru posteritate această dovadă a jertfei pe care s-a întemeiat Actul Marii Uniri de la Alba Iulia s-a manifestat nu numai pentru ostaşii morţi la Mărăşeşti, ci şi pentru eroii rămaşi în viaţă, unul dintre aceştia fiind însuşi marele teolog şi apologet român Ioan Gh. Savin. Ca simplu soldat, el a luptat în regimentul 51 Galați care "pentru vitejia și avântul cu care au luptat atât ofițerii, cât şi trupa, în aprigele lupte de la Mărășești din anul 1917" a fost decorat cu cea mai înaltă distincție de război, Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III. Ca şi Alexandrina Cantacuzino, şi inspirat de gestul ei de recunoştinţă naţională, Ioan Gh. Savin şi-a dat seama de pericolul care ameninţa Marea Unire de la 1918, şi anume cel al falsificării istoriei de către aparatul de propagandă al regimului comunist. Prin cărţile sale a încercat să demaşte această strategie diabolică prin care regimul comunist a încercat să îşi aroge meritele realizării Marii Uniri, dar şi să modifice arhitectura României stabilită după Primul Război Mondial. Consecinţa? Cărţile sale au fost arse de către comunişti, în fabrici de celuloză şi hârtie din ţară, odată cu manualele de istorie în care era prezentată harta României după Primul Război Mondial, care cuprindea inclusiv Basarabia, fapt care nu convenea regimului comunist din România, care o cedase Rusiei sovietice. Ca toţi autorii, dar şi salvatorii acestor cărţi care păstrau memoria arhitecturii României după Primul Război Mondial, teologul Ioan Gh. Savin a fost închis în temniţele comuniste. Care era marea lecţie a istoriei pe care trebuie să o învăţăm în anul 2018, Centenarul Marii Uniri? Actul de apărare al Marii Uniri este cel puţin la fel de important ca actul de înfăptuire a acesteia! " 

1. ARHIVA FOTO-VIDEO:

2. DOCUMENTAR:

A doua ediţie din 2018 a publicaţiei ATENEUL SFÂNTULUI PANTELIMON

Duminică, 5 martie 2018, după Sfânta Liturghie va avea loc lansarea celui de-al 41-lea număr al publicaţiei ATENEUL SFÂNTULUI PANTELIMON, periodicul Departamentului pentru copii şi tineret de la parohia Sf. Pantelimon.
 

În acest număr din anul 2018 al "Ateneului Sfântului Pantelimon" este publicat primul episod dintr-un material mai amplu în care sunt descrişi cei 10 ani de activitate ai "Aşezământului religios-cultural Ateneul Sfântului Pantelimon", precum şi toate activităţile desfăşurate de Departamentul pentru copii şi tineret în lunile ianuarie şi februarie 2018.

 

Lansarea noului număr din publicaţia parohială coincide cu momentul sfinţirii icoanelor din cadrul expoziţia „Dumnezeu s-a milostivit“, ce cuprinde lucrări ale copiilor participanţi la cercul de pictură din cadrul programului catehetic „2018 - Educaţie prin ochii credinţei“.

 

Zilele teologului apologet Ioan Gh. Savin: 30 de ani de activitate didiactică într-un centenar istoric

PROIECT DE VALORIFICARE A GENERAŢIEI MARII UNIRII - "#30 de ani de activitate didiactică într-un centenar istoric"

În perspectivă, Departamentul pentru copii şi tineret "Ateneul Sfântului Pantelimon" intenţionează să organizeze evenimentul cultural-religios Zilele teologului apologet Ioan Gh. Savin la biserica „Sfântul Pantelimon“ - Foişorul de Foc din Capitală. 

 

Sperăm ca evenimentul să cuprindă o sesiune de comunicări ştiinţifice, lansări de carte, expoziţie de icoane şi foto-documentară. În acest sens, adresăm un apel călduros tuturor celor care l-au cunoscut direct şi indirect pe profesorul Ioan Gh. Savin, preoți, cercetători, istorici, profesori și rude, să ne transmită comunicări despre marele teolog şi apologet sau orice informaţie sau material care ar putea avea legătură cu acesta (cărţi, fotografii, corespondenţă).
 
Tema propusă spre dezbatere în cadrul lucrărilor simpozionului parohial "Ioan Gh. Savin" pentru anul acesta este dedicată împlinirii a 100 de la debutul activităţii didactice a teologului Ioan Gh. Savin ca profesor de română şi germană la liceul din Bolgrad, imediat după Pacea de la Bucureşti şi revenirea Basarabiei în hotarele României (1918). După exact 30 de ani, profesorul Ioan Gh. Savin şi-a încheiat brusc cariera  didactică la Bucureşti, de unde este pensionat forţat în anul 1948. Astfel, printr-o coincidenţă fatidică, anul 2018 reprezintă totodată şi împlinirea a 70 de ani de la încetarea activitătăţii sale didactive.    

Zilele dedicate profesorului Ioan Gh. Savin se vor încheia cu un pelerinaj "Pe urmele lui Ioan Gh. Savin", care presupune identificarea casei din care a fost arestat în anul 1950 (str. Culmea Veche, nr. 4, sector III, Bucureşti) sau a celei în care a trăit în utlimele sale clipe de viaţă marele teolog apologet (posibil Str. Popa Rusu nr. 20). 

*** 

 În anul 1918, atunci când ţările româneşti care s-au întregit prin "actul Marii Uniri" într-un unic stat numit România, Ioan Gh.Savin îşi începea activitatea didiactică ca profesor de română şi germană la liceul din Bolgrad, imediat după Pacea de la Bucureşti şi revenirea Basarabiei în hotarele României. 

De ce românii ar trebui să îşi aducă aminte în acest an de profesorul Ioan Gh. Savin? Din aceleaşi motive pentru care omenirea ar trebui să-şi amintească de cele mai cumplite orori comise de regimul comunist, pentru ca să nu se mai repete vreodată experienţe de genul celor care au condus la moartea a 100 milioane de persoane în întreaga lume şi la arestarea, numai în ţara noastră, a peste două de milioane.

 De ce să ne aminim acest lucru într-un an în care celebrăm Centenarul Marii Uniri de la 1918? Pentru că majoritatea făuritorilor Marii Uniri de la 1918 şi toţi cei care au susţinut acest proiect de ţară au sfârşit după 1945 în temniţele comuniste, printre aceştia numărându-se şi profesorul Ioan Gh. Savin. 

Aurel Savin, nepotul lui Ioan Gh. Savin într-o notă biobibliografică întocmită pentru ediția din 1995 a cărţii "Iconoclaști și apostați contemporani" notează următorul aspect important din biografia marelui teolog apologet: "După izbucnirea războiului franco-german în 1914, Ioan Gh. Savin cere, şi obţine din ţară o amânare a încorporării în vederea pregătirii şi susţinerii tezei de doctorat la profesorul Ernst Troeltsch, cu titlul "Die Religions inhalte eines Systems der Werte", pe care o susţine (cu un real succes), primind certificatul de doctor în teologie şi filozofie al Universităţii din Heidelberg. În 1915 se întoarce în ţară, unde este declarat „nesupus la încorporare”, dar în faţa dovezilor prezentate este absolvit şi trimis la Şcoala de ofiţeri de la Ploieşti şi apoi la regimentul din Galaţi, iar pe urmă pe front".

Despre acest aspect din cariera sa militară, Ioan Gh. Savin a scris într-o "Notă autobiografică" din 22 noiembrie 1967, publicată în finalul ediției "Mistica apuseană" (Sibiu, 1996), următoarele: "...Cum lucrarea scrisă fusese aprobată de comisia examinatoare și găsită bună și suficient notată, a trebuit să plec în țară întrucât amânării acordate îi trecuse termenul și fusesem dat „nesupus” la legea recrutării. N-am mai îndeplinit formula investirii publice a titlului de doctor care, mai ales aici la Heidelberg, se făcea cu un deosebit fast. Starea de război în 1915 începuse să se arate cam nesigură pentru Germania, mai ales după retragerea de pe Marna, și tot mai alarmant și pentru cei sortiți să se grăbească din cauza războiului. Ni s-au eliberat simple certificate cu aprobarea examenelor date și a lucrării scrise aprobate, conferindu-ni-se titlul de doctor. Am fost asimilat acestora și mi s-a eliberat și mie un astfel de certificat, cu care am sosit în țară în toamna anului 1915. Aici m-am prezentat la cercul de recrutare, unde fusesem dat ca „nesupus la încorporare” dar, luându-se în considerație situația mea specială, m-a „amnistiat” și trimis la școala de ofițeri de rezervă de la Ploiești. (...) 
...O întâmplare neprevăzută a făcut să pătimesc, adică să fiu scos din cadrele acestei școli, atât de mult căutate și râvnite și, la care fusesem trimis din „oficiu”. Am fost trimis la regimentul 51 Galați căruia îi aparțineam (un regiment care "pentru vitejia și avântul cu care au luptat atât ofițerii, cât şi trupa, în aprigele lupte de la Mărășești din anul 1917" a fost decorat cu cea mai înaltă distincție de război, Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III - n.n.), ca simplu soldat și pus să învăț instrucția ca orice recrut care pentru prima oară pune mâna pe armă. 
„Întâmplarea” de care am pomenit și care a dus la îndepărtarea mea din școala militară de la Ploiești, a fost cea care urmează. Având într-o duminică, după o lună de școală, „liber”, am venit la București și, întâmplător, am asistat la o întrunire care se ținea în sala Dacia, întrunire ținută de oameni de diferite nuanțe politice, în special conservatori, care erau în opoziție și care cereau intrarea noastră imediată în război, alături de „aliați”. 
Prietenia dezvoltată ulterior cu poetul Octavian Goga şi marele istoric Nicolae Iorga demonstrează clar, dacă mai era cazul, faptul că Ioan Gh. Savin a făcut parte din "generaţia Marii Uniri".  Astfel, se pare că, în anul 1920, prietenul său, Octavian Goga, pe atunci ministru al cultelor, i-a propus să intre nu doar în colegiul de redacție al revistei "Cuvântul" - care era editată de minister și difuzată gratuit în fiecare parohie -, ci să devină şi Inspector General la Ministerul Cultelor, unde deja activau: Nichifor Crainic, Gala Galaction, Vasile Voiculescu ș.a. Această experienţă a reluat-o în anul 1937, atunci când tot la solicitarea poetului Octavian Goga, desemnat prim-ministru la vremea aceea, a acceptat numirea sa ca subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale într-o guvernare scurtă ca un fulger (29 decembrie 1937 - 10 februarie1938). Interesant este faptul că Ioan Gh. Savin nu a mai vrut să continue această experienţă deşi atât patriarhul Miron Cristea, cât şi mareșalul Ion Antonescu i-au făcut propuneri de a face parte din noi echipe de guvernare. Pentru activitatea politică întreprinsă, la 5 mai 1950, a fost arestat de organele Securităţii RPR şi încarcerat la Sighetu Marmaţiei sub pretextul că a întreprins „activitate intensă împotriva mişcării muncitoreşti”. Adevărul era însă altul!
"Ei bine, toată această istorie (legată de numele lui Ioan Gh. Savin - n.n.) Petre Constantinescu-Iaşi şi-a dorit-o ştearsă odată cu arderea tuturor cărţilor care aveau de-a face cu provinciile istorice româneşti Basarabia şi Bucovina. Odată pentru că aşa i-a cerut propaganda rusească, iar a doua oară pentru că-l încurca teribil în cariera sa politică. În tot acest răstimp, exceptând o scurtă perioadă de rearestare şi o vreme în care a fost pe front, Petre Constantinescu-Iaşi nu a făcut altceva decât să ducă o adevărată campanie de reabilitare a propriei persoane. Avea să reuşească acest lucru abia în decembrie 1944, în momentul în care a fost fost reintegrat în învăţământul universitar.  
Răzbunător, primul lucru pe care îl făcu Petre Constantinescu-Iaşi atunci când ajunse ministru al propagandei a fost acela de a desfiinţa catedra la care preda profesorul de apologetică, forţându-l să se pensioneze.
(...)
Profesorul (Ioan Gh. Savin - n.n.) s-a interesat de cele ce se petreceau la mănăstirea Antim. I se părea extraordinar faptul că încă mai exista o oază de libertate. Rugul Aprins rămăsese ultimul dintre aşezămintele culturale care încă nu fuseseră dizolvate. Însă, odată cu moartea Patriarhului Nicodim, la 27 februarie 1948, părea că se stinge şi ultima speranţă de libertate a profesorului.  Apologetul, ajuns la vârstă de 65 de ani, avea să fie arestat doi ani mai târziu, în noaptea de 5/6 mai 1950. Evenimentul a creat rumoare în epocă, fiind cunoscut sub numele de „Noaptea demnitarilor”. Atunci a fost arestată cea  mai mare parte din secția de istorie a Academiei Române, dizolvată încă din 1948. La ora 00:35, în baza unui ordin expediat direcţiilor regionale, s-au organizat 38 echipe a câte 6 tovarăşi, repartizaţi astfel: 115 de la Şcoala DGSP, 40 de la Direcţia Securităţii Capitalei şi 63 de la Direcţia IV. S-au dat instrucţiuni scrise fiecarei echipe şi formele pentru operaţiuni în plicuri. În acea noapte au fost arestaţi liderii opoziţiei şi toţi foştii miniştri începând din anul 1918 până la 6 martie 1945.
Printre academicienii arestaţi s-a numărat şi profesorul universitar de apologetică. După ce i-a fost percheziţionată locuinţa şi i s-au confiscat peste 12.000 de volume, precum şi toate bunurile, profesorul a fost dus în arestul din subsolul clădirii Ministerului de Interne (devenit mai târziu sediul C.C. al P.C.R., iar din 1990, sediul Senatului), şi introdus singur într-o  celulă. Din arestul M.A.I., a fost îmbarcat într-o duba nr. 16964 cu care a fost dus la penitenciarul Sighet. În dubă mai erau alte paisprezece persoane. Acum,  Petre Constantinescu-Iaşi putea să-i ia locul liniştit şi la Academie!
(...)
Momentul de cotitură l-a reprezentat publicarea ideilor lui Petre Constantinescu-Iaşi în „Expunerea de motive“, cuprinsă în „Raportul către Rege“. Potrivit acestei expuneri de motive, pe motiv că au în conţinutul lor idei fasciste sau dăunătoare bunelor relaţii cu Naţiunile Unite (a se înţelege URSS), sute de mii de volume sunt arse în întreaga ţară, pentru a fi înlocuite cu milioane de alte volume de propagandă ruseşti.", explicam într-un fragment din romanul "Osânda cărţilor" (Editura Cuvântul Vieţii, Bucureşti, 2017).

Sfinţirea icoanelor expoziţiei de pictură pe lemn „Dumnezeu s-a milostivit“

Duminică, 4 martie 2018, la biserica „Sfântul Pantelimon“ - Foişorul de Foc din Capitală poate fi vizitată expoziţia „Dumnezeu s-a milostivit“, ce cuprinde lucrări ale copiilor participanţi la cercul de pictură din cadrul programului catehetic „2018 - Educaţie prin ochii credinţei“. 

Expoziţia „Dumnezeu s-a milostivit“, alături de alte icoane pictate de copii din parohiile din Protoieria Sector 2 Capitală, a contribuit la organizarea în cadrul celei de a XI-a ediţii a manifestării religios-culturale intitulată ,,ICOANA - FEREASTRĂ SPRE DUMNEZEU” a unui moment cultural-artistic religios la Centrul Cultural Mihai Eminescu, instituţie publică de cultură  aflată în subordinea Consiliului Local al Primăriei Sectorului 2 (Str. Jean Louis Calderon, nr. 39, Sector 2), apreciat de domnul Nicolae Hriţcu, consilier patriarhal, secția Patrimoniu religios a Sectorului Cultură şi patrimoniu religios a Patriarhiei Române, de părintele Ioan Popescu, protoiereul Protopopiatului Sector 2 Capitală şi de domnul Dan Cristian Popescu, viceprimarul Sectorului 2.

Icoanele cu care copii şi tinerii parohiei Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc au participat la această expoziţie au fost realizate pe parcursul celor patru ateliere de pictură pe lemn intitulate “Dumnezeu s-a milostivit” ce s-a derulat în cadrul evenimentelor dedicate "Anului omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română" . 

Copiii au pictat icoanele lor cu conştiinţa că opera lor va contribui la o cercetare mai atentă a trecutului şi o valorificare a contribuţiei celor care au înfăptuit idealul reîntregirii României.

 

Icoanele „Dumnezeu s-a milostivit” de la biserica „Sfântul Pantelimon” – Foişorul de Foc din Bucureşti, realizate sub coordonarea doamnei Georgeta Muller, au fost pictate de către următorii copii:  1. Mincu Ana-Maria, 11 ani, 2. Mincu Ciprian, 13 ani, 3. Teleanu Ana-Maria, 5 ani, 4. Teleanu Theodor-Ioan, 8 ani, 5. Neacsu Mihai, 12 ani, 6. Hurmuzache Maria, 5 ani, 7. Mitran Raluca, 24 ani, 8. Gavrilă Andrei, 12 ani, 9. Răzvan Boc, 26 ani, 10. Ungurianu Elena, 12 ani, 11. Sorescu Vlad, 12. Sorescu Andrei, 6 ani, 13. Voicu Andreea, 14. Maximilian Cotrut, 7 ani, 15. Mincu Ioana, 5 ani.  

 

Totodată, prin desfăşurarea acestui eveniment, coordonatorii doresc susţinerea campaniei parohiale „Faceţi artă religioasă, nu kitsch!“ şi, mult mai important, sfinţirea icoanelor care se va desfăura duminică, 4 martie 2018, de la ora 11:30, în biserica „Sfântul Pantelimon“ - Foişorul de Foc din Capitală.

Pelerinaj la Centrul de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie din incinta bisericii SFÂNTUL PANTELIMON – Foişorul de Foc din Bucureşti

Duminică, 25 februarie 2018, la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, a avut loc campania STOP ÎNSINGURĂRII, desfăşurată cu ocazia apropiatei zile de 1 martie 2018 de copiii din cadrul Departamentului „Ateneul Sfântului Pantelimon” sub îndrumarea doamnei Georgeta Muller. 

Iniţiativa, care urmareste promovarea conceptului "Educaţie prin ochii credinţei", face parte din campania parohială STOP ÎNSINGURĂRII! şi se desfăşoară neîntrerupt de peste 8 ani la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în favoarea persoanelor vârstnice, bolnave şi singure din parohie. Astfel, o parte din mărţişoarele şi felicitările realizate pe parcursul lunii februarie 2008 au fost făcute cadou bolnavilor şi personalului din cadrul Centrului de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie din incinta bisericii SFÂNTUL PANTELIMON – Foişorul de Foc din Bucureşti. 

Prin aceasta campanie, Departamentul pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon” completează activităţile desfăşurate în cadrul atelierului de pictura pe lemn „Dumnezeu s-a milostivit” (ianuarie 2018). Facem precizarea că, la fel ca în cazul atelierului de pictură, materia primă necesară confecţionării cadourilor de mărţişor a fost obţinută cu sprijinul Departamentului pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon” care a pus la dispoziţie spre difuzare numărul 40/2018 din foaia parohială “Ateneul Sfântului Pantelimon”.

ARHIVA FOTO